România la CEDO: cauza pendinte Valerian Stan. Dreptul de a comunica informații și decizia irevocabilă a Tribunalului București
12 septembrie 2013 | Teodor PAPUC, Teodor PAPUC
Reclamantul, dl Valerian Stan, cetăţean român, este activist în domeniul drepturilor omului şi publicist al săptămânalului New York Magazin.
În iunie 2010, acesta a semnat un articol cu titlul „Cu ce drept, impostorilor?”, în care scria, printre altele, şi despre dl G.A., un bine-cunoscut publicist român, scriitor, activist din domeniul drepturilor omului şi fost politician. În articol se menţionau varii motive pentru care dl G.A. şi alţi intelectuali români precum acesta nu aveau dreptul moral de a critica presupusul comportament al altor intelectuali români din timpul fostului regim comunist. Articolul conţinea referiri la activităţile dl-ui G.A., sub formulările:
– „împreună aţi primit grămezi de bani publici pentru fundaţiile voastre”;
– „împreună aţi privatizat ziare şi edituri, cu voie de la cei pe care nu i-aţi supărat cu aproape nimic şi după reţetele copiate de la gansterii tranziţiei”;
– „împreună aţi înăbuşit şi încercat să discreditaţi puţinele voci critice din organizaţiile, pentru ca apoi să le transformaţi şi pe acestea din urmă în fantoşele cele mai derizorii ale celor mai nedemne interese”;
– „alienat”;
– „prostălău ranchiunos şi repezit”.
Dl G.A. a intentat o acţiune civilă împotriva reclamantului, solicitând despăgubiri pentru prejudiciul moral adus prin publicarea articolului.
În primă instanţă, judecătoria a respins acţiunea dl-ui G.A. ca nefondată, bazându-se pe jurisprudenţa Curţii în domeniul art. 10 al Convenţiei. Potrivit acestei instanţe, articolul de presă viza chestiuni de interes public ce priveau o persoană publică implicată în luarea deciziilor politice, iar nu viaţa privată a dl-ui G.A. Afirmaţiile reclamantului au fost considerate judecăţi de valoare făcute cu bună-credinţă.
Dl G.A. a înaintat un recurs împotriva hotărârii primei instanţe. Prin hotărâre irevocabilă, în data de 11 februarie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis recursul şi a dispus despăgubirea acestuia de către reclamant (aici).
Instanţa națională de recurs a reţinut faptul că:
1. dl. G.A. nu putea fi considerat un om politic în cazul căruia limitele criticii admisibile erau mai mari, precum şi faptul că
2. nu s-a demonstrat legătura şi implicarea directă a dl-ui G.A. în privatizarea unei edituri.
În plus, afirmaţiile făcute de către reclamant nu puteau fi catalogate drept judecăţi de valoare bazate pe elemente obiective ce le-ar fi justificat.
În consecinţă, Tribunalul București a statuat că pârâtul (reclamant la CEDO) nu a acţionat cu bună-credinţă atunci când a publicat articolul, de vreme ce afirmaţiile sale defăimătoare nu puteau fi considerate chestiuni de interes public.
2. Capete de cerere (nr. 29497/13)
Reclamantul se plânge în temeiul art. 10 din Convenţie, dat fiind faptul că prin hotărârea Tribunalului București i s-a încălcat libertatea de exprimare.
3. Întrebare adresată părţilor de către Secţia a III-a CEDO:
A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului de a comunica informaţii, contrar art. 10 din Convenţie?
4. Varia
Este interesant faptul că pe portalul ECRIS dl G.A. este identificat, dar CEDO, pe HUDOC, consideră necesar să-i protejeze identitatea. (aici v aici)
Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
