Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în acord cu jurisprudenţa CEDO si deciziile Curţii Constituţionale, autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul hotărârii, ci şi considerentele pe care acesta se sprijină. În speţă, Înalta Curte a constatat existenţa a două litigii care s-au purtat între aceleaşi părţi şi în aceeaşi calitate, cu acelaşi obiect, acelaşi cuantum al pretenţiior, dar pentru perioade succesive, cu aceeaşi cauză (Legea nr. 31/1990 şi contractul de tranzacţie încheiat între cele doua părţi). Litigiile au fost finalizate prin hotărâri pronunţate în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acestea aflându-se în contrarietate sub aspectul considerentelor şi soluţiilor pronunţate, derivând din divergenţa de interpretare a unei clauze din contractul de tranzacţie pe care reclamanta şi-a fundamentat pretenţiile. În ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat de care beneficiază prima din cele două decizii ale Înaltei Curţi, s-a constatat că aceasta este ataşată considerentelor sale. Înalta Curte a statuat că rezolvarea problemei de drept pe care prima decizie a dezlegat-o în considerentele sale se impune cu putere de lucru judecat, faţă de a doua decizie, care prin considerente i-a dat o rezolvare contrară, cu consecinţa adoptării unei soluţii contrare. Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (art. 509 pct. 8 NCPC), a încuviinţat cererea de revizuire şi a anulat cea din urmă hotărâre pronunţată tot de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. (Decizia nr. 1011 din 12 martie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect revizuire)

Corina CIOROABĂ