Accesul la informația juridică în Romania. (I) Accesul la legislație este îngrădit
18 septembrie 2013 | Adrian Toni NEACȘU
În România, accesul liber al publicului larg la informația de natură juridică (hotărâri judecătorești sau ale altor organe cu activitate jurisdicțională și legislație) este deficitar.
Ideologia accesului liber la astfel de informații este practic necunoscută, iar mentalitatea dominantă este retrogradă cu privire la dreptul cetățenilor de a accesa liber și gratuit documentele juridice produse de instituțiile statului. În mod corespunzător, nu este reglementată nici acceptată obligația autorităților publice de a pune în circulație generală și gratuită rezultatul activității lor de interes public, realizată exclusiv din fonduri publice. Acțiunile rare și neconvingătoare prin care astfel de documente sunt făcute publice sunt prezentate mai degrabă ca favoruri făcute populației și profesioniștilor, iar nu drept asumarea unei obligații naturale.
Accesul efectiv al societății la documentele publice produse de sistemul judiciar în exercitarea atribuțiilor sale ar trebui să reprezinte un drept esențial într-o democrație și dă expresie dreptului publicului larg la informare.
Caracterul public prin definiție al dezbaterilor purtate în fața instanțelor, precum și al hotărârilor luate de acestea, dau expresie principiului fundamental într-o democrație după care justiția se înfăptuiește în societate și pentru societate, iar nu separat ori deasupra ei. Publicitatea constituie în același timp o garanție fundamentală pentru existența unui proces echitabil, precum și pentru protejarea justițiabililor împotriva unei justiții secrete și arbitrare. Nu în ultimul rând, publicitatea procedurilor judiciare, audierile publice și accesul facil la hotărârile instanțelor, elemente ce compun noțiunea de transparență a sistemului judiciar, constituie și un mijloc eficient de prezervare a încrederii publice în justiție, în instanțe și în judecători.
Transparenţa procedurilor judiciare este un principiu fundamental constituţional menit să asigure încrederea publicului în integritatea sistemului judiciar, să responsabilizeze sistemul judiciar și să ofere o mai bună înţelegere asupra activității curente de administrare a justiţiei. Principiul publicității ședințelor de judecată garantează nu numai faptul că publicul are dreptul de a participa liber la o procedură în sala de judecată, dar și că toate informațiile în legătură cu o astfel de procedură, în măsura în care nu există o excepție de confidențialitate anume prevăzută de lege sau regulamente, trebuie să rămână deschise accesului și controlului publicului.
Accesul la informația juridică începe însă cu accesul la legislație, la textul legilor și al celorlalte acte normative.
Deși activitatea legislativă a Parlamentului României reprezintă forma prin care această instituție își îndeplinește funcția constituțională în interes public, accesul la textele legilor în România nu este integral gratuit.
Difuzarea actelor normative ale Parlamentului și ale Guvernului constituie o sursă de venituri importante atât pentru organisme subordonate statului, cât și pentru agenți economici. Regia autonomă Monitorul Oficial editează Monitorul Oficial al României, publicație oficială a statului român de peste 175 de ani, prin intermediul căreia se realizează publicarea oficială a actelor normative prevăzute de Constituție și legi. În același timp însă, aceasta regie care funcționează sub autoritatea Camerei Deputaților, realizează difuzarea actelor normative către cetățeni contra cost, îngreunând astfel din punct de vedere practic cunoașterea legilor, element fundamental al democrației. În mod normal, circulația actelor normative ar trebui să fie liberă, iar statul ar trebui să depună eforturi, inclusiv financiare, pentru a asigura diseminarea acesteia pe scară largă, în modalități diferite și integrând progresele tehnice aduse de tehnologia informației.
Deși producerea unui conținut electronic format din legislația României este ușor de realizat din punct de vedere tehnic și extrem de ieftină, nejustificând astfel impunerea unor tarife, în continuare se încurajează distribuirea comercială a monitorului oficial, atât în formatul clasic cât și în format electronic.
Dimpotrivă însă, în România, nici măcar autoritățile și instituțiile publice nu au acces gratuit la legislația națională, atingându-se performanța ca înșiși judecătorii și instanțele judecătorești trebuie să achiziționeze contra cost textul actelor normative pe care le aplică în exercitarea funcției lor constituționale.
Potrivit ideologiei accesului liber la informațiile de natură juridică, extrem de răspândit și cu tradiții vechi în lumea anglo-saxonă, autoritățile publice ale statului nu dobândesc un drept de proprietate intelectuală asupra documentelor produse în chiar exercitarea atribuțiilor lor. Tocmai de aceea ele nu au dreptul să le exploateze comercial. Este un caz tipic de monopol imoral și care afectează caracterul cu adevărat public al legislației adoptate. Dimpotrivă, astfel de documente intră de drept în domeniul public, iar atunci când vorbim de însăși legislația statului, intră direct în patrimoniul comun național.
Adrian NEACŞU
redactor șef Monitorul Jurisprudenței
* editorial Monitorul Jurisprudenței nr. 8/2013; mulțumim Wolters Kluwer
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
