BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
13 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza ARHIP. Judecător sancționat disciplinar și libertatea de exprimare. UPDATE

24.09.2013 | Teodor PAPUC, Teodor Papuc
Abonare newsletter

În ianuarie 2013, reclamanta a fost invitată, în conformitate cu art. 36 § § 2 şi 4 din Regulamentul Curţii, să-şi desemneze un reprezentant în cadrul procesului. În lipsa unui răspuns, invitaţia a fost reiterată. Din nou, reclamanta nu a reacţionat.

De cealaltă parte, Guvernul a răspuns tuturor cererilor suplimentare ale Curţii.

În februarie 2013, Curtea i-a atras atenţia reclamantei cu privire la expirarea timpului acordat pentru un răspuns, precum şi despre lipsa solicitării unei prelungiri.

În mai 2013,  Curtea a procedat la radierea cererii de pe rolul său.

***

Cererea nr. 49253/06
Rodica ARHIP c. României

1. Situaţia de fapt (astfel cum e redată de către reclamantă):

Reclamanta, dna Rodica Arhip, este cetăţean român, născută în 1953 şi locuieşte în Galaţi.

La data când au avut loc evenimentele, reclamanta era judecător în cadrul Tribunalului Galaţi. La finele anului 2000, inspecţia Ministerului Justiţiei a iniţiat o anchetă în privinţa implicării preşedintelui Tribunalului Galaţi de atunci, judecătorul A.Z., în punerea în libertate a lui M.C., condamnat.

În noiembrie 2000, inspectorii au audiat mai mulţi judecători şi au procedat la confruntarea acestora. Cu această ocazie, reclamanta a declarat că, într-o cauză privindu-l pe M.C., cauză pe care a examinat-o, preşedintele Tribunalului a schimbat data audierii şi i-a cerut să-l pună în libertate pe M.C. Aceasta a mai fost, de asemenea, martoră când preşedintele Tribunalului le-a dat instrucţiuni preşedintelui Judecătoriei Galaţi şi unui alt judecător din cadrul acestei instanţe cu privire la eliberarea lui M.C. În timpul confruntării din aceeaşi zi, judecătorul A.Z. a recunoscut că a dictat dispozitivul încheierii privind liberarea lui M.C. judecătorului din cadrul Judecătoriei. Potrivit reclamantei, ancheta nu a condus la luarea vreunei măsuri.

Reclamanta afirmă că, urmare a acestei anchete, a fost persecutată la locul de muncă, fapt care i-a afectat starea de sănătate, trebuind să fie spitalizată pentru a urma un tratament psihiatric.

În martie 2004, ziarul local „Viaţa liberă” publica un interviu luat reclamantei, sub titlul „Un judecător din Galaţi acuză”. În aceeaşi lună, cotidianul naţional „Adevărul” publica un articol similar intitulat „Judecător Rodica Arhip acuză şefii instanţelor din Galaţi de corupţie”. În aceste articole, reclamanta dezvăluia neregulile pe care le-a constatat în activitatea Tribunalului şi a Curţii de Apel Galaţi. De asemenea, reclamanta afirma că promovarea în carieră nu opera în baza unor criterii obiective, ci „în funcţie de preferinţe şi de afinităţi”. Aceasta denunţa de asemenea sesizarea cu rea-credinţă a Consiliului Superior al Magistraturii cu plângeri împotriva sa, învinuirea ei după desfăşurarea cercetării administrative împotriva judecătorului A.Z., clientelismul practicat de către Preşedintele Curţii de Apel Galaţi în atribuirea calificativelor şi în chestiunea promovării judecătorilor la instanţele superioare, exerciţiul ilegal al funcţiei de arbitru al Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, falsa declaraţie făcută de către Preşedintele Tribunalului Galaţi în privinţa deţinerii unui apartament, dar şi promovarea anumitor judecători care fie aveau probleme familiale, fie erau subiecţii unor cercetări.

În aceeaşi lună, Curtea de Apel Galaţi a sesizat inspecţia ministerului Justiţiei cu privire la publicarea primului articol, menţionând că prin exprimările sale, reclamanta a încălcat codul deontologic al judecătorilor. Ca răspuns, inspecţia a cerut întocmirea unui raport privind exercitarea funcţiilor reclamant. Un asemenea raport a fost întocmit de către judecătorii inspectori de la Curtea de Apel Galaţi şi trimis ministerului Justiţiei, în mai 2004. În acel raport nu a fost confirmată nicio neregulă semnalată de către reclamantă, fără a se oferi detalii în acest sens. În schimb, acesta enumera o serie de nereguli în îndeplinirea atribuţiilor de către reclamantă, concluzionându-se că a examinat în mod superficial dosarele ce-i reveneau şi că a fost absentă de la deliberări.

În martie 2004, urmare a publicării celui de-al doilea articol, preşedintele Curţii de Apel Galaţi şi cel al Tribunalului Galaţi au sesizat din nou inspecţia ministerului Justiţiei, prezentându-şi punctul lor de vedere cu privire la acuzaţiile reclamantului pe care aceştia le negau.

În august 2004, ministerul Justiţiei a dispus realizarea, de către Curtea de Apel Galaţi, a unei cercetări administrative cu privire la activitatea reclamantei de-a lungul unei anumite perioade de timp.

În septembrie 2004, a fost redactat un nou raport de către judecătorii inspectori din cadrul Curţii de Apel. Aceştia considerau că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 23 şi 24 din Codul deontologic al magistraţiilor prin afirmaţiile defăimătoare făcute în presă împotriva conducerii instanţelor din Galaţi şi cu privire la promovarea în carieră a colegilor săi. Într-adevăr, art. 23 din Cod cerea ca magistraţii să aibă relaţii corecte, bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de funcţia lor. De asemenea, acest articol le interzicea magistraţilor să-şi exprime opinia cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor, cu excepţia cazului în care se aducea vreo atingere imaginii justiţiei; în acest din urmă caz, ei trebuiau să se adreseze persoanelor investite în funcţie de conducere sau de control din cadrul instanţelor sau al ministerului Justiţiei, sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În plus, în conformitate cu art. 24 § 2 din Cod, toate informaţiile cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţilor instanţelor şi parchetelor erau communicate în presă de către magistraţi desemnaţi de conducerea instanţei sau a parchetului.

Urmare a intrării în vigoare, în septembrie 2004, a Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi a modificării regimului răspunderii magistraţilor pentru abateri disciplinare, colegiul din cadrul Curţii de Apel Galaţi a dispus realizarea unei noi cercetări interne. În noiembrie 2004, judecătorii inspectori au întocmit un nou raport, în baza rapoartelor anterioare şi a audierilor judecătorilor care aveau legătură cu reclamanta. Aceştia au constatat că reclamanta a comis mai multe abateri disciplinare interzise de Legea nr. 303/2004, şi anume încălcarea Codului deontologic al magistraţilor (art. 97 b)) şi neglijenţa gravă şi repetată în exerciţiul funcţiunii (art. 97 j)).

Raportul i-a fost comunicat reclamantei. Aceasta şi-a prezentat observaţiile în noiembrie 2004, contestând toate acuzaţiile şi subliniind că a făcut declaraţiile în faţa presei în vederea informării publicului asupra neregulilor comise de către conducerile instanţelor din Galaţi.
În noiembrie 2004, colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a sesizat C.S.M. cu o acţiune disciplinară contra reclamantei, în baza raportului cercetări administrative din noiembrie 2004.
În februarie 2005, reclamanta a depus un memoriu în apărarea sa. Aceasta a invocat prescripţia exercitării acţiunii disciplinare şi nulitatea cercetării administrative, pe motiv că toate actele anchetei nu i-au fost notificate şi că relevau caracterul ambiguu al acuzaţiilor. Ea a mai prezentat, de asemenea, nişte probe. Reclamanta a formulat şi o cerere reconvenţională în daune-interese împotriva membrilor colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi care i-au prejudiciat reputaţia morală şi profesională în presa scrisă şi audio-vizuală. Aceasta a solicitat 100 000 euro. Reclamanta şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile de drept intern şi pe art. 10 din Convenţie.

Printr-o decizie preliminară din martie 2005, C.S.M. a respins excepţiile invocate de către reclamantă.

Printr-o hotărâre din aprilie 2005, C.S.M., în componenţa de nouă judecători, a admis în parte acţiunea formulată de către colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi. Acesta a constatat că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 97 b) din Legea nr. 303/2004 combinate cu cele ale art. 23 şi 24 din Codul deontologic al magistraţilor, prin declaraţiile făcute în două articole apărute în presă. În consecinţă, s-a decis mutarea reclamantei, pentru o durată de trei luni la Tribunalul Brăila, situat la o distanţă de 30 de km de Galaţi. Luând această decizie, C.S.M. a respins argumentul reclamantei potrivit căruia faptele dezvăluite sunt adevărate, deoarece nu era de responsabilitatea sa de a verifica veridicitatea faptelor, ci numai să examineze dacă a fost comisă o abatere disciplinară. În acest sens, reclamanta trebuia să se adreseze în faţa instanţei, pentru a denunţa faptele. În speţă, reclamanta a încălcat normele etice, creând un climat de insecuritate în instanţele de judecată şi prejudiciind imaginea justiţiei şi a corpului de magistraţi. Analizând atitudinea reclamantei cu privire la reculile deontologice, C.S.M. a avut în considerare comportamentul de dată recentă al acesteia, ea participând, în ianuarie 2005, la o emisiune televizată, unde, invocând dreptul la replică, a adus acuzaţii împotriva judecătorilor din Galaţi. În plus, ziarul local „Viaţa liberă” a publicat în ianuarie 2005 două articole conţinând declaraţii de-ale reclamantei care se considera persecutată pentru că „ar fi spus adevărul despre persoanele care au fost admise în corpul magistraţilor în perioada comunistă, doar în baza unui simplu dosar”.

În fine, Consiliul i-a respins ca tardivă acţiunea împotriva presupusei neglijenţe în îndeplinirea atribuţiilor. Acesta a respins şi cererea reconvenţională a reclamantei, ca inadmisibilă.

În mai 2005, reclamanta a formulat un recurs împotriva deciziei C.S.M., în faţa Î.C.C.J. Aceasta a susţinut că excepţiile ridicate în faţa C.S.M. au fost respinse fără vreo motivare, criticând în acelaşi timp şi respingerea cererii sale reconvenţionale. Pe fond, invocând art. 10 din Convenţie, reclamanta a susţinut că nu dezvăluit informaţii confidenţiale şi că nu a fost prezentată nicio probă în sensul în care ar fi pus la îndoială imaginea instanţelor din Galaţi sau pe cea a justiţiei în genere. De asemenea, aceasta a subliniat că a informat deja autorităţile competente în lupta cu corupţia, dar că nu a fost întreprinsă nicio măsură până în acel moment. În privinţa intervenţiei sale din ianuarie 2005, reclamanta a subliniat că şi-a exercitat pur şi simplu drepul la replică în legătură cu o emisiune anterioare în care a fost făcut public un proces verbal întocmit de către un membru al colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, care o privea.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a formulat, de asemenea, un recurs, prin care cerea excluderea din magistratură a reclamantei. Acesta sublinia că prin decizia definitivă a C.S.M., reclamanta era deja suspendată din funcţie pentru o perioadă de şase luni, dată fiind neparticiparea acesteia la un proces din cursul aceluiaşi an.

Reclamanta a susţinut, în faţa instanţei, că recursul formulat de colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi trebuia declarat nul, deoarece unul dintre judecătorii care au semnat recursul nu a fost mandatat de colegiu în acest sens. Pe de altă parte, recursul nu era motivat şi datat, aşa încât era imposibil să se verifice dacă a fost introdus în termenul prevăzut de lege.

Printr-o hotărâre definitivă din iulie 2006, Î.C.C.J., în componenţa de nouă judecători, a respins recursul formulat de către părţi.

Cu referire la excepţiile ridicate de către reclamantă, aceasta a reţinut că recursul colegiului de conducere era semnat, motivat şi introdus la timp, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. C.S.M. a avut dreptul de a respinge excepţiile ridicate de către reclamantă cu privire la prescrierea acţiunii disciplinare şi la nulitatea anchetei administrative. Pe de altă parte, Î.C.C.J. a confirmat faptul că C.S.M. nu era competent, date fiind dispoziţiile legale, să examineze cererea reconvenţională a reclamantei cu privire la cererea de acordare a daunelor-interese.

Cu privire la fond, Î.C.C.J. a confirmat constatările C.S.M. Cu privire la argumentul reclamantei potrivit căreia faptele de corupţie relevate erau reale, Î.C.C.J. a considerat că reclamanta trebuia să sesizeze autoritatea judiciară competentă în acest sens.

Reclamanta a introdus contestaţie în anulare împotriva deciziei Î.C.C.J., argumentând că era absent un judecător din completul de judecată, în timpul audierii din iulie 2006 şi că preşedintele completului i-a limitat timpul de apărare, ceea ce nu a făcut-o în cazul repezentantului colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi. Din aceleaşi motive, aceasta a solicitat, de asemenea, constatarea falsului în înscrisuri oficiale, în privinţa deciziei din iulie 2006.

Printr-o decizie din noiembrie 2006, Î.C.C.J. a respins contestaţia reclamantei.
Reclamanta a depus o cerere de revizuire a deciziei din noiembrie 2006, contestând refuzul Î.C.C.J. de a deschide procedura în cazul falsului în înscrisuri oficiale şi susţinând faptul că a fost sancţionată în temeiul unui cod deontologic abrogat, cerere pe care Î.C.C.J. a respins-o, întrucât legea nu prevedea calea extraordinară a revizuirii într-o astfel de situație.

II. Capete de cerere:

1. Invocând art. 10 din Convenţie, reclamanta susţine că mutarea sa disciplinară din cauza afirmaţiilor făcute în două publicaţii apărute în martie 2004 constituie o încălcare a dreptului ei la libertatea de exprimare.

2. Invocând art. 6 şi 13 din Convenţie, reclamanta denunţă mai multe neregularităţi ale procedurii care a condus la mutarea sa disciplinară:

a) respingerea cererii sale reconvenţionale de către C.S.M.;

b) respingerea fără vreo motivare a excepţiilor preliminare ridicate în timpul procedurii;

c) luarea în considerare, de către Î.C.C.J. a unui cod deontologic abrogat;

d) absenţa unui judecător de la audierea din iulie 2006 din faţa Î.C.C.J.

III. Întrebări adresate părţilor:

1. Dacă a avut loc vreo încălcare a dreptului reclamantei la libertatea de exprimare, în sensul art. 10 din Convenţie, din cauza transferului disciplinar de după afirmaţiile făcute în presă?
2. În ce măsură atribuţiile şi responsabilităţile pe care le presupun profesia reclamantei sunt relevante pentru cererea sa şi pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu?

GUVERNUL este invitat să depună, la grefa CEDO, o copie după dosarul procedurii disciplinare care a condus la sancționarea reclamantei.

Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 13 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza ARHIP. Judecător sancționat disciplinar și libertatea de exprimare. UPDATE”

  1. Marius GAVRILĂ spune:

    CEDO, pe zi ce trece, devine o instanta tot mai balcanica. Smecheria e la ea acasa. Este ridicol sa “radiezi” o cerere de acum 7 ani, “datorită pasivitătii reclamantei timp de 6 luni în a desemna o persoană care să o reprezinte în fata Curtii”. Macar pentru pasivitatea de care a dat dovada Curtea in ultimii 7 ani si tot trebuia sa analizeze cererea pe baza datelor existente. Ar fi fost interesant de vazut, care sunt limitele libertatii de exprimare ale unui magistrat, in viziunea CEDO, atunci cand autoritati ale statului fac publice date care il privesc si il discrediteaza. La noi au fost o groaza de astfel de situatii: comunicate instante, Inspectia judiciara, CSM, parchete,…. Are dreptul un magistrat sa dea declaratii presei, pentru a se apara? Pana unde pot merge declaratiile privind aspecte colaterale invinuirii?…. partea cu nemotivarea solutiei este arhicunoscuta …. constatam ca “iac’asa!” devine tot mai des si o practica CEDO….

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Stimate domn, să menții o cauză când reclamanta, deși semnează de primire, nu răspunde, se poate realiza doar dacă „respectarea drepturilor omului garantate prin Convenţie şi prin Protocoalele sale o impune” iar Comitetul a considerat că nu. Într-adevăr, rămâne de răspuns la întrebarea adresată părților (poate printr-un articol de specialitate sau poate prin consultarea răspunsului oferit în scris de agentul guvernamental al României, doamna Brumaru). CEDO are un rol subsidiar. Nu prea poate să facă mai mult decât poate face un judecător național. De altfel, CEDO e creația statelor membre și nu a unui ONG.
      HUDOC (motorul de căutare al CEDO) m-a indus chiar pe mine în eroare, deoarece neselectând toate documentele în care puteam să caut după cauza ARHIP, mi-a oferit doar expozeul faptelor (communicated case) și nu și decizia de radiere apărută ulterior. Motiv pentru care, inițial, am considerat că ea cauza era încă pendinte.Și m-am bucurat. Dar degeaba.

      • Florin-Iulian HRIB spune:

        Stimata d-na M.M. Babel, degeaba tot incercati sa va erijati intr-un aparator al CEDO. Nu vreau sa mi-o luati iar in nume de rau, dar cred ca inca nu v-ati lovit personal de conduita CEDO (de la presedinte pina la ultimul referent de-acolo). In naivitatea mea demult apusa, si eu priveam CSM-ul ca pe o culme/crema a justitiei din Romania… pina sa ma lovesc personal de un zid mai negru decit smoala – mai ales la inspectia CSM-ului! Idem cu CEDO (apropo: nu ati avut dreptate in privinta retrimiterii formularului impreuna cu un rezumat, fiindca nu am mai primit niciun raspuns, desi am respectat instructiunile-fantoma emise de presedintele CEDO; iar asta constituie o alta dovada ca mitul CEDO se destrama: cum poate CEDO sa respinga o cerere ca inadmisibila pe motiv ca este aceeasi cu o cerere anterioara, daca nici macar nu se oboseste sa o inregistreze?!).

        • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

          Totuși, ce răspuns ați primit? Totodată, sigur nu mai erați în termen. Aș dori o precizare în detaliu atunci când povestiți pe procedură.

          • Marius GAVRILĂ spune:

            Pot sa va spun ce raspuns am primit eu. Cererea nu indeplineste cerintele art.47 din regulamentul Curtii. Cererea trebuie completata pe formularul de pe site, va fi insotita de copiile documentelor,etc…. Mi se spune apoi ca ei au mult de munca si ca nu imi vor raspunde la scrisori sau apeluri de orice alta natura in legatura cu cererea. Cererea mea a fost completata pe formularul de pe site, au fost epuizate caile interne de atac, s-a respectat termenul de 6 luni. Ce ma sfatuiti? Sa sun sa-i intreb care este motivul CONCRET pentru care sesizarea mea nu poate fi examinata de Curte?… au uitat sa mi-l spuna …. altminteri, adresa pe care am primit-o eu, o trimit tuturor… e cam neprofesionist…

            • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

              Dacă ati excedat 10 pagini și nu ați atașat un scurt rezumat, atunci cererea nu v-a fost înregistrată. Aveți însă grijă la termen. Din câte știu eu, nu se suspendă până completați dvs cererea și de regulă ei vă răspund cu această notă informativă mult prea târziu ca să mai aveți dumneavoastră timp să o reintroduceți în termenul de 6 luni. Regula 47 din Regulament se completează cu practicile emise de către Președintele Curții. Să le verificați și pe acelea. Cred că este cazul să se introducă procedura CEDO atât la INPPA cât și în facultăți. Eu una nu am făcut astfel de cursuri.

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Exact cum am spus: CEDO nu a mai trimis niciun raspuns, desi am trimis un formular nou (fix 10 pagini) plus anexe. Referenta A. Dagalita, care a raspuns la prima scrisoare, a ingropat astfel cererea, fara sa o mai inregistreze. Cit despre termen, precizez ca primele doua dosare de pensie reclamate la CEDO erau corect sesizate, deoarece nici in prezent autoritatile romane nu au pus in executare integrala hotaririle judecatoresti irevocabile obtinute in acele dosare, iar al treilea dosar de pensie (care deriva din primele doua) a fost trimis spre rejudecare la tribunal, deci nu era aplicabil termenul de 6 luni.

            Oricum, reactia CEDO – sau, mai bine zis, lipsa ei de reactie – incalca art. 35 alin. 2 lit. b din Conventie, indiferent cum s-ar interpreta: daca s-ar considera ca evd aceeasi cerere ca prima, atunci a doua cerere trebuia inregistrata si un judecator trebuia sa o declare inadmisibila, iar daca s-ar considera ca evd de aceeasi cerere, dar care contine fapte noi (descrierea celor petrecute dupa trimiterea primului formular asa-zis incomplet), atunci trebuia inregistrata si un judecator era obligat sa o examineze pe fond.

            Pe scurt, conduita CEDO in cazul mamei mele mi se pare un abuz teribil, oricit ati incerca dvs. sa o justificati. Cit despre cauza Arhip, mi se pare cel putin ciudat ca o judecatoare – care s-a simtit atit de nedreptatita de justitia din tara ei incit a ajuns pina la CEDO – a renuntat ulterior la sustinerea propriei cauze. Poate a fost „convinsa” ca e mai bine sa renunte…

            • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

              Așa, la prima vedere… înțeleg că dumneavoastră aveți o cauză încă pendinte (care se rejudecă…) și vă plângeți la CEDO că judecătorul român nu v-a făcut dreptate aplicând articolele din Convenție incidente și că de aceea trebuie să intervină CEDO? (Dacă am înțeles eu bine…). Adică sunteți sigur că și în rejudecare nu vi se va face dreptate. Și vreți CEDO să înceapă deja treaba.

          • Florin-Iulian HRIB spune:

            Speta e destul de simpla, in opinia mea, insa autoritatile romane au complicat-o excesiv (nu intru in detalii, fiindca epopeea este prea lunga si plictisitoare). Incerc sa rezum astfel:

            1. Exista un dosar de pensie anticipata, solutionat irevocabil inca din 2011. Decizia irevocabila din acest prim dosar nu a fost pusa in executare integrala nici astazi, pt. ca executivul nu a vrut sa aplice corect Legea 19/2000 in privinta utilizarii stagiului complet de cotizare de la data pensionarii, ci numai in functie de data nasterii asiguratilor, ceea ce este ilegal si discriminatoriu, asa cum a statuat si ICCJ prin Decizia de indrumare nr. 4/04.04.2011.

            2. Exista un dosar de pensie pentru limita de virsta, solutionat irevocabil inca din 2012. Decizia irevocabila din acest al doilea dosar nu a fost pusa in executare integrala nici astazi, pt. acelasi motiv aratat la pct. 1.

            3. Ca sa oblig executivul sa puna in executare decizia irevocabila din primul dosar, am initiat un al treilea dosar (nu am putut demara executarea silita, deoarece casa de pensii mi-a cerut si retinut titlul executoriu in original, sub pretextul ca altfel nu-l poate executa de bunavoie).

            4. La CEDO am reclamat nerespectarea hotaririlor judecatoresti irevocabile obtinute in primele doua dosare, discriminarea pe criteriul virstei si jurisprudenta contradictorie. Prezentarea celui de-al treilea dosar in cererea trimisa la CEDO era doar pt. informare. Exista numeroase spete in care un reclamant are litigii pe rolul instantelor interne, in strinsa legatura cu obiectul cererii initiale adresate CEDO, iar CEDO a solutionat astfel de cereri, chiar daca reclamantul respectiv nu primise hotarire definitiva/irevocabila in toate procesele interne. Asadar, CEDO era competenta sa analizeze, macar in parte, violarile Conventiei reclamate vizavi de primele doua dosare de pensie, indiferent de soarta celui de-al treilea dosar. Iar in virtutea jurisprudentei clare si constante a CEDO referitor la nerespectarea unei hotariri judecatoresti irevocabile – ce reprezinta o situatie continua, care face inaplicabila regula celor 6 luni – reclamanta poate sesiza CEDO oricind, atita vreme cit executivul nu pune in aplicare acele hotariri irevocabile. E mai limpede acum?

            5. De la CEDO am pretentia sa-si faca treaba asa cum si-o facea pina in 2010, adica sa inregistreze cererile si sa raspunda la scrisori. Altminteri, citez din comentariul d-lui M. Gavrila: „CEDO, pe zi ce trece, devine o instanta tot mai balcanica. Smecheria e la ea acasa.” Nici nu puteam rezuma mai bine ceea ce simt si eu – dar si multi alti cetateni romani – in acest moment.

            • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

              Eu consider ca va aflati in eroare. Totusi, aratati-mi acea jurisprudenta care va permite ca desi dumneavoastra aveti o cauza pendinte in legatura cu acelasi obiect etc etc, puteti totusi deja cere CEDO sa va faca dreptate. Si sa fie in civil, nu in penal. Mi-a ajuns sa vad cum instantele aplica un ratio decidendi al CEDO din materie penala in materie civila. Va rog,

  2. Marius GAVRILĂ spune:

    Sa nu-i subestimam. Pot face mai mult decat un judecator national, prin obligatia de modificare a legislatiei. Poate petentului nu-i schimba destinul, dar sunt destui care ii multumesc pana la sfarsitul vietii lor.

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Stimata d-na M.M. Babel, si eu cred ca faceti greseala dupa greseala in cazul prezentat de mine, incercind sa demonstrati ceva ce nu exista.

    De pilda, de unde ati tras concluzia ca al 3-lea dosar de pensie (aflat in rejudecare) are acelasi obiect cu vreunul din celelalte doua dosare de pensie (judecate irevocabil)?! Daca evd acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti, ar interveni puterea de lucru judecat (exceptia respectiva putind fi invocata si din oficiu), dar nu e cazul. Obiectul principal din al 3-lea dosar consta in obligarea executivului sa puna in aplicare hotarirea judecatoreasca irevocabila obtinuta in primul dosar. De altfel, puteam sa nici nu invoc acest dosar in cererea adresata CEDO.

    Cit despre jurisprudenta CEDO similara spetei mele, se pare ca nu ati citit destul. Ia priviti citeva exemple, luate la intimplare: Sabin Popescu c. Romaniei, par. 59, 64-71, 76; Tacea c. Romaniei, par. 20, 23-27; Sandor c. Romaniei, paragrafele 17, 23-29; Virgil Ionescu c. Romaniei, par. 51, 54-58, 63-65, 74 etc.

    Or, potrivit jurisprudentei CEDO, citez: „cata vreme situatia persista, regula termenului de 6 luni nu este aplicabila (Iordache c. Romaniei, par. 50)”. Idem, citez par. 17 din cauza Sandor c. Romaniei : „Curtea aminteste, in primul rand, ca pretinsa incalcare a dreptului de acces la justitie reprezinta o situatie continua, care nu ia sfarsit decat in momentul in care hotararea judecatoreasca definitiva este executata. In consecinta, termenul de sase luni prevazut de art. 35 alin. 1 din Conventie nu incepe sa curga decat in momentul in care aceasta situatie continua ia sfarsit (Sabin Popescu impotriva Romaniei, […] paragraful 50). In masura in care hotararea definitiva nu a fost inca executata, in speta nu se pune problema respectarii termenului de sase luni”.

    De asemenea, citez si par. 25 din cauza Tacea c. Romaniei: „Mai mult, Curtea a considerat deja ca ar fi excesiv sa se ceara unui reclamant care a obtinut o hotarare judiciara definitiva impotriva statului sa intenteze din nou actiuni impotriva autoritatilor pentru a obtine executarea obligatiei in cauza (a se vedea mutatis mutandis, Roman si Hogea impotriva Romaniei […])”

    In fine, va mai fac niste observatii: mai toate spetele citate supra sint civile, iar daca veti studia cu atentie cauzele Sabin Popescu si Virgil Ionescu, veti vedea ca reclamantii aveau procese pendinte in momentul sesizarii CEDO, in strinsa legatura cu speta initiala. Eu mai am acasa citeva zeci de spete, dar nu vi le spun; va las sa le descoperiti singura, daca va preocupa domeniul acesta. Eu chiar am fost interesat sa studiez Conventia si protocoalele aditionale, plus jurisprudenta relevanta a CEDO, fiindca am dat niste examene legate de ele. Singurul lucru pe care mi-l reprosez este ca n-am ghicit in stele smecheria aia cu max. 10 pagini, inventata de pres. CEDO in 2010. In rest, vise placute in continuare!

    V-ati lamurit acum, stimata d-na M.M. Babel? Sincer, polemica noastra pe acest subiect nu mai are niciun rost, mai ales ca veti deveni in curind doctor in drept…

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Da, imi place ca imi citati din dreptul de acces la justitie si incalcarea lui. Or, in cazul dvs nu este vorba despre acest lucru. In fine, pentru ca se pare ca urmariti cu totul altceva decat lamurirea pe deplin a situatiei grele in care va aflati, respectiv neinregistrarea cererilor pe care le trimiteti la CEDO pe motiv ca nu respectati cerintele „formale” impuse, nu-mi ramane decat sa va urez mai multa diligenta pe viitor. In ceea ce priveste lamurirea situatiei dvs, ma voi opri aici deoarece nu obisnuiesc sa dialoghez cu persoane de rea-credinta ( a se vedea trimiterile la doctoratul meu (doctorat care priveste cu totul alt aspect decat procedura la CEDO) sau alte asemenea remarci subiective care, consider eu, nu isi aveau locul). Toate cele bune,
      PS: sunt convinsa ca CEDO are ceva personal cu dvs din moment ce alti avocati reusesc sa inregistreze cauze pentru clientii lor, iar cand primesc o cerere de la dvs, aleg sa o ignore.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate