România la CEDO: cauza ARHIP. Judecător sancționat disciplinar și libertatea de exprimare. UPDATE

În ianuarie 2013, reclamanta a fost invitată, în conformitate cu art. 36 § § 2 şi 4 din Regulamentul Curţii, să-şi desemneze un reprezentant în cadrul procesului. În lipsa unui răspuns, invitaţia a fost reiterată. Din nou, reclamanta nu a reacţionat.

De cealaltă parte, Guvernul a răspuns tuturor cererilor suplimentare ale Curţii.

În februarie 2013, Curtea i-a atras atenţia reclamantei cu privire la expirarea timpului acordat pentru un răspuns, precum şi despre lipsa solicitării unei prelungiri.

În mai 2013,  Curtea a procedat la radierea cererii de pe rolul său.

***

Cererea nr. 49253/06
Rodica ARHIP c. României

1. Situaţia de fapt (astfel cum e redată de către reclamantă):

Reclamanta, dna Rodica Arhip, este cetăţean român, născută în 1953 şi locuieşte în Galaţi.

La data când au avut loc evenimentele, reclamanta era judecător în cadrul Tribunalului Galaţi. La finele anului 2000, inspecţia Ministerului Justiţiei a iniţiat o anchetă în privinţa implicării preşedintelui Tribunalului Galaţi de atunci, judecătorul A.Z., în punerea în libertate a lui M.C., condamnat.

În noiembrie 2000, inspectorii au audiat mai mulţi judecători şi au procedat la confruntarea acestora. Cu această ocazie, reclamanta a declarat că, într-o cauză privindu-l pe M.C., cauză pe care a examinat-o, preşedintele Tribunalului a schimbat data audierii şi i-a cerut să-l pună în libertate pe M.C. Aceasta a mai fost, de asemenea, martoră când preşedintele Tribunalului le-a dat instrucţiuni preşedintelui Judecătoriei Galaţi şi unui alt judecător din cadrul acestei instanţe cu privire la eliberarea lui M.C. În timpul confruntării din aceeaşi zi, judecătorul A.Z. a recunoscut că a dictat dispozitivul încheierii privind liberarea lui M.C. judecătorului din cadrul Judecătoriei. Potrivit reclamantei, ancheta nu a condus la luarea vreunei măsuri.

Reclamanta afirmă că, urmare a acestei anchete, a fost persecutată la locul de muncă, fapt care i-a afectat starea de sănătate, trebuind să fie spitalizată pentru a urma un tratament psihiatric.

În martie 2004, ziarul local „Viaţa liberă” publica un interviu luat reclamantei, sub titlul „Un judecător din Galaţi acuză”. În aceeaşi lună, cotidianul naţional „Adevărul” publica un articol similar intitulat „Judecător Rodica Arhip acuză şefii instanţelor din Galaţi de corupţie”. În aceste articole, reclamanta dezvăluia neregulile pe care le-a constatat în activitatea Tribunalului şi a Curţii de Apel Galaţi. De asemenea, reclamanta afirma că promovarea în carieră nu opera în baza unor criterii obiective, ci „în funcţie de preferinţe şi de afinităţi”. Aceasta denunţa de asemenea sesizarea cu rea-credinţă a Consiliului Superior al Magistraturii cu plângeri împotriva sa, învinuirea ei după desfăşurarea cercetării administrative împotriva judecătorului A.Z., clientelismul practicat de către Preşedintele Curţii de Apel Galaţi în atribuirea calificativelor şi în chestiunea promovării judecătorilor la instanţele superioare, exerciţiul ilegal al funcţiei de arbitru al Preşedintelui Curţii de Apel Galaţi, falsa declaraţie făcută de către Preşedintele Tribunalului Galaţi în privinţa deţinerii unui apartament, dar şi promovarea anumitor judecători care fie aveau probleme familiale, fie erau subiecţii unor cercetări.

În aceeaşi lună, Curtea de Apel Galaţi a sesizat inspecţia ministerului Justiţiei cu privire la publicarea primului articol, menţionând că prin exprimările sale, reclamanta a încălcat codul deontologic al judecătorilor. Ca răspuns, inspecţia a cerut întocmirea unui raport privind exercitarea funcţiilor reclamant. Un asemenea raport a fost întocmit de către judecătorii inspectori de la Curtea de Apel Galaţi şi trimis ministerului Justiţiei, în mai 2004. În acel raport nu a fost confirmată nicio neregulă semnalată de către reclamantă, fără a se oferi detalii în acest sens. În schimb, acesta enumera o serie de nereguli în îndeplinirea atribuţiilor de către reclamantă, concluzionându-se că a examinat în mod superficial dosarele ce-i reveneau şi că a fost absentă de la deliberări.

În martie 2004, urmare a publicării celui de-al doilea articol, preşedintele Curţii de Apel Galaţi şi cel al Tribunalului Galaţi au sesizat din nou inspecţia ministerului Justiţiei, prezentându-şi punctul lor de vedere cu privire la acuzaţiile reclamantului pe care aceştia le negau.

În august 2004, ministerul Justiţiei a dispus realizarea, de către Curtea de Apel Galaţi, a unei cercetări administrative cu privire la activitatea reclamantei de-a lungul unei anumite perioade de timp.

În septembrie 2004, a fost redactat un nou raport de către judecătorii inspectori din cadrul Curţii de Apel. Aceştia considerau că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 23 şi 24 din Codul deontologic al magistraţiilor prin afirmaţiile defăimătoare făcute în presă împotriva conducerii instanţelor din Galaţi şi cu privire la promovarea în carieră a colegilor săi. Într-adevăr, art. 23 din Cod cerea ca magistraţii să aibă relaţii corecte, bazate pe respect şi bună-credinţă, indiferent de funcţia lor. De asemenea, acest articol le interzicea magistraţilor să-şi exprime opinia cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor, cu excepţia cazului în care se aducea vreo atingere imaginii justiţiei; în acest din urmă caz, ei trebuiau să se adreseze persoanelor investite în funcţie de conducere sau de control din cadrul instanţelor sau al ministerului Justiţiei, sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În plus, în conformitate cu art. 24 § 2 din Cod, toate informaţiile cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţilor instanţelor şi parchetelor erau communicate în presă de către magistraţi desemnaţi de conducerea instanţei sau a parchetului.

Urmare a intrării în vigoare, în septembrie 2004, a Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi a modificării regimului răspunderii magistraţilor pentru abateri disciplinare, colegiul din cadrul Curţii de Apel Galaţi a dispus realizarea unei noi cercetări interne. În noiembrie 2004, judecătorii inspectori au întocmit un nou raport, în baza rapoartelor anterioare şi a audierilor judecătorilor care aveau legătură cu reclamanta. Aceştia au constatat că reclamanta a comis mai multe abateri disciplinare interzise de Legea nr. 303/2004, şi anume încălcarea Codului deontologic al magistraţilor (art. 97 b)) şi neglijenţa gravă şi repetată în exerciţiul funcţiunii (art. 97 j)).

Raportul i-a fost comunicat reclamantei. Aceasta şi-a prezentat observaţiile în noiembrie 2004, contestând toate acuzaţiile şi subliniind că a făcut declaraţiile în faţa presei în vederea informării publicului asupra neregulilor comise de către conducerile instanţelor din Galaţi.
În noiembrie 2004, colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a sesizat C.S.M. cu o acţiune disciplinară contra reclamantei, în baza raportului cercetări administrative din noiembrie 2004.
În februarie 2005, reclamanta a depus un memoriu în apărarea sa. Aceasta a invocat prescripţia exercitării acţiunii disciplinare şi nulitatea cercetării administrative, pe motiv că toate actele anchetei nu i-au fost notificate şi că relevau caracterul ambiguu al acuzaţiilor. Ea a mai prezentat, de asemenea, nişte probe. Reclamanta a formulat şi o cerere reconvenţională în daune-interese împotriva membrilor colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi care i-au prejudiciat reputaţia morală şi profesională în presa scrisă şi audio-vizuală. Aceasta a solicitat 100 000 euro. Reclamanta şi-a fundamentat cererea pe dispoziţiile de drept intern şi pe art. 10 din Convenţie.

Printr-o decizie preliminară din martie 2005, C.S.M. a respins excepţiile invocate de către reclamantă.

Printr-o hotărâre din aprilie 2005, C.S.M., în componenţa de nouă judecători, a admis în parte acţiunea formulată de către colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi. Acesta a constatat că reclamanta a încălcat dispoziţiile art. 97 b) din Legea nr. 303/2004 combinate cu cele ale art. 23 şi 24 din Codul deontologic al magistraţilor, prin declaraţiile făcute în două articole apărute în presă. În consecinţă, s-a decis mutarea reclamantei, pentru o durată de trei luni la Tribunalul Brăila, situat la o distanţă de 30 de km de Galaţi. Luând această decizie, C.S.M. a respins argumentul reclamantei potrivit căruia faptele dezvăluite sunt adevărate, deoarece nu era de responsabilitatea sa de a verifica veridicitatea faptelor, ci numai să examineze dacă a fost comisă o abatere disciplinară. În acest sens, reclamanta trebuia să se adreseze în faţa instanţei, pentru a denunţa faptele. În speţă, reclamanta a încălcat normele etice, creând un climat de insecuritate în instanţele de judecată şi prejudiciind imaginea justiţiei şi a corpului de magistraţi. Analizând atitudinea reclamantei cu privire la reculile deontologice, C.S.M. a avut în considerare comportamentul de dată recentă al acesteia, ea participând, în ianuarie 2005, la o emisiune televizată, unde, invocând dreptul la replică, a adus acuzaţii împotriva judecătorilor din Galaţi. În plus, ziarul local „Viaţa liberă” a publicat în ianuarie 2005 două articole conţinând declaraţii de-ale reclamantei care se considera persecutată pentru că „ar fi spus adevărul despre persoanele care au fost admise în corpul magistraţilor în perioada comunistă, doar în baza unui simplu dosar”.

În fine, Consiliul i-a respins ca tardivă acţiunea împotriva presupusei neglijenţe în îndeplinirea atribuţiilor. Acesta a respins şi cererea reconvenţională a reclamantei, ca inadmisibilă.

În mai 2005, reclamanta a formulat un recurs împotriva deciziei C.S.M., în faţa Î.C.C.J. Aceasta a susţinut că excepţiile ridicate în faţa C.S.M. au fost respinse fără vreo motivare, criticând în acelaşi timp şi respingerea cererii sale reconvenţionale. Pe fond, invocând art. 10 din Convenţie, reclamanta a susţinut că nu dezvăluit informaţii confidenţiale şi că nu a fost prezentată nicio probă în sensul în care ar fi pus la îndoială imaginea instanţelor din Galaţi sau pe cea a justiţiei în genere. De asemenea, aceasta a subliniat că a informat deja autorităţile competente în lupta cu corupţia, dar că nu a fost întreprinsă nicio măsură până în acel moment. În privinţa intervenţiei sale din ianuarie 2005, reclamanta a subliniat că şi-a exercitat pur şi simplu drepul la replică în legătură cu o emisiune anterioare în care a fost făcut public un proces verbal întocmit de către un membru al colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi, care o privea.

Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi a formulat, de asemenea, un recurs, prin care cerea excluderea din magistratură a reclamantei. Acesta sublinia că prin decizia definitivă a C.S.M., reclamanta era deja suspendată din funcţie pentru o perioadă de şase luni, dată fiind neparticiparea acesteia la un proces din cursul aceluiaşi an.

Reclamanta a susţinut, în faţa instanţei, că recursul formulat de colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi trebuia declarat nul, deoarece unul dintre judecătorii care au semnat recursul nu a fost mandatat de colegiu în acest sens. Pe de altă parte, recursul nu era motivat şi datat, aşa încât era imposibil să se verifice dacă a fost introdus în termenul prevăzut de lege.

Printr-o hotărâre definitivă din iulie 2006, Î.C.C.J., în componenţa de nouă judecători, a respins recursul formulat de către părţi.

Cu referire la excepţiile ridicate de către reclamantă, aceasta a reţinut că recursul colegiului de conducere era semnat, motivat şi introdus la timp, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. C.S.M. a avut dreptul de a respinge excepţiile ridicate de către reclamantă cu privire la prescrierea acţiunii disciplinare şi la nulitatea anchetei administrative. Pe de altă parte, Î.C.C.J. a confirmat faptul că C.S.M. nu era competent, date fiind dispoziţiile legale, să examineze cererea reconvenţională a reclamantei cu privire la cererea de acordare a daunelor-interese.

Cu privire la fond, Î.C.C.J. a confirmat constatările C.S.M. Cu privire la argumentul reclamantei potrivit căreia faptele de corupţie relevate erau reale, Î.C.C.J. a considerat că reclamanta trebuia să sesizeze autoritatea judiciară competentă în acest sens.

Reclamanta a introdus contestaţie în anulare împotriva deciziei Î.C.C.J., argumentând că era absent un judecător din completul de judecată, în timpul audierii din iulie 2006 şi că preşedintele completului i-a limitat timpul de apărare, ceea ce nu a făcut-o în cazul repezentantului colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi. Din aceleaşi motive, aceasta a solicitat, de asemenea, constatarea falsului în înscrisuri oficiale, în privinţa deciziei din iulie 2006.

Printr-o decizie din noiembrie 2006, Î.C.C.J. a respins contestaţia reclamantei.
Reclamanta a depus o cerere de revizuire a deciziei din noiembrie 2006, contestând refuzul Î.C.C.J. de a deschide procedura în cazul falsului în înscrisuri oficiale şi susţinând faptul că a fost sancţionată în temeiul unui cod deontologic abrogat, cerere pe care Î.C.C.J. a respins-o, întrucât legea nu prevedea calea extraordinară a revizuirii într-o astfel de situație.

II. Capete de cerere:

1. Invocând art. 10 din Convenţie, reclamanta susţine că mutarea sa disciplinară din cauza afirmaţiilor făcute în două publicaţii apărute în martie 2004 constituie o încălcare a dreptului ei la libertatea de exprimare.

2. Invocând art. 6 şi 13 din Convenţie, reclamanta denunţă mai multe neregularităţi ale procedurii care a condus la mutarea sa disciplinară:

a) respingerea cererii sale reconvenţionale de către C.S.M.;

b) respingerea fără vreo motivare a excepţiilor preliminare ridicate în timpul procedurii;

c) luarea în considerare, de către Î.C.C.J. a unui cod deontologic abrogat;

d) absenţa unui judecător de la audierea din iulie 2006 din faţa Î.C.C.J.

III. Întrebări adresate părţilor:

1. Dacă a avut loc vreo încălcare a dreptului reclamantei la libertatea de exprimare, în sensul art. 10 din Convenţie, din cauza transferului disciplinar de după afirmaţiile făcute în presă?
2. În ce măsură atribuţiile şi responsabilităţile pe care le presupun profesia reclamantei sunt relevante pentru cererea sa şi pentru marja de apreciere a statului în acest domeniu?

GUVERNUL este invitat să depună, la grefa CEDO, o copie după dosarul procedurii disciplinare care a condus la sancționarea reclamantei.

Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?