TOP LEGAL
Print Friendly, PDF & Email

Operaţiunile de preluare a controlului supuse notificării CSAT şi procedura aplicabilă
17.09.2013 | Iustin CAPTARIU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Prin Legea nr. 149/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 11 iulie 2011, pentru aprobarea Ordonanței de urgenţă nr. 75/2010, privind modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, a fost introdus un nou alineat la articolul 46 din Legea concurenţei, ce reglementează operaţiunile de preluare a controlului supuse notificării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

În esenţă, alineatul (9), introdus prin Legea nr. 149/2011, prevede că, în situaţiile în care o operaţiune de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active prezintă riscuri pentru siguranţa naţională, Guvernul, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, va emite o hotărâre prin care aceasta să fie interzisă. De asemenea, este stabilită o obligaţie în sarcina Consiliul Concurenţei de a informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în legătură cu operaţiunile de concentrare economică care sunt notificate acestuia, susceptibile să fie analizate din punctul de vedere al siguranţei naţionale.

Modificarea Legii concurenţei nr. 21/1996 a determinat şi modificarea Regulamentului Consiliului Concurenţei privind concentrările economice. Astfel, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 941 din 22 decembrie 2011, a fost introdusă o nouă secţiune privind concentrările economice susceptibile să prezinte riscuri pentru siguranţa naţională, în care se detaliază procedura aplicabilă.

În cele din urmă, după o perioadă de relativă incertitudine legată de sfera de aplicare a noii proceduri introduse prin Legea nr. 149/2011, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat, în data de 27 septembrie 2012, Hotărârea nr. 73, referitoare la aplicarea art. 46 alin. (9) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din păcate însă, procedura de notificare a operaţiunilor de preluare a controlului susceptibile să fie analizate şi din punctul de vedere al siguranţei naţionale de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării este în continuare neclară şi cuprinde dispoziţii pe alocuri contradictorii, deşi au trecut mai bine de doi ani de la adoptarea Legii nr. 149/2011. În acelaşi timp, acest subiect nu a fost în centrul atenţiei comunităţii juridice, nefăcând obiectul prea multor analize critice. Vom încerca în continuare să prezentăm succint procedura de notificare a operaţiunilor de preluare a controlului supuse analizei din punctul de vedere al siguranţei naţionale şi principalele controverse şi neclarităţi legate de aceasta.

Ce operațiuni sunt supuse notificării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării?

Art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996 se referă în general la operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active, Consiliul Concurenţei având obligaţia de a informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în legătură cu operaţiunile de concentrare economică care sunt notificate acestuia. Aparent, textul de lege are în vedere numai operaţiunile de concentrare economică notificabile Consiliului Concurenţei, şi anume, acelea care reprezintă o schimbare de durată a structurii controlului şi care depăşesc pragurile valorice prevăzute la art. 14 din Legea concurenţei nr. 21/1996 (cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi când cel puţin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro).

În realitate, textul de lege nu este suficient de clar. Primul paragraf al art. 46 alin. (9) nu distinge între operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active notificabile sau nu Consiliului Concurenţei, ci prevede doar că, în situaţiile în care o operaţiune de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active prezintă riscuri pentru siguranţa naţională, Guvernul, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, va emite o hotărâre prin care aceasta să fie interzisă. Consiliul Concurenţei are îndatorirea de a informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în legătură cu operaţiunile de concentrare economică care sunt notificate acestuia, susceptibile să fie analizate din punctul de vedere al siguranţei naţionale, aceasta fiind o modalitate eficientă prin care se aduce la cunoştinţă Consiliului Suprem de Apărare a Ţării tranzacțiile peste o anumită valoare.

Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia de a limita obiectul analizei din punct de vedere al riscurilor pentru siguranţa naţională numai la concentrările economice notificate Consiliului Concurenţei, primul paragraf al art. 46 alin. (9)  ar fi trebuit să prevadă că operațiunile de concentrare economice notificate Consiliului Concurenţei pot fi interzise prin hotărâre de Guvern dacă prezintă riscuri pentru siguranţa naţională. Or, textul de lege mai sus citat nu distinge între concentrările economice notificabile şi cele nenotificabile Consiliului Concurenţei.

Această interpretare pare să fie confirmată şi de către art. 291 alin. (7) din Secțiunea V a Regulamentului Consiliului Concurenţei privind concentrările economice, astfel cum acesta a fost modificat prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 941 din 22 decembrie 2011, care prevede că, în situaţia realizării unei concentrări economice în una dintre modalităţile prevăzute de art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, dar care nu depăşeşte pragurile prevăzute de art. 14, partea sau părţile care dobândesc controlul vor trimite direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării o informare, în vederea analizării tranzacţiei din punctul de vedere al siguranţei naţionale.

Prin urmare, atât operaţiunile de preluare a controlului care sunt supuse notificării Consiliului Concurenţei cât şi cele care nu depăşesc pragurile prevăzute de art. 14 din Legea concurenţei nr. 21/1996  sunt supuse analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În acest sens par a fi şi dispozițiile art. 6 alin. (2) din Hotărârea nr. 73 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care prevăd că informarea să fie făcută prin intermediul Consiliului Concurenţei, indiferent de pragurile valorice prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 2 din Hotărârea nr. 73, sunt supuse analizei prevăzute de art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996 operațiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi ori active, precum şi cele de concentrare economică. Prevederea distinctă şi cumulativă a concentrărilor economice în plus faţă de preluarea controlului asupra unor întreprinderi ori active pare să întărească şi mai mult ideea că şi acele tranzacții care nu sunt notificate sau notificabile Consiliului Concurenţei trebuie supuse analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Tehnica legislativă lasă însă de dorit. În principiu, noţiunea de concentrare economică implică preluarea controlului asupra unor întreprinderi ori active, însă nu orice preluare a controlului asupra unor întreprinderi ori active este şi o concentrare economică. Noţiunea de concentrare economică include acele operaţiuni care au ca rezultat modificări de durată ale controlului întreprinderilor şi, prin urmare, în structura pieţei, cuprinzând şi operaţiunile care conduc la crearea de societăţi în comun care îndeplinesc în mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome. Mai mult, concentrările economice pot fi de două feluri: notificabile , atunci când depăşesc pragurile valorice prevăzute la art. 14 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi pentru care este necesară autorizarea autorităţii de concurenţă, sau nenotificabile.

Faptul că Hotărârea nr. 73 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prevede distinct atât preluarea controlului asupra unor întreprinderi ori active cât şi concentrările economice poate da naştere la confuzii. Practic, se poate pune în mod legitim întrebarea dacă achiziționarea unui activ care nu generează cifra de afaceri pe o piață sau o operațiune de achiziționare de control conform art. 11 din Legea concurenţei nr. 21/1996, care nu constituie o operaţiune de concentrare economică, trebuie notificate  Consiliului Suprem de Apărare a Ţării? Răspunsul aparent este afirmativ, deoarece nu doar concentrările economice (notificabile sau nu) trebuie notificate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării ci şi orice alte operațiuni de preluare a controlului asupra unor întreprinderi ori active, care nu întotdeauna, aşa cum am arătat, sunt şi concentrări economice conform Legii concurenţei nr. 21/1996.

Art. 291 alin. 1 din Secţiunea V a Regulamentului Consiliului Concurenţei privind concentrările economice, prevede că prin operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active se înţelege dobândirea de către o persoană a posibilităţii exercitării unei influenţe determinante, pe baza drepturilor, contractelor sau oricăror altor metode, separat ori în asociere şi cu luarea în considerare a circumstanţelor de fapt şi de drept în cauză, asupra unor întreprinderi sau a unor active de interes din punctul de vedere al siguranţei naţionale, care pot funcţiona şi care au o utilitate economică de sine stătătoare. Nici această definiţie nu lămureşte definitiv subiectul, fiind destul de vagă şi atotcuprinzătoare. Se pare că nu este neapărat nevoie ca respectivele active să genereze o cifră de afaceri la momentul achiziţionării controlului, cu condiţia existenţei posibilităţii de a funcţiona şi de a genera venituri în viitor. De asemenea, se menţionează expres faptul că, analiza prevăzută de art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996 va avea loc indiferent dacă operaţiunea de preluare a controlului reprezintă în acelaşi timp şi o operaţiune de concentrare economică, în înţelesul art. 10-15 din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, şi acele operaţiuni de achiziţionare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active care nu constituie concentrări economice conform Legii concurenţei nr. 21/1996, dar care pot funcţiona şi care au o utilitate economică de sine stătătoare, vor trebui notificate şi supuse analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Teoretic, soluţia aleasă de către Consiliul Concurenţei şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pare a fi justificată: instituirea unor criterii foarte largi, menite să prindă în sfera analizei din punctul de vedere al siguranţei naţionale toate operaţiunile prin care se preia controlul asupra unor întreprinderi ori active, indiferent că acestea reprezintă concentrări economice sau nu. Rezultatele practice sunt însă de-a dreptul absurde. Aplicarea ad litteram a textelor normative mai sus citate, ar duce la un blocaj instituţional, urmând să fie supuse notificării şi analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării absolut toate operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active, chiar şi atunci când au o valoare redusă sau este evident că nu prezintă riscuri pentru siguranţa naţională.

Acest aspect practic devine şi mai relevant, dacă luăm în considerare sfera foarte largă a operaţiunilor supuse analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Indiferent de valoare, orice operaţiune de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active care intră într-unul din domeniile prevăzute la art. 2 din Hotărârea nr. 73  a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării trebuie notificată şi analizată din punct de vedere al siguranţei naţionale. Mai mult, enumerarea de la art. 2 din Hotărârea nr. 73 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu ajută la restrângerea sferei de aplicare a art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996, acesta fiind foarte generală şi atotcuprinzătoare, incluzând domenii de la securitatea energetică, a frontierelor, transporturilor, financiară, fiscală şi industrială până la securitatea cetăţeanului, a colectivităţilor şi a mediului înconjurător. Sunt menţionate în special şi operaţiunile de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat sau managementul acestora.

Ceea ce este important de subliniat este faptul că singura instituţie care poate aprecia dacă există sau nu o ameninţare pentru siguranţa naţională este Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Întreprinderile nu au opţiunea de a face o evaluare proprie asupra riscurilor pentru siguranţa naţională, ele având obligaţia de a notifica chiar şi în situaţia în care nu există niciun risc. Nu există astfel un control ex post ca în cazul aplicării art. 5 alin. (2)  din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Este neclar la acest moment în ce măsură prevederile art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996 îşi ating scopul. În practică, este evident că nu toate operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi ori active sunt notificate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Pentru tranzacţiile de valoare redusă care nu depăşesc pragurile de notificare către Consiliul Concurenţei, în majoritatea cazurilor părţile fac o analiză proprie de risc. Se ajunge astfel tot la un control ex post, însă cu riscuri şi costuri mai mari pentru investitori, care trebuia să ia în calcul şi o posibilă invalidarea a tranzacţiei pe motiv de ameninţare a siguranţei naţionale.

Soluţia notificării tuturor operaţiunilor de preluare a controlului asupra unor întreprinderi ori active nu este deloc viabilă. De lege ferenda ar fi recomandabil ca operaţiunile notificate Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să fie doar cele care reprezintă şi concentrări economice notificabile Consiliului Concurenţei, deci peste o anumită valoare, iar, pentru restul tranzacţiilor, daca se consideră necesar, să se introducă nişte criterii clare şi o procedură în baza cărora părţile să poată efectua o evaluare proprie asupra necesităţii notificării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării similar cu controlul pe care îl poate face Consiliul Concurenţei în cazul aplicării art. 5 alin. (2)  din Legea concurenţei nr. 21/1996.

Care este procedura aplicabilă?

În ceea ce priveşte concentrările economice notificabile Consiliului Concurenţei procedura este destul de clară. Conform prevederilor art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei va informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în legătură cu operaţiunile de concentrare economică care sunt notificate acestuia, susceptibile să fie analizate din punctul de vedere al siguranţei naţionale.

Ori de câte ori înregistrează o notificare a unei concentrări economice, Consiliul Concurenţei va comunica Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau entităţii desemnate de acesta, printr-o infrastructură de date secretizate, numărul de înregistrare a operaţiunii şi informaţii de bază privind tranzacţia: modul de realizare (achiziţie, fuziune etc.), părţile la concentrare şi datele de identificare ale acestora, domeniul de activitate al părţilor la concentrare şi obiectul tranzacţiei (întreprinderi sau active). Prin urmare, în cazul concentrărilor economice care depăşesc pragurile valorice prevăzute la art. 14 din Legea concurenţei nr. 21/1996, Consiliul Concurenţei notifică Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

În termen de 30 de zile de la data acestei comunicări, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării va informa Consiliul Concurenţei în cazul în care consideră că o operaţiune de concentrare economică este susceptibilă să fie analizată şi din punctul de vedere al siguranţei naţionale. Consiliul Concurenţei va informa de îndată părţile notificatoare cu privire la faptul că operaţiunea notificată este în atenţia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Analiza în ceea ce priveşte riscurile pentru siguranţa naţională va fi efectuată în termen de cel mult 45 de zile de la data comunicării tuturor informaţiilor şi documentelor necesare de către părţile la concentrare. Rezultatul analizei va fi comunicat în termen de 5 zile părţilor la concentrare, precum şi Guvernului, în situaţia în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării propune emiterea unei hotărâri a Guvernului prin care operaţiunea să fie interzisă.

Suntem de părere că formularea textului de lege este imperativă, Guvernul având obligaţia să emită hotărârea prin care operaţiunea să fie interzisă. Prin urmare, Guvernul nu poate ignora propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Din păcate însă nu se prevede şi un termen maxim în care Guvernul să emită hotărârea prin care operaţiunea să fie interzisă.

Analiza efectuată de către Consiliul Concurenţei din perspectiva regulilor de concurenţă se desfăşoară în paralel cu analiza efectuată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării din punctul de vedere al siguranţei naţionale, iar Consiliul Concurenţei va putea emite o decizie cu privire la operaţiunea în cauză, chiar şi înainte de finalizarea analizei cu privire la siguranţa naţională. Ce se întâmplă  însă în cazul în care Consiliul Concurenţei autorizează o operaţiune de concentrare economică, dar ulterior, Guvernul, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, emite o hotărâre prin care aceasta să fie interzisă? Credem că decizia Consiliul Concurenţei nu poate fi nulă, deoarece cauzele de nulitate se apreciază la momentul emiterii sau încheierii unui act juridic, iar hotărârea Guvernului prin care să fie interzisă o operaţiune de concentrare economică poate avea doar putere pentru viitor, neputând retroactiva. În acest caz, deşi decizia Consiliul Concurenţei rămâne valabilă, părţile vor trebui să notifice autorităţii de concurenţă abandonarea tranzacţiei.

Dar în cazul în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu finalizează analiza în termenele prevăzute de Regulamentul Consiliului Concurenţei privind concentrările economice? Lăsând la o parte discuţia în ce măsură pot fi obligatorii regulamentele Consiliului Concurenţei pentru Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, avem îndoieli că ar putea fi aplicate prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 27/2003, privind procedura aprobării tacite, deoarece, în acest caz, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu emite efectiv o autorizaţie în sensul art. 3 alin. (1) lit. a din Ordonanţa de urgenţă nr. 27/2003, ci o „propunere” care este înaintată Guvernului. Totuşi, suntem de părere că, cel puţin în ceea ce priveşte prima fază, dacă Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu informează Consiliul Concurenţei în termenul de 30 de zile în cazul în care consideră că o operaţiune de concentrare economică este susceptibilă să fie analizată şi din punctul de vedere al siguranţei naţionale, nu mai poate decide ulterior analizarea operaţiunii.

În ceea ce priveşte operaţiunile de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active care nu sunt concentrări economice notificabile Consiliului Concurenţei, partea sau părţile care dobândesc controlul trebuie să îndeplinească ele însele procedura notificării. Pot trimite părţile informarea direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sau tot prin intermediul Consiliului Concurenţei? Art. 291 alin. (7) din Regulamentul privind concentrările economice prevede că informarea se face direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. În schimb, art. 6 alin. (2) din Hotărârea nr. 73 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, prevede că notificările vor fi făcute exclusiv prin intermediul Consiliului Concurenţei, indiferent de pragurile valorice…  În ciuda acestei contradicţii, remarcăm că art. 6 alin. (2) din Hotărârea nr. 73 prevede numai o obligaţie în sarcina Consiliului Concurenţei de a-şi modifica Regulamentul privind concentrările economice. Prin urmare, dispoziţiile privind sarcina informării din art. 6 alin. (2) nu sunt aplicabile particularilor, ci Consiliului Concurenţei. Pentru a ieşi din impasul creat de dispoziţiile contradictorii mai sus citate, credem că, până la modificarea Regulamentului privind concentrările economice, informarea trebuie făcută de către partea sau părţile care dobândesc controlul direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Cu toate acestea, în practică există un blocaj instituţional, nici Consiliului Concurenţei şi nici Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nedorind să fie responsabile cu primirea respectivelor notificări.

Care sunt sancţiunile aplicabile?

Sancţiunea specifică în cazul în care o operaţiune de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active prezintă riscuri pentru siguranţa naţională este interzicerea respectivei operaţiuni prin hotărâre de Guvern.

Foarte relevante sunt însă şi următoarele întrebări: poate fi implementată o tranzacţie înainte de finalizarea analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi care este sancţiunea aplicabilă pentru omisiunea notificării? Actele normative analizate nu oferă un răspuns la aceste întrebări. Cu privire la prima întrebare, credem că legiuitorul a intenţionat ca părţile să nu implementeze operaţiunea de preluare a controlului până la finalizarea analizei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, obligaţie similară cu cea de a nu implementa o concentrare economică notificabilă până la autorizarea ei de către Consiliul Concurenţei. Un argument de text în această privinţă poate fi reprezentat de art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996, care prevede că, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Guvernul va emite o hotărâre prin care operaţiunea de preluare a controlului să fie interzisă în cazul în care aceasta prezintă riscuri pentru siguranţa naţională. Folosirea sintagmei „să fie interzisă” ne duce cu gândul la un control înainte de orice implementare. Dacă legiuitorul ar fi conceput ca hotărârea Guvernului să intervină după implementarea operaţiunii de preluare a controlului, atunci tranzacţia respectivă ar fi trebuit să fie desfiinţată iar nu interzisă.

În ceea ce priveşte omisiunea notificării, nu este prevăzută o sancţiune în actele normative mai sus citate şi nu credem că omisiunea notificării atrage nulitatea contractului prin care s-a realizat operaţiunea de preluare a controlului. În definitiv, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, informarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nu reprezintă o condiţie de validitate a unui act juridic, nici de formă şi nici de fond. În plus, conform art. 1253 din Codul civil, în afara cazurilor în care legea prevede expres sancţiunea nulităţii, contractul se desfiinţează numai atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau, după caz, relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins. Or, scopul dispoziţiilor art. 46 alin. (9) din Legea concurenţei nr. 21/1996 poate fi atins şi printr-o analiza ulterioară, fără a fi necesară anularea operaţiunii de preluare a controlului.

Care este însă termenul de prescripţie în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate să investigheze o operaţiune de preluare a controlului care nu i-a fost notificată? Nu credem că pot fi aplicabile dispoziţiile legate de prescripţie reglementate de Ordonanţa nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, neinformarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării neconstituind o contravenţie şi nici prescripţia reglementată de către Codul civil, care se aplică în raporturile civile, nu şi în cele de drept administrativ. Suntem de părere că analizarea unei operaţiuni de preluare a controlului care nu a fost notificată Consiliului Suprem de Apărare a Ţării poate fi făcută pe toată durata de timp în care operaţiunea respectivă îşi produce efectele, fiind vorba de o faptă continuă. Prin urmare, atâta timp cât achizitorul deţine controlul asupra întreprinderilor sau activelor preluate, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate analiza preluarea iniţială şi poate propune Guvernului emiterea unei hotărâri prin care aceasta să fie interzisă pentru viitor. După ce achizitorul a transferat controlul asupra întreprinderilor sau activelor preluate, o analiză a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării cu privire la achiziţia iniţială ar fi fără obiect.

***

Procedura privind operaţiunile de preluare a controlului supuse notificării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este sumar reglementată şi cuprinde multe neclarităţi sau aspecte care par a nu fi fost suficient analizate din punct de vedere practic. De lege ferenda ar trebui ca sfera operaţiunilor de preluare a controlului supuse notificării Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să fie semnificativ restrânsă, iar procedura să fie mult mai bine reglementată.

Motivele pentru care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se poate opune unei operaţiuni de preluare a controlului şi posibilitatea părţilor de a ataca o hotărâre de Guvern care interzice o tranzacţie pe motiv de ameninţare a siguranţei naţionale merită o analiză separată, nefiind cuprinsă în prezentul articol.

av. Iustin CAPTARIU
senior associate, KINSTELLAR

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate