BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Livia Doina Stanciu despre confiscarea extinsă

17.09.2013 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Luni, 16 septembrie 2013,  judecător dr. Livia Doina STANCIU, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a participat la Conferinţa internaţională Confiscarea extinsă: cât recuperăm?, la invitaţia Fundaţiei Freedom House România, conferinţă organizată în cadrul proiectului „Supporting the confiscation and recovery of proceeds of crime in Romania”, finanţat de Comisia Europeană.

Alocuţiunea prezentată:

Distinşi invitaţi,
Doamnelor şi domnilor,

1. Evoluţia criminalităţii şi, în special, a criminalităţii organizate impune o reacţie corespunzătoare a autorităţilor, prin crearea de noi instrumente menite să asigure combaterea acestui fenomen.

Confiscarea extinsă, măsură de siguranţă introdusă în sistemul de drept penal român prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, constituie un astfel de instrument pus la dispoziţia instanţelor judecătoreşti de legiuitor, în scopul combaterii eficiente a criminalităţii şi, în special, a criminalităţii organizate.

Criminalitatea organizată transnaţională constituie un fenomen care nu poate fi în mod real combătut decât prin efortul comun al statelor membre ale Uniunii Europene, prin cooperare judiciară între autorităţile acestor state, cooperare care impune, însă, armonizarea legislaţiei penale a statelor membre ale Uniunii Europene.

Prin introducerea confiscării extinse în legislaţia penală naţională se asigură transpunerea în dreptul intern a articolului 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea şi, aşadar, apropierea legislaţiei penale române de legislaţia statelor membre ale Uniunii Europene.

Aşa cum se subliniază în considerentele preambulului Deciziei-cadru 2005/212/JAI, pentru a preveni şi combate eficient criminalitatea organizată, eforturile trebuie concentrate pe depistarea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea, iar scopul Deciziei-cadru 2005/212/JAI este acela de a garanta că toate statele membre ale Uniunii Europene dispun de norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracţiunea, în ceea ce priveşte sarcina probei privind sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune având legătură cu criminalitatea organizată.

Aceste „norme eficiente în materie de confiscare a produselor având legătură cu infracţiunea” sunt cele ale art. 1182 din Codul penal în vigoare şi ale art. 1121 din Noul Cod penal, introduse prin Legea nr. 63/2012.

Aşa cum am subliniat cu alte ocazii, din punct de vedere al naturii juridice a confiscării extinse, având în vedere reglementarea confiscării speciale în legea penală, ca măsură de siguranţă, soluţia optimă pentru transpunerea în dreptul intern a acestei noi instituţii este soluţia adoptată prin Legea nr. 63/2012, de reglementare a confiscării extinse în legea penală, ca măsură de siguranţă. Reglementarea succesivă a confiscării speciale şi a confiscării extinse, ca măsuri de siguranţă, atât în Codul penal în vigoare, cât şi în Noul Cod penal corespunde şi structurii Deciziei-cadru 2005/212/JAI, care reglementează, succesiv, în articolul 2 confiscarea şi în articolul 3 confiscarea extinsă.

Doamnelor şi domnilor,

2. Înainte de a evidenţia principalele caracteristici ale normelor care reglementează confiscarea extinsă, se impun a fi amintite considerentele Curţii Constituţionale, cuprinse în Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011. Astfel, Curtea Constituţională subliniază, în considerentele deciziei menţionate, că reglementarea prezumţiei înscrise în teza a doua a art. 44 alin. (8) din Constituţie – „Caracterul licit al dobândirii se prezumă” – nu împiedică legiuitorul primar sau delegat ca, în aplicarea dispoziţiilor art. 148 din Constituţie – Integrarea în Uniunea Europeană, să adopte reglementări care să permită deplina respectare a legislaţiei Uniunii în domeniul luptei împotriva criminalităţii. De altfel, acest obiectiv a fost avut în vedere şi de iniţiatorul propunerii de revizuire a Constituţiei, în mod special cu referire la Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea, care obligă la luarea măsurilor necesare pentru a duce la îndeplinire cele stabilite în cuprinsul acesteia, în special a unei reduceri a sarcinii probei în ceea ce priveşte sursa bunurilor deţinute de o persoană condamnată pentru o infracţiune care are legătură cu criminalitatea organizată.

Doamnelor şi domnilor,

3. În formarea jurisprudenţei privind confiscarea extinsă, instanţele judecătoreşti se află la început de drum, având în vedere momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor legale privind noua măsură de siguranţă.

Formarea jurisprudenţei şi, în special, formarea unei jurisprudenţe unitare, precum şi eficienţa măsurii de siguranţă a confiscării extinse depinde, însă, într-o măsură covârşitoare de cadrul legal, de modul în care este construită noua instituţie a confiscării extinse prin dispoziţiile Legii nr. 63/2012.

Atribuind confiscării extinse natura juridică a unei măsuri de siguranţă, Legea nr. 63/2012 stabileşte, atât în Codul penal în vigoare, cât şi în Noul Cod penal condiţiile în care aceasta poate fi dispusă.

Din perspectiva cadrului legal, se impune, în primul rând, sublinierea că lista infracţiunilor prevăzută atât în art. 1182 din Codul penal în vigoare, cât şi în art. 1121 din Noul Cod penal include o gamă largă de infracţiuni, creând premizele eficientei aplicări a măsurii de siguranţă a confiscării extinse. Astfel, lista de infracţiuni cuprinde, de exemplu, infracţiuni privind traficul de droguri şi de precursori; infracţiuni privind traficul de persoane; infracţiuni din legislaţia privind prevenirea şi combaterea pornografiei; infracţiuni din legislaţia privind combaterea terorismului; constituirea unui grup infracţional organizat; nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive; infracţiuni privind jocurile de noroc; infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene; infracţiuni de evaziune fiscală; infracţiuni privind regimul vamal; infracţiuni de fraudă comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice.

Examinarea listei infracţiunilor conduce la concluzia că legiuitorul a inclus principalele infracţiuni susceptibile să procure, să genereze foloase materiale ilicite, principalele infracţiuni a căror săvârşire reprezintă scopul grupurilor infracţionale organizate, principalele infracţiuni care se înscriu în fenomenul criminalităţii organizate transnaţionale.

În al doilea rând, legiuitorul stabileşte condiţiile cumulative în care se dispune măsura de siguranţă a confiscării extinse. Astfel, confiscarea extinsă se dispune dacă, pe de o parte, valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit, iar pe de altă parte, dacă instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute în lista de infracţiuni.

Cu privire la prima condiţie cumulativă, se impune a se sublinia că fixarea de către legiuitor, cu precizie, a limitei de 5 ani anteriori comiterii infracţiunii, precum şi fixarea de către legiuitor, cu aceeaşi precizie, a momentului emiterii actului de sesizare a instanţei constituie premise pentru formarea unei jurisprudenţe unitare, pentru evitarea divergenţelor în interpretarea perioadei pe care instanţele judecătoreşti o iau în considerare pentru a stabili existenţa unei disproporţii vădite între valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată şi veniturile obţinute de aceasta în mod licit. Fixarea acestor limite de timp are, în acelaşi timp, rolul de a facilita proba existenţei unei disproporţii vădite între valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată şi veniturile obţinute de aceasta în mod licit.

Referitor la a doua condiţie cumulativă, convingerea instanţei că bunurile (dobândite de persoana condamnată, a căror valoare depăşeşte, în mod vădit, veniturile obţinute de aceasta în mod licit) provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute în lista de infracţiuni se formează, de asemenea, pe bază de probe, însă aceste probe trebuie să fie suficiente numai pentru a forma convingerea instanţei judecătoreşti că bunurile provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute de lege. Aşadar, dispunerea noii măsuri de siguranţă a confiscării extinse nu implică, în ceea ce priveşte provenienţa bunurilor supuse confiscării extinse, acelaşi nivel de probaţiune pe care îl impune pronunţarea unei hotărâri de condamnare, ci un nivel de probaţiune mai redus, necesar pentru a forma convingerea instanţei că bunurile provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute în lista de infracţiuni.

Din perspectiva cadrului legal, se impune, în al treilea, dar nu în ultimul rând, sublinierea că reglementarea cuprinsă în Codul penal în vigoare şi în Noul Cod penal stabileşte o serie de criterii pe baza cărora instanţa stabileşte diferenţa dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite, prin dispoziţiile art. 1182 alin. (3), (4) şi (5) din Codul penal în vigoare şi prin dispoziţiile art. 1121 alin. (3), (4) şi (5) din Noul Cod penal.

Reglementarea acestor criterii constituie o nouă premisă pentru formarea unei jurisprudenţe unitare în aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării extinse şi orientează, în mod unitar, instanţele judecătoreşti în procesul de stabilire a diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite.

Astfel, atât dispoziţiile Codului penal în vigoare, cât şi dispoziţiile Noului Cod penal stabilesc, în mod clar, că instanţa ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru de familie, persoanelor cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu aceasta (persoane incluse, în concepţia Noului Cod penal, în noţiunea de membru de familie), precum şi persoanelor juridice asupra cărora persoana condamnată deţine controlul.

Aceste dispoziţii exclud posibilitatea eludării dispoziţiilor legale privitoare la confiscarea extinsă prin transferarea bunurilor care provin din activităţi infracţionale către un membru de familie, către o persoană cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii sau către o persoană juridică asupra căreia persoana condamnată deţine controlul, precum şi a eludării dispoziţiilor legale privitoare la confiscarea extinsă prin transferarea bunurilor de un terţ către un membru de familie al persoanei condamnate, către o persoană cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii sau către o persoană juridică asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.

De asemenea, dispoziţiile privitoare la confiscarea extinsă cuprinse în Codul penal în vigoare şi în Noul Cod penal stabilesc, în mod explicit, că noţiunea de „bunuri” supuse confiscării extinse include şi sumele de bani.

Totodată, prin dispoziţiile Codului penal în vigoare şi ale Noului Cod penal în materia confiscării extinse legiuitorul aduce o precizare de natură să evite formarea unei jurisprudenţe neunitare, şi anume că, la stabilirea diferenţei dintre veniturile licite şi valoarea bunurilor dobândite, instanţa de judecată va avea în vedere valoarea bunurilor la data dobândirii lor şi cheltuielile făcute de persoana condamnată, precum şi de membrii de familie ai acesteia şi de persoanele cu care persoana condamnată a stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi ori dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc cu aceasta (persoane incluse, în viziunea Noului Cod penal, în noţiunea de membru de familie).

Toate elementele amintite, care configurează instituţia confiscării extinse, constituie premise pentru aplicarea eficientă a noii instituţii şi pentru formarea jurisprudenţei unitare.

Doamnelor şi domnilor,

4. Aplicarea dispoziţiilor legale privind noua măsură de siguranţă a confiscării extinse constituie o provocare atât pentru procurori, cât şi pentru instanţele judecătoreşti şi necesită un interval de timp pentru formarea jurisprudenţei, a unei jurisprudenţe unitare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie revenindu-i un rol esenţial în acest context.

Experienţa ultimilor 10 ani de aplicare a unor instituţii noi pentru sistemul justiţiei penale, care au constituit tot atâtea provocări, care au necesitat un interval de timp pentru formarea jurisprudenţei şi au devenit instituţii cu o frecventă aplicare, întemeiată pe o jurisprudenţă unitară, ne permite să afirmăm că sistemul justiţiei penale va oferi acelaşi răspuns provocării pe care o reprezintă aplicarea dispoziţiilor legale privind confiscarea extinsă.

În acest context, doresc să subliniez rolul esenţial al acestei conferinţe internaţionale, ca for de dezbatere a instituţiei confiscării extinse şi ca for al împărtăşirii experienţei altor state în aplicarea acestui instrument eficient de combatere a criminalităţii.

Vă mulţumesc,

Judecător dr. Livia Doina Stanciu
Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție”

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week