BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

România la CEDO: cauza pendinte Cojocaru. Activitatea din spitale și protecția dreptului la viață
30.09.2013 | Teodor PAPUC, Teodor PAPUC


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Cererea nr. 74114/12
Elena COJOCARU c. României

I. Situaţia de fapt:

Reclamanta, dna Elena Cojocaru, este un cetăţean român, născută în 1953 şi care locuieşte în Roman.
Fiica însărcinată a reclamantei a fost supravegheată, în timpul sarcinii, de medicul I.M. Aceasta a fost examinată de către I.M. lunar, iar timp de 7 luni sarcina a evoluat firesc.
În octombrie 2001, I.M. i-a efectuat fiicei însărcinate un control de rutină la Spitalul judeţean Suceava. Cu această ocazie, I.M. a informat-o că trebuie să fie spitalizată pentru investigaţii, întrucât există riscul unei naşteri premature.
Internată fiind, medicul i-a administrat tratamentul care, în opinia sa, i-a cauzat dilatarea vaselor sanguine şi i-a indus travaliul.

După ce i-a fost administrat tratamentul, fiicei reclamantei i-a apărut o echimoză întinsă pe picioare şi pe abdomen, cauzată de crăparea vaselor sanguine. În următoarele 24 de ore condiţia pacientei s-a înrăutăţit şi a condus la apariţia unei febre ridicate şi la pierderea cunoştinţei.

După cererile repetate ale reclamantei şi ale ginerelui acesteia, medicul I.M. a acceptat să-l contacteze pe medicul D., profesor universitar. După ce a fost informat cu privire la condiţia pacientei şi la tratamentul său, medicul D. i-a cerut lui I.M. să îi facă cezariană (operație secțiunea C) pentru a-i salva viaţa.

Medicul I.M. a refuzat să o opereze de urgență, dar a acceptat, într-un sfârșit, ca pacienta să fie transferată la o clinică specializată de stat din Iaşi, unde i s-a efectuat operația de cezariană. Atât fiica reclamantei, cât şi copilul nou-născut al acesteia au decedat imediat după operaţie.

În 2001 (data precisă lipsește), reclamanta şi ginerele acesteia au introdus o plângere împotriva lui I.M acuzându-l de ucidere din culpă, fără a solicita daune civile.

În mai 2003, Poliţia Suceava a solicitat ajutorul Institutului de Medicină Legală Iaşi, pentru clarificarea anumitor aspecte ale anchetei (cauza decesului pacientei medicului I.M, dacă medicul şi-a tratat pacienta corect, în lumina obligaţiilor sale profesionale şi dacă există o legătură de cauzalitate între comportamentul său şi decesele survenite).

În iunie 2003, IML Iaşi a informat Poliţia Suceava că având în vedere diagnosticul pacientei, medicul I.M. avea obligaţia să aplice imediat tratamentul prescris unor astfel de circumstanţe. Faptul că pacienta a ajuns la clinica din Iaşi într-o stare gravă conduce la concluzia că nu i-a fost acordată o îngrijire adecvată. Întârzierea de trei zile în stabilirea unui diagnostic a contribuit la agravarea stării acesteia.

În august 2003, la cererea medicului I.M., Poliţia Suceava i-a cerut Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului Medico-Legal„Mina Minovici” din Bucureşti să analizeze informaţiile oferite de I.M.L. Iaşi.
În aprilie 2004, Comisia a informat Poliţia Suceava că aprobă nota informativă a I.M.L. Iaşi. În plus, aceasta a menţionat că acţiunile personalului Spitalului Jueţean Suceava puteau fi explicate medical vorbind, dat fiind faptul că din informaţiile avute, aceştia au putut crede că starea pacientei era cauzată de o intoxicaţie cu ciuperci şi nu de o afecţiune mult mai gravă, cum s-a dovedit a fi în acest caz.

Printr-o ordonanţă din mai 2005, procurorul care investiga cazul, procuror din cadrul Parchetului Suceava, a dispus neînceperea urmăririi penale a lui I.M. pe motiv că a sa conduită putea fi explicată din punct de vedere medical, el nedovedind astfel neglijenţă. Reclamanta a contestat ordonanţa în faţa procurorului ierarhic superior.
În septembrie 2008, procurorul ierarhic superior a respins prin ordonanţă definitivă cererea reclamantei. Reclamanta a atacat ordonanţa în faţa instanţelor naţionale.

În martie 2010, Tribunalul Suceava a admis cererea reclamantei, anulând ordonanţa procurorului ierarhic superior. S-a reţinut că Parchetul a eşuat în a strânge toate probele necesare pentru determinarea circumstanţelor cazului, inclusiv cauza morţii, şi că era absolut necesară efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât notele informative din iunie 2003 şi aprilie 2004 nu erau şi nu îndeplineau cerinţele unor rapoarte medico-legale. Drept urmare, a înapoiat cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale impunând totodată punerea sub învinuire a lui I.M.

În februarie 2011, Parchetul Suceava a dispus neînceperea urmăririi penale, pe motiv că răspunderea penală pentru fapta comisă s-a prescris. Reclamanta a contestat ordonanţa în faţa instanţelor naţionale.

Printr-o hotărâre definitivă din iunie 2012, Judecătoria Suceava a respins cererea reclamantei ca nefondată.

II. Capete de cerere:

Întemeindu-se pe art. 2, 6 şi 13 din Convenţie, reclamanta se plânge că decesul fiicei şi al nepoatei sale au fost cauzate ca urmare a neglijenţei personalului medical al Spitalului judeţean Suceava, în special celei a medicului I.M., care i-a aplicat fiicei sale un tratament impropriu pentru starea ei medicală. În plus, aceasta susţine că ancheta penală în cazul celor două decese a fost lipsită de efectivitate, superficială şi departe de a fi una promptă.

III. Întrebări adresate părţilor:

1. Dacă reclamanta a epuizat toate căile de atac interne, aşa cum o prevede art. 35 § 1 din Convenţie, în cererile sale privind decesul fiicei şi al nepoatei sale?
2. Având în vedere obligaţiile sale pozitive de a proteja viaţa persoanelor, dacă statul a îndeplinit condiţia de a reglementa activitatea din spitale pentru a proteja vieţile pacienţilor de acolo (a se vedea, mutatis mutandis, cauza G.N. şi alţii c. Italiei, nr. 43134/05, 1 decembrie 2009)?
3. Având în vedere procedura privind protecţia dreptului la viaţă (a se vedea Eugenia Lazăr c. României, nr. 32146/05, 16 februarie 2010), dacă cercetarea efectuată de autorităţile naţionale a încălcat art. 2 din Convenţie?

Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “România la CEDO: cauza pendinte Cojocaru. Activitatea din spitale și protecția dreptului la viață”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    S-a intrebat cineva de ce, de ce, dar de ce admitem si acceptam termenul special de prescriptie?

  2. Romania fu condamnată astăzi în această cauză. S-au acordat daune morale în valoare de 39.000 de euro. Pentru hotărârea în limba engleză, a se vedea aici: http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-161528

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate