Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

RIL promovat. Acordarea sumelor corespunzătoare premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar
26.08.2013 | Andrei PAP

Secţiuni: Dreptul muncii, Recurs în interesul legii
JURIDICE - In Law We Trust

Procurorul General al României, domnul Tiberiu-Mihail Niţu, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât la nivelul instanţelor s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011  a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar.

Optica jurisprudenţială

Urmare a verificării din oficiu a practicii judiciare în problema de drept enunţată, s-a constatat că instanţele de judecată, învestite cu cereri de chemare în judecată prin care reclamanţii solicitau obligarea angajatorilor la plata premiului pentru anul 2010 au adoptat soluţii divergente, astfel:

1. În orientarea majoritară, instanţele au respins cererile reclamanţilor ca neîntemeiate, reţinând că prin dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011, potrivit prevederilor acestei legi.

Din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a eşalonat plata acestor sume, iar creşterile salariilor din sectorul bugetar au inclus şi suma unică, aferentă premiului anual solicitat prin cererile de chemare în judecată.

Obligarea angajatorilor la plata distinctă a sumelor aferente acestui premiu după abrogarea expresă a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 330/2009 este lipsită de suport legislativ, iar în soluţionarea cererilor de chemare în judecată având acest obiect, instanţele nu pot proceda la un examen de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 în condiţiile în care acesta a fost efectuat de Curtea Constituţională, în cadrul controlului de constituţionalitate constatându-se că aceste prevederi legale nu conţin elemente de retroactivitate şi nici nu încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor.

Raportându-se la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţele naţionale au stabilit că prin această soluţie legislativă, reclamanţii nu au fost lipsiţi de un „bun” într-o modalitate incompatibilă cu exigenţele art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la anumite beneficii băneşti în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător, consacrat ca atare de Convenţie, ci a fost asimilat, în jurisprudenţa curţii, în anumite condiţii, unui drept de proprietate.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut o  distincţie esenţială între dreptul de a primi, în viitor, un salariu câştigat pentru o muncă prestată şi dreptul de a primi, în viitor, un salariu într-un anumit cuantum (Lelas vs. Croaţia, cererea nr. 55555/08, hotărâre din 20 mai 2010, §. 58; Vilho Eskelinen ş.a. vs. Finlanda, cererea nr. 63235/00, hotărâre din 19 aprilie 2007, §. 94).

Totodată, s-a reţinut că, în materia drepturilor salariale, statele se bucură de o largă marjă de apreciere în a determina oportunitatea şi intensitatea măsurilor adoptate, iar instanţa de contencios european a declarat în mod constant că respectă modalitatea în care statele membre concep imperativele utilităţii publice, cu excepţia cazului în care raţionamentul acestora se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (Felicia Mihăieş şi Gavril Senteş vs. România, cererile nr. 44232/11 şi nr. 44605/11§.19).

Ca atare, statul este cel în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat, putând dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor asemenea beneficii prin modificări legislative  corespunzătore, însă atunci când o dispoziţie legală este în vigoare şi prevede plata anumitor beneficii, iar condiţiile stipulate au fost respectate, autorităţile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora (Kechko vs. Ucraina, cererea nr. 63134/00, hotărâre din 8 noiembrie 2005§23).

Or, în privinţa premiului pentru anul 2010, dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 care consacrau acest drept au fost abrogate în mod expres prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o altă modalitate de plată a sumelor aferente.

Instanţele de judecată nu pot depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, adăugând la lege, ci doar legiuitorul poate stabili drepturile salariale suplimentare, condiţiile de acordare şi cuantumul acestora.

2. În orientarea minoritară, instanţele au admis acţiunile formulate şi au obligat pârâţii la plata premiului aferent anului 2010, astfel cum a fost stabilit prin art. 25 din Legea nr. 330/2009, reţinând că dreptul pretins de reclamanţi şi consacrat ca atare prin aceste dispoziţii legale constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă şi reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, a fost invocată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (ex: decizia nr. 115 din 9 februarie 2012, publicată în Monitorul oficial, partea I, nr. 230 din 5 aprilie 2012).

Din interpretarea gramaticală a termenilor folosiţi de art. 8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că prin aceste dispoziţii legale nu s-a instituit o amânare sau eşalonare a plăţii sumelor aferente premiului, ci s-a prevăzut că premiul pentru anul  2010 nu se mai acordă.

Deşi prin aceeaşi normă s-a precizat că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 urmau să se regăsească în majorările salariale acordate în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, această aserţiune legislativă nu reprezintă altceva decât o declarare pur formală a unei compensări.

Astfel, condiţiile de acordare a premiului anual, configurate prin art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 330/2009 vizau perioada lucrată şi îndeplinirea unor standarde de calitate a activităţii şi a conduitei profesionale, or majorările salariale prevăzute de noua reglementare se acordă, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, independent de aceste criterii, ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, criterii care nu au legătură cu cele instituite anterior prin Legea nr. 330/2009.

În cadrul acestui raţionament, s-a considerat că, prin obligarea autorităţilor publice pârâte la plata acestui premiu, instanţele de judecată nu depăşesc atribuţiile puterii judecătoreşti, ci verifică dacă voinţa legiuitorului s-a transpus în practică, prin majorarea adecvată a salariilor reclamanţilor cu sumele corespunzătoare premiului aferent anului 2010.

În acest context, s-a observat că prin Legea nr. 285/2010 nu s-a instituit, în realitate, o amânare sau eşalonare a plăţii sumelor aferente dreptului pretins şi nici compensarea ce ar fi avut ca efect stingerea obligaţiei, iar aceasta rezidă într-o privare a reclamanţilor de „bun”, într-o manieră incompatibilă cu exigenţele art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

Unele dintre instanţele care au adoptat această orientare au reţinut şi faptul că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 285/2010 retroactivează şi contravin astfel  principiului consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât legiuitorul a intervenit asupra unui drept salarial suplimentar, în condiţiile în care creanţa aferentă devenise exigibilă anterior intrării în vigoare a noii legi.

Opinia Procurorului General este în sensul că primul punct de vedere concordă cu litera şi spiritul legii.

:: Textul integral al recursului în interesul legii

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti