Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Afaceri transfrontaliere
CărţiProfesionişti
 
PLATINUM+ PLATINUM Signature     

PLATINUM ACADEMIC
GOLD                       

VIDEO STANDARD
BASIC





ICCJ. Contract de antrepriză cu element de extraneitate
26.09.2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în conformitate cu prevederile art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001, dacă părţile, dintre care cel puţin una are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, au convenit că instanţa sau instanţele dintr-un stat membru urmează să fie competente pentru soluţionarea eventualelor litigii cu privire la raportul juridic dintre ele, competenţa aparţine în mod exclusiv acelei instanţe sau instanţelor respective, cu excepţia unei convenţii contrare a părţilor. În speţă, părţile dintr-un contract de antrepriză au stabilit ca litigiile dintre acestea să fie supuse spre soluţionare instanţelor judecătoreşti material competente de la sediul antreprenorului general, care se află în Austria. Înalta Curte a apreciat că, prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul instanţelor române, nu se poate reţine că una dintre părţi a renunţat la clauza atributivă de competenţă din contract, întrucât simpla introducere a unei acţiuni pe rolul acestor instanţe nu are valoarea unei convenţii a părţilor de stabilire a competenţei instanţelor române, în sensul prevederilor art. 23 din Regulamentul CE nr. 44/2001. Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte a statuat că se impune repingerea cererii formulate de reclamantă, ca nefiind de competenţa instanţelor române. (Decizia nr. 1856 din 22 aprilie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect remediere lucrări)

Corina CIOROABĂ

Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.