Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

O viață de judecător. Episodul 8: De la papirusul egiptean la covorul orădean
08.09.2013 | Ion TURCU

Secţiuni: Drept civil, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Un cunoscut papirus egiptean înfățișează Judecata de Apoi.

Pe cele două talere ale unei balanțe sunt așezate faptele bune și faptele rele, săvârșite de defunct în timpul vieții. În final, balanța indică spre Paradis sau spre infern.

Să presupunem că așa se întâmplă și în zilele noastre. Mă întreb ce soartă o fi avut profesorul meu de matematică+fizică, pentru că eu păstrez amintirea unei fapte rele și a unei fapte bune.

Fapta cea rea a fost sancționarea nedreaptă a unui coleg în următoarele împrejurări. Multe dintre manualele noastre erau traduceri ale manualelor sovietice și așa se face că toți savanții, dacă nu erau ruși, erau sovietici. Noi, elevii, eram resemnați să acceptăm axiomatic că dacă savanții sau compozitorii sovietici erau cei mai mari din lume, cu siguranță că și piticii sovietici erau cei mai mari pitici din lume. Raționamentul s-a poticnit atunci când a apărut în manualul de fizică, și a fost menționat verbal de profesor galvanometrul lui Jacques-Arsène D`Arsonval. Colegul meu B. nu s-a putut abține și a întrebat dacă și acesta este tot rus? După această întrebare, evident tendențioasă, colegul meu a fost exmatriculat cu drept de reînscriere la o altă școală dintr-o altă localitate.

Fapta bună s-a consumat în mai puțin de un minut și a constat în explicația cuadraturii cercului. După mai bine de două decenii, această explicație (inexplicabil reținută de memorie), mi-a fost utilă pentru judecarea corectă a unui proces aparent banal. Informația din liceu mi-a fost cu atât mai folositoare cu cât Codul civil anterior nu oferea un sprijin legal, spre deosebire de Codul civil actual, care, în art. 1210 reglementează influența pe care o are eroarea de calcul asupra nulității contractului de vânzare.

Norma legală este simplă și ușor de înțeles. Regulile sunt simple.

Calculul trebuie corectat la cererea oricăreia dintre părţi şi asta este tot ceea ce se poate face într-o asemenea situaţie. Excepţie face cazul în care eroarea de calcul s-a concretizat asupra cantităţii, iar cantitatea a fost o însuşire esenţială pe care partea a avut-o în vedere la încheierea contractului.

În activitatea mea de judecător de primă instanţă în cariera de magistrat, am fost confruntat cu un caz tipic pentru asemenea situaţii.

În anii ’70, cetăţeanul Ioan N. a cumpărat de la un magazin de stat 4 covoare orientale înnodate manual. Bătaia de cap a cumpărătorului a fost pricinuită de formatul mai puţin obişnuit al covoarelor, toate având aspectul unui disc. Ajuns acasă cu covoarele şi lăsându-se captivat de deliciul lecturii etichetelor, cumpărătorul a avut surpriza să constate, după repetate încercări ale variantelor de calcul, că metoda utilizată la determinarea suprafeţei specificate pe etichetă nu corespundea formulei matematice de determinare a suprafeţei cercului (3,14 înmulţit cu raza la pătrat). Totodată, şi-a dat seama că suprafaţa indicată pe etichetă corespunde numai formulei de calcul „diametrul la pătrat”. Pe scurt, eticheta prevedea o suprafaţă mai mare decât cea reală şi pierderea pentru cumpărător reprezenta aproximativ preţul unui metru pătrat de covor. Neacceptând să piardă această sumă, cumpărătorul s-a întors la magazin cu covoarele şi a demonstrat eroarea de calcul. Şeful magazinului s-a declarat inocent şi i-a arătat cumpărătorului factura producătorului, o cooperativă din alt judeţ. Preţul indicat pe etichetă corespundea cu cel facturat, pentru simplul motiv că eticheta era produsă tot de autorul covoarelor. Magazinul nu câştiga nimic la această vânzare şi nu avea de restituit nimic cumpărătorului. Acesta din urmă nu s-a lăsat învins şi a continuat demersul său justiţiar. În corespondenţa purtată cu producătorul, o cooperativă meşteşugărească, achizitorul covoarelor a primit din partea acesteia următorul răspuns: „Operaţiile de calculare a suprafeţei efective făcute de dumneavoastră sunt bune, dar la covoarele care nu se încadrează în forma unui dreptunghi sau pătrat, suprafaţa covorului se calculează pe baza înmulţirii dimensiunilor măsurate la mijlocul covorului. În cazul covoarelor ovale sau rotunde în suprafaţa acestora se include şi lipsa neţesută, datorită executării mai greu a acestui tip de covoare” (reproducere fidelă).

Aşadar, producătorul nu a contestat că este autor al calculului matematic care a condus la redactarea etichetei, nici corectitudinea calculului efectuat de cumpărător, nici preţul unitar pe metru pătrat. Totuşi, printr-un artificiu de calcul animat de voinţa de a rentabiliza la maximum activitatea cooperativei meşteşugăreşti, s-a inclus în preţul produsului şi o valoare inexistentă, a cărei unică justificare foarte îndoielnică era aşa-zisa dificultate sporită de execuţie.

Ceea ce este cert în acest caz este justificarea deplină a demersului cumpărătorului, numai că lucrurile s-au complicat din cauză că preţul eronat nu a fost pretins de vânzător în numele său, iar cu producătorul nu avea niciun raport juridic cel ce cumpărase covoarele.

Dincolo de aspectele juridice ale cazului, acesta relevă o performanţă epocală a cooperativei meşteşugăreşti.

Procedeul brevetat de aceasta face dovada cunoştinţelor mate­matice neobişnuite pe care producătorul covoarelor le utilizează aşa cum domnul Jourdain, „Burghezul gentilom” al lui Molière obişnuia să facă proză chiar fără să ştie.

Formula de calcul inventată de cooperativă este finalul fericit al unei îndelungate strădanii a matematicienilor din Antichitate şi până în zilele noastre de a rezolva problema cuadraturii cercului, care constă în construirea laturii unui pătrat, a cărui suprafaţă să fie egală cu suprafaţa unui cerc dat. Problema pe care şi-a pus-o cu 2000 de ani î.Hr. savantul Ahmes în celebrul său papirus, se reduce la construcţia unui segment de dreaptă cu lungimea egală cu rădăcina pătrată din π. După ce Lambert, în 1766, a demonstrat că π este un număr iraţional, iar Lindeman, în 1882, a mai descoperit încă o însuşire a aceluiaşi π, caracterul transcendent, mulţi au crezut că problema cuadraturii cercului nu ar avea soluţie. Ştim astăzi, cu certitudine, contrariul, pentru că l-a demonstrat cooperativa meşteşugărească producătoare a covoarelor şi a etichetei. Oare conducătorii cooperativei auziseră de „nodul gordian” (apropo de tehnica de realizare a covoarelor prin noduri manuale)? Înclinăm să credem că această îndoială se va adăuga marilor enigme ale umanităţii.

prof. univ. dr. Ion TURCU
magistrat-pensionar

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti