Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Mediere
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
Banner BA-01
Servicii JURIDICE.ro
Banner BA-02
Mediere Opinii
12 comentarii

Riscurile procesului de mediere

1 octombrie 2013 | Mihai COSTACHE

Dupa introducerea obligativitatii informarii cu privire la avantajele medierii se poate observa ca aceasta promovare este inselatoare fata de consumatorul de servicii de mediere.

Si aici ma refer la faptul potrivit caruia consumatorului i se prezinta DOAR AVANTAJELE (asa cum precizeaza legea; a nu se intelege ca acuz mediatorii de publicitate mincinoasa), dar nu si riscurile medierii. Totusi, exista aceste riscuri si daca da, care sunt acestea?

Medierea se presupune a fi confidentiala. Oare?

Unul dintre “avantajele”medierii ce este promovat cu ostentatie in toate informarile publice este confidentialitatea. Se presupune ca, in cazul in care litigiul este rezolvat prin mediere, discutiile si toate informatiile legate de acel litigiu sunt pastrate “in house”. Mai colocvial spus, rufele murdare se spala doar in familie.

Pentru persoanele ce tin la reputatia lor sau care au nevoie de o imagine publica impecabila, acest aspect al confidentialitatii este esential in alegerea medierii ca si modalitate de rezolvare a litigiului, mai ales in era comunicatiilor electronice si a internetului. Internet care arhiveaza orice informatie iesita in spatiul virtual; informatie ce nu mai poate fi stearsa si care poate fi accesata nelimitat in timp.

Totusi, nu uitati ca aceasta confidentialitate a medierii este strict la BUNAVOINTA PARTILOR ce participa la mediere. Daca aceasta bunavointa dispare in viitor din orice cauza – ce nu poate fi prevazuta la data medierii – atunci exista un risc real ca informatiile confidentiale impartasite in timpul medierii sa devina accesibile publicului. Exista numeroase metode prin care un IP al unui user ce posteaza informatii confidentiale pe un forum sa fie destul de bine ascuns ca sa nu il poti identifica daramite sa mai si probezi elementele raspunderii delictuale.

Din punct de vedere al eticii mediatorilor si al modului de promovare a medierii, folosirea excesiva a notiunii de “confidentialitate” nu este chiar corecta in lipsa unor explicatii concrete despre cum functioneaza aceasta in practica. Practica (in special cea din domeniul dreptului comercial/dreptului muncii unde asemenea clauze contractuale sunt intens utilizate) ne demonstreaza ca aceasta confidentialitate nu este deloc absoluta si de neinfrint precum este prezentata in cadrul informarii; aceasta depinde exclusiv de bunavointa partilor, iar recuperarea eventualelor prejudicii este extrem de greoaie si costisitoare chiar si in conditiile existentei unei clauze de confidentialitate inserata in cadrul  acordului de mediere. Practica ne arata ca dovedirea culpei unei persoane in incalcarea unei asemenea obligatii este o adevarata “probatio diabolica” mai ales daca avem in vedere modul de functionare a presei scrise (confidentialitatea surselor ziaristului) sau a internetului (anonimizarea userilor si a IP utilizate).

O alta problema ivita in practica apare in situatia in care medierea nu se finalizeaza cu semnarea unui acord de mediere care sa contina o clauza de confidentialitate. Cum se poate pastra confidentialitatea in aceste circumstante? In aceste cazuri devine esentiala conduita ulterioara a partilor, insa aceasta nu confera nici pe departe comfortul promovat de catre mediatori; mai ales daca avem in vedere acele cazuri in care medierea nu face altceva decit sa exacerbeze tensiunile dintre parti in conditiile in care nu se ajunge la nici un acord de mediere urmind ca partile sa aleaga calea instantelor.

Mai mult, un avocat cu experienta poate folosi ocazia medierii de a obtine informatii utile de la partea adversa cu privire la litigiul in cauza in special referitor la personalitatea partii adverse, temerile si slabiciunile acesteia. Poti privi acest aspect ca un fel de avantaj secundar: daca medierea nu va avea succes macar obtii informatii utile viitorului litigiu ce se prefigureaza.

Corect sau nu, unele litigii se cistiga datorita existentei unor elemente-surpriza, a devierii atentiei adversarului catre aspecte secundare a dosarului si a aprecierii cit mai exacte a valorii argumentelor detinute.

Procesul medierii se afla sub controlul partilor. Sa credem?

O alta “virtute” a medierii consta in faptul ca partile din cadrul medierii au controlul asupra rezultatului medierii, acordul fiind exclusiv vointa reala a partilor fara a exista o interventie exterioara procesului medierii. Pe scurt, partile nu sunt obligate sa incheie un acord si nici sa faca vreun compromis dar daca aleg sa faca toate acestea atunci o pot face in termenii stabiliti de comun acord si in termeni cit mai pragmatici.

Termenul “pragmatic”nu il folosesc intimplator deoarece in realitatea vietii intotdeauna o parte va fi nemultumita (intr-o mai mica sau mai mare masura) de rezultatul obtinut in urma medierii. In toate situatiile conflictuale partile vor adopta masurile ce le vor aduce cel mai mare cistig raportat la conditiile date chiar daca solutia finala nu le satisface pretentiile; astfel vor ramine in continuare germenii conflictului iar partea nemultumita (si care nu a putut controla procesul si rezultatul medierii) va astepta ocazia potrivita ca sa isi recupereze paguba.

Cea mai populara reclama la mediere este aceea ca metoda ADR reprezinta un “win-win situation”insa acest lucru este un mit sau macar un nonsens. Medierea inseamna controlul disputei similara unui proces de stingere a unui incendiu, inseamna determinarea de a pastra disputa in afara instantei de judecata iar medierea poate amplifica aceste aspecte punind o presiune asupra partilor in sensul de a le determina sa incheie un acord de mediere.

O situatie speciala o reprezinta partile ce nu beneficiaza de asistenta juridica din partea unui avocat, in general acest lucru se intimpla datorita lipsei posibilitatilor financiare de a plati aceste servicii. Aceste parti sunt adesea presate sa incheie un acord de mediere pe care ulterior il regreta, mai ales daca mediatorul este un “fanatic” al acordurilor de mediere incheiate cu orice pret (in special pentru a-si consolida reputatia profesionala) si care va avea tendinta de a dirija medierea impotriva partilor neasistate de catre avocati spre a se ajunge la un rezultat favorabil procesului insusi.

O alta situatie este aceea in care una dintre parti are o pozitie puternic sustinuta de probe iar adversarul face parte din categoria debitorilor solvabili; atunci prima parte va avea o tendinta redusa de a ajunge la un acord de mediere care ii poate aduce mai putini bani decit o decizie judecatoreasca. Ne aflam in prezenta asa numitei “gun boat diplomacy”in care unul dintre adversari are o barca cu motor puternic iar adversarul sau are la dispozitie o canoe. Daca ati avea barca cu motor ati fi dispusi la o intelegere cu adversarul ce are o canoe referitoare la finalul cursei sau ati accepta provocarea?

Ar mai exista un subiect important de analizat si anume raspunderea mediatorului (sau mai bine spus lipsa raspunderii in privinta desfasurarii medierii si a acordului de mediere) dar acest aspect va face subiectul unui viitor articol.

Mihai COSTACHE
avocat

Citeşte mai mult despre , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Poezii
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership