ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
12 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Riscurile procesului de mediere
01.10.2013 | Mihai COSTACHE


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Dupa introducerea obligativitatii informarii cu privire la avantajele medierii se poate observa ca aceasta promovare este inselatoare fata de consumatorul de servicii de mediere.

Si aici ma refer la faptul potrivit caruia consumatorului i se prezinta DOAR AVANTAJELE (asa cum precizeaza legea; a nu se intelege ca acuz mediatorii de publicitate mincinoasa), dar nu si riscurile medierii. Totusi, exista aceste riscuri si daca da, care sunt acestea?

Medierea se presupune a fi confidentiala. Oare?

Unul dintre “avantajele”medierii ce este promovat cu ostentatie in toate informarile publice este confidentialitatea. Se presupune ca, in cazul in care litigiul este rezolvat prin mediere, discutiile si toate informatiile legate de acel litigiu sunt pastrate “in house”. Mai colocvial spus, rufele murdare se spala doar in familie.

Pentru persoanele ce tin la reputatia lor sau care au nevoie de o imagine publica impecabila, acest aspect al confidentialitatii este esential in alegerea medierii ca si modalitate de rezolvare a litigiului, mai ales in era comunicatiilor electronice si a internetului. Internet care arhiveaza orice informatie iesita in spatiul virtual; informatie ce nu mai poate fi stearsa si care poate fi accesata nelimitat in timp.

Totusi, nu uitati ca aceasta confidentialitate a medierii este strict la BUNAVOINTA PARTILOR ce participa la mediere. Daca aceasta bunavointa dispare in viitor din orice cauza – ce nu poate fi prevazuta la data medierii – atunci exista un risc real ca informatiile confidentiale impartasite in timpul medierii sa devina accesibile publicului. Exista numeroase metode prin care un IP al unui user ce posteaza informatii confidentiale pe un forum sa fie destul de bine ascuns ca sa nu il poti identifica daramite sa mai si probezi elementele raspunderii delictuale.

Din punct de vedere al eticii mediatorilor si al modului de promovare a medierii, folosirea excesiva a notiunii de “confidentialitate” nu este chiar corecta in lipsa unor explicatii concrete despre cum functioneaza aceasta in practica. Practica (in special cea din domeniul dreptului comercial/dreptului muncii unde asemenea clauze contractuale sunt intens utilizate) ne demonstreaza ca aceasta confidentialitate nu este deloc absoluta si de neinfrint precum este prezentata in cadrul informarii; aceasta depinde exclusiv de bunavointa partilor, iar recuperarea eventualelor prejudicii este extrem de greoaie si costisitoare chiar si in conditiile existentei unei clauze de confidentialitate inserata in cadrul  acordului de mediere. Practica ne arata ca dovedirea culpei unei persoane in incalcarea unei asemenea obligatii este o adevarata “probatio diabolica” mai ales daca avem in vedere modul de functionare a presei scrise (confidentialitatea surselor ziaristului) sau a internetului (anonimizarea userilor si a IP utilizate).

O alta problema ivita in practica apare in situatia in care medierea nu se finalizeaza cu semnarea unui acord de mediere care sa contina o clauza de confidentialitate. Cum se poate pastra confidentialitatea in aceste circumstante? In aceste cazuri devine esentiala conduita ulterioara a partilor, insa aceasta nu confera nici pe departe comfortul promovat de catre mediatori; mai ales daca avem in vedere acele cazuri in care medierea nu face altceva decit sa exacerbeze tensiunile dintre parti in conditiile in care nu se ajunge la nici un acord de mediere urmind ca partile sa aleaga calea instantelor.

Mai mult, un avocat cu experienta poate folosi ocazia medierii de a obtine informatii utile de la partea adversa cu privire la litigiul in cauza in special referitor la personalitatea partii adverse, temerile si slabiciunile acesteia. Poti privi acest aspect ca un fel de avantaj secundar: daca medierea nu va avea succes macar obtii informatii utile viitorului litigiu ce se prefigureaza.

Corect sau nu, unele litigii se cistiga datorita existentei unor elemente-surpriza, a devierii atentiei adversarului catre aspecte secundare a dosarului si a aprecierii cit mai exacte a valorii argumentelor detinute.

Procesul medierii se afla sub controlul partilor. Sa credem?

O alta “virtute” a medierii consta in faptul ca partile din cadrul medierii au controlul asupra rezultatului medierii, acordul fiind exclusiv vointa reala a partilor fara a exista o interventie exterioara procesului medierii. Pe scurt, partile nu sunt obligate sa incheie un acord si nici sa faca vreun compromis dar daca aleg sa faca toate acestea atunci o pot face in termenii stabiliti de comun acord si in termeni cit mai pragmatici.

Termenul “pragmatic”nu il folosesc intimplator deoarece in realitatea vietii intotdeauna o parte va fi nemultumita (intr-o mai mica sau mai mare masura) de rezultatul obtinut in urma medierii. In toate situatiile conflictuale partile vor adopta masurile ce le vor aduce cel mai mare cistig raportat la conditiile date chiar daca solutia finala nu le satisface pretentiile; astfel vor ramine in continuare germenii conflictului iar partea nemultumita (si care nu a putut controla procesul si rezultatul medierii) va astepta ocazia potrivita ca sa isi recupereze paguba.

Cea mai populara reclama la mediere este aceea ca metoda ADR reprezinta un “win-win situation”insa acest lucru este un mit sau macar un nonsens. Medierea inseamna controlul disputei similara unui proces de stingere a unui incendiu, inseamna determinarea de a pastra disputa in afara instantei de judecata iar medierea poate amplifica aceste aspecte punind o presiune asupra partilor in sensul de a le determina sa incheie un acord de mediere.

O situatie speciala o reprezinta partile ce nu beneficiaza de asistenta juridica din partea unui avocat, in general acest lucru se intimpla datorita lipsei posibilitatilor financiare de a plati aceste servicii. Aceste parti sunt adesea presate sa incheie un acord de mediere pe care ulterior il regreta, mai ales daca mediatorul este un “fanatic” al acordurilor de mediere incheiate cu orice pret (in special pentru a-si consolida reputatia profesionala) si care va avea tendinta de a dirija medierea impotriva partilor neasistate de catre avocati spre a se ajunge la un rezultat favorabil procesului insusi.

O alta situatie este aceea in care una dintre parti are o pozitie puternic sustinuta de probe iar adversarul face parte din categoria debitorilor solvabili; atunci prima parte va avea o tendinta redusa de a ajunge la un acord de mediere care ii poate aduce mai putini bani decit o decizie judecatoreasca. Ne aflam in prezenta asa numitei “gun boat diplomacy”in care unul dintre adversari are o barca cu motor puternic iar adversarul sau are la dispozitie o canoe. Daca ati avea barca cu motor ati fi dispusi la o intelegere cu adversarul ce are o canoe referitoare la finalul cursei sau ati accepta provocarea?

Ar mai exista un subiect important de analizat si anume raspunderea mediatorului (sau mai bine spus lipsa raspunderii in privinta desfasurarii medierii si a acordului de mediere) dar acest aspect va face subiectul unui viitor articol.

Mihai COSTACHE
avocat

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 12 de comentarii cu privire la articolul “Riscurile procesului de mediere”

  1. Dorin ILIE spune:

    Cred ca domnul avocat muta riscul care trebuie asumat de catre parti, catre mediator. Mediatorul nu poate impune, si nimeni nu poate face asta, unei parti, sa pastreze confidentailitatea a ceea ce s-a discutat in mediere. Se semneaza un ACORD DE CONFIDENTIALITATE. Partea care nu il respecta va putea fi trasa la raspundere. Dar cum ar putea mediatorul sa opreasca o parte sa divulge informatiile de care a luat cunostinta?! Este un risc al conflictului, un risc al procesului, asumat de fiecare participant, fiecare partipant din mediere raspunzand in mod direct si personal pentru nerespectarea acordului DE CONFIDENTAILITATE semnat. Mai mult decat atat, nu toate informatiile din mediere sunt auzite de partea adversa din conflict. Atunci cand o parte are o informatie, un act, o idee pe care nu vrea sa o auda partea adversa poate cere mediatorului STOPAREA sedintei comune de mediere, si mediatorul, in virtutea drepturilor partii din mediere, stopeaza sesiunea comuna si da curs solicitarii partii, de a continua medierea prin sesiuni separate. In acest sens tot ce se vorbeste de acea parte cu mediatorul are UN GRAD RIDICAT de confidentialitate. Insa si aici, mediatorul este liber de orice sarcina, daca respectiva parte, dupa mediere, in oricare mod, aduce informatiile ori ideile la cunostinta tertilor, deci pierde exclusivitatea si secretul informatiei/ideii. Iar pentru acest lucru nu poate fi facut vinovat mediatorul. Confidentialitatea este un atribut lasat la dispozitia partilor. O parte care semneaza un angajament de confidentialitate, este pasibil de sanctiuni civile, mediatorul nefiind cu nimik vinovat de faptele celui care divulga secretele din mediere.

    Din punctul meu de vedere nu este un risc, atat timp cat instanta de judecata are sedintele publice. Sa compari un proces dintr-un birou privat, cu un proces intr-o sala de judecata, si sa spui ca primul e riscant – incluzand si principiul de confidentalitate in natura sa, si sa muti responsabilitatea unei eventuale nerespectari al acordului de confidentialitatea in tolba mediatorului, mi se pare exagerat si neloial. Iar la exemplu dat, persoana publica care nu doreste ca datele din conflictul sau sa fie confidentiale va avea grija de aceste lucruri, le va prezenta doar in sesiune privata cu mediatorul, si chiar mai mult, intregul proces de mediere poate avea loc in sedinte separate. Separate ca si locatie, ora, data. Astfel partile din conflict nu vor afla nimik din ceea ce sustine partea adversa. O grad mai ridicat de confidentialitate in solutionarea unui conflict nu vad decat in aceasta modalitate, prin mediere.

    • nu cred ca exista in articol vreo comparatie intre mediere si proces. am recitit articolul si nu am gasit nimic in acest sens.

      intentia mea este clara de la inceput: justitiabilul este MINTIT chiar prin lege. Adica nu este infirmat cu privire la RISCURILEA medierii (care pot fi comune cu acelea ale unui proces dar despre acestea din urma le cunoaste).

      Confidentialitatea medierii NU ESTE UN AVANTAJ al acesteia, dimpotriva, increderea in acest lucru poate dauna. Daca cineva alege medierea in considerarea confidentialitii atunci se pacaleste; daca tot alege medierea macar sa o faca in cunostinta de cauza si nu din cauza unui calup publicitar 🙂

  2. Nicolae DEDIU spune:

    Domnule avocat, as dori sa fac o precizare clara.
    „O alta problema ivita in practica apare in situatia in care medierea nu se finalizeaza cu semnarea unui acord de mediere care sa contina o clauza de confidentialitate. Cum se poate pastra confidentialitatea in aceste circumstante?”
    De la informare si pana la semnarea unui acord de mediere, exista un contract de mediere prin care partile impreuna cu mediatorul SE OBLIGA sa pastreze confidentialitatea discutiilor purtate pe timpul medierii. Pe langa acest lucru, daca exista alte persoane, altele in afara de cele aflate in conflict, care participa la sedintele de mediere chiar si dupa semnarea contractului de mediere, acele persoane, la cererea mediatorului sau a partilor aflate in conflict, semneaza la randul lor un contract de confidentialitate.
    In cazul avocatilor, ca pe dumneavoastra asta va framanta, partea sau partile aflate in conflict, pot preciza in cadrul acelui contract de confidentialitate, ca toate probele ce se vor arata sau discuta in cazul medierii, sa nu fie folosite ulterior in cazul unui proces in instanta!
    Trebuie sa fii mediator practicant domnule Costache ca sa stii acest lucru!
    In ce priveste restul articolului……sunt doar presupuneri.
    La fel putem zice si de avocati. Domnii avocati isi iau un onorariu gras pentru o speta de doi lei, sau ca nu reprezinta interesele partii in fata instantei decat intr-o foarte mica masura sau sa-l putem acuza ca el s-a inteles cu partea adversa sau cu avocatul partii adverse sa nu-l apere pe clientul sau sa-l „apere de forma”, bineinteles contra unei sume de bani!
    Eu sunt suparat pe cei de la JURIDICE.ro ca accepta sa publice astfel de articole fara a consulta inainte un mediator cu experienta!
    Domnule Costache, nu vorbiti de mediere daca nu cunoasteti macar notiunile elementare ale unei sedinte de mediere!

    • d-le Dedu, nici un contract de pe lumea aceasta nu impiedica o persoana sa incalce prevederile sale. NICI UN CONTRACT.

      dar ca sa stiti acest lucru asta trebuie sa fiti avocat, n’est pas?

      ceea ce am vrut eu sa subliniez in articol (iar raspunsul dvs imi arata ca fie nu l-ati citit fie nu l-ati inteles) este ca respectiva confidentialitate mult clamata si promovata este o ILUZIE si nu o garantie asa cum o prezentati in cadrul informarilor.

      Lumea trebuie sa aleaga medierea in DEPLINA CUNOSTINTA DE CAUZA si nu pe baza unor promovari trunchiate si deformate despre ceea ce inseamna medierea. Am avut timp intre anii 2006 si 2013 sa vad ce poate face medierea – in afara cursurilor platite, vreau sa spun.

      Esenta articolului este ca mediatorii nu trebuie sa vinda ILUZII si MITURI ci sa prezinte realitatea procesului de mediere asa cum este el.

      Dar ca sa va dati seama de acest lucru trebuie sa fii avocat care sa fi avut in decursul exercitarii profesiei spete ce au presupus incalcarea unor clauze de confidentialitate (in general sunt litigii comerciale sau de munca) si astfel sa cunosti ce inseamna probarea unor asemenea fapte (in general imposibila sau extrem de greoaie) si ce costuri presupune (va spun eu ca este foarte costisitor). iar deciziile instantelor nu sunt deloc incurajatoare tocmai datorita problemelor ivite un cursul administrarii probelor.

      Iar asertiunea dvs cu privire la necesitatea unei cenzuri a site-ului juridice.ro asupra unor opinii referitoare la mediere spune multe. chiar foarte multe.

      Chiar astept o propunere din partea dvs privind modificarea legii 192 prin care sa se interzica comentariile si opiniile despre mediere daca nu sunt aprobate in prealabil de Consiliul de Mediere.

      Vivat George Orwell

      cu respect.

      • Nicolae DEDIU spune:

        Domnule avocat, ma faceti sa ma simt eu rusinat de faptul ca emiteti dumneavoastra ca avocat astfel de ipoteze…..
        Ma intreb, pe ce-si mai bazeaza un avocat pledoaria in cazul in care are de aparat un contract semnat de ambele parti contractante daca el considera ca toate contractele pot fi incalcate?
        „d-le Dedu, nici un contract de pe lumea aceasta nu impiedica o persoana sa incalce prevederile sale. NICI UN CONTRACT.”
        In primul rand ma numesc Dediu, nu Dedu.
        Atunci inseamna ca:
        1)contractul dumneavoastra semnat cu clientul poate sa nu fie respectat de dumneavoastra si sa luati banii degeaba – la pregatirea care o aveti in domeniul contractelor, este clar ca luati banii degeabaaaaaa de la client;
        2)toate contractele din lumea asta pot sa nu fie respectate.
        Pai atunci sa nu mai semnam deloc contracte, ca degeaba le semnam dupa cum spuneti dumneavoastra!
        Chiar nu am timp sa-i explic unui avocat ce este acela un contract!
        „O alta problema ivita in practica apare in situatia in care medierea nu se finalizeaza cu semnarea unui acord de mediere care sa contina o clauza de confidentialitate. Cum se poate pastra confidentialitatea in aceste circumstante?”….
        Se pune intrebarea: Daca se finaliza cu acord de mediere clauza de confidentialitate dupa parerea dumneavoastra putea fi respectata? Nu putea si aceasta sa fie incalcata?
        Va contraziceti singur domnule avocat!
        Esenta discutiei este faptul ca EXISTA CONFIDENTIALITATE domnule avocat chiar daca nu se semneaza un acord de mediere!
        Recunoaste domnule…..HABAR N-AVEAI de faptul ca se pot semna contracte de confidentialitate in timpul medierii, ca se pot pune clauze prin care avocatii sa nu se foloseasca de dovezile aparute in timpul medierii in instanta sau ca acestea sunt prevazute intr-un contract de mediere!
        Dar eu sunt vinovat ca-mi pierd timpul cu toti…..

  3. d-le Dediu – sunteti de o politete remarcabila si – in calitate de mediator – arati o si mai remarcabila inclinatie spre dialog. atitudinea dvs imi CONFIRMA pe deplin articolul cu privire la RISCURILE asumate de partile ce se prezinta neasistate la mediere de a fi presate de catre insusi mediator la semnarea unui acord de mediere.

    din pozitiile dvs publice sunteti un prototip a mediatorului „fanatic” ce doreste finalizarea medierii cu un acord indiferent de pret, doar ca sa cistige reputatie si sa aibe un ascendent asupra noilor mediatori.

    as mai argumenta cu dvs pe tema raspunderii civile contractuale dar sunt convins ca aspectele legale depasesc cu mult limitele medierii, materia se preda un an intreg la facultatile de drept.

    • Nicolae DEDIU spune:

      La materia la care faceti dumneavoastra referire, cred ca dumneavoastra ati chiulit, fiindca eu nu-mi amintesc sa fi chiulit!
      Cat calm poti sa ai cu un avocat care dezinformeaza public profesia, fara a cunoaste notiuni elementare privind sedintele medierii?
      Articolul dumneavoastra publicat pe un site ca acesta, ma afecteza pe mine, pe colegii mei si mai ales afecteaza profesia!
      Nu mai discut cu dumneavoastra deoarece simt ca aveti tendinta de a fugi cu mandria de a fi avocat, „sifonata”!
      Nu de alta dar imi sunteti simpatic si nu doresc sa va faceti mai mult de ras!
      Ca mediator, va las sa aveti ultimul cuvant……:)

      • Nicolae DEDIU spune:

        Domnule AVOCAT Costache, inainte de a avea ultimul cuvant, daca tot vorbim despre mediere:
        Legea 192/2006 actualizata
        Art. 52. – (1) Părţile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condiţiile stabilite de comun acord.
        (2) În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.

        Art. 53. – Susţinerile făcute pe parcursul medierii de către părţile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 şi la art. 55 alin. (1), precum şi de către mediator au caracter confidenţial faţă de terţi şi nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenţia persoanelor care participă la mediere în condiţiile art. 52 asupra obligaţiei de păstrare a confidenţialităţii şi le va putea solicita semnarea unui acord de confidenţialitate.

        UPS!!! Scuze ca v-am intrerupt din…..ultimul cuvant! :))

  4. sa va explic pe intelesul dvs:

    1. SUSTINERILE nu pot fi folosite ca proba dar nu si inscrisurile si expertizele utilizate in cursul medierii. intelegeti diferenta din punct de vedere procedural?

    nici nu am nevoie ca sustinerile partilor sa fie devoalate de catre mine deoarece am la indemina proba cu interogatoriul iar partea este obligata sa raspunda la intrebarile mele; deci aceste informatii ” confidentiale” vor fi expuse chiar de catre parte.

    ca sa fiu mai concis, deja am facut acest lucru in instante si va spun ca merge perfect. asa cum am precizat, articolele mele vin din experienta practica si nu din povesti vinatoresti

    2. semnarea unui contract de confidentialitate NU ESTE O OBLIGATIE LEGALA si nici o conditie prealabila necesara desfasurarii medierii. o parte il semneaza daca doreste insa asa cum am precizat anterior, confidentialitatea nu se aplica inscrisurilor, informatiilor si expertizelor utilizate in mediere ci numai substinerilor partilor. iar aceste sustineri pot fi si ele aratate instantei prin intermediul interogatoriului.

    deci unde este confidentialitatea? ma faceti sa rid cu citarea acelor articole din lege, evident facute de cineva care nu a calcat in viata lui prin instanta. si nici nu se poate introduce o confidentialitate absoluta si totala deoarece minim una dintre parti va evita astfel medierea deoarece nu isi va risca sansa de a obtine o decizie judecatoreasca favorabila.

    chiar si in conditiile existentei unui asemenea acord, confidentialitatea NU ESTE O GARANTIE asa cum eronat sustineti deoarece oricare dintre parti il poate incalca chiar cu riscul angajarii raspunderii sale contractuale.

    si revin cu mentiunea ca in practica ( si nu in cartile ce le bagati pe gitul mediatorilor la cursuri) o asemenea proba este extrem de greu de administrat iar un litigiu de acest gen este foarte costisitor. orice avocata ce a redactat la viata lui un contract comercial va poate spune acest lucru.

    in esenta, partile trebuie sa cunoasca si aceste aspecte ale medierii si nu doar acea litanie ce o recitati la fiecare sedinta se informare.

    acum ati inteles?

    • Nicolae DEDIU spune:

      Cand vorbim de confidentialitate in mediere, nu vorbim de inscrisuri aparute inaintea medierii!
      Orice dovada/proba/informatie aparuta INAINTEA medierii si prezentata in timpul medierii, poate fi folosita in instanta!
      Cum poate un titlu de proprietate, o expertiza sau un contract de imprumut semnat intre partile ajunse in conflict sa fie…..confidential?
      Despre ce vorbim aici?
      Sustinerile sunt confidentiale…..asta ati inteles!
      Sa nu uitam ca mediatorul are obligatii de diligenta nu de rezultat, la fel cum are si avocatul!
      Daca una din parti e mai „isteata”, sau are un avocat care prin diferite „tehnici de dialog” cauta sa obtina informatii de la partea adversa pentru o viitoare confruntare, ca aici doriti sa ajungeti pana la urma, atunci intervine mediatorul si intrerupe discutia/interogatoriul sau face sedinte separate cu partile!
      Acesta este rolul mediatorului! Sa intervina in astfel de momente! Altfel ce mai cauta partile la mediator?
      Nu cred ca exista mediator care sa nu doreasca dupa semnarea unui contract de mediere sa incheie si un acord de mediere! Acordul de mediere este succesul lui!
      Mediatorul in cadrul sedintelor de mediere nu este un stalp de telegraf!
      Cum ajuta mediatorul la rezolvarea unui conflict daca el nu controleaza discutia si nu o indreapta spre o solutie acceptata de ambele parti?
      Deci nu putem vorbi de o lipsa a confidentialitatii sau de o lipsa a controlului privind confidentialitatea in mediere. Daca dorim noi sa facem afirmatii rautacioase normal ca se poate!
      Putem la fel sa afirmam ca magistratii, avocatii sau notarii sunt corupti!
      Iar cand afirmati
      „O alta problema ivita in practica apare in situatia in care medierea nu se finalizeaza cu semnarea unui acord de mediere care sa contina o clauza de confidentialitate. Cum se poate pastra confidentialitatea in aceste circumstante?”
      Este clar pentru oricine ca faceti referire la lipsa unei clauze de confidentialitate in timpul medierii, ori, decizia privind confidentialitatea spetei respective OBLIGATORIU TREBUIE sa fie trecuta macar in contractul de mediere!
      Art. 45.
      Contractul de mediere trebuie să CUPRINDA, sub sancţiunea anulării, următoarele clauze:
      d) obligaţia mediatorului de a păstra confidenţialitatea şi DECIZIA părţilor privind păstrarea confidenţialităţii, după caz;
      Adica trebuie specificat CLAR daca partile doresc sau nu doresc ca in speta respectiva sa se pastreze confidentialitatea!
      E tarziu si am scris in repezeala.
      Daca nu pricepeti, eu n-am ce sa va mai fac!

  5. ANONIM spune:

    Sa-i raspund scurt domnului Costache:
    Stiti ca in S.U.A. intai se apeleaza la mediere si doar dupa aceea se recurge la instanta???
    Cat despre dvs., domnule Dediu, tin sa apreciez eforturile colosale care le ati facut sa-i raspundeti domnului avocat… desi nu cred ca a inteles si nici ca va intelege vreodata medierea… M-am gandit sa-i dau eu definitia medierii… dar din pacate consider ca nu merit sa-mi pierd timpul cu un MODERAT… pt. ca atat eu cat si dvs. avem prea multe de facut in a promova medierea… cea mai simpla… eficienta… eleganta alternativa de rezolvare a disputei… dintre doua parti…
    eu sunt jurist de meserie dar am considerat ca mai bine… ajut ca mediator…
    Atat am sa spun…
    Mult succes domnule Dediu!!!

  6. Florin RADU spune:

    Sunt sigur ca autorul intelege medierea. ce nu intelege – si nu intelege nimeni, in afara de mediatori – este de ce a trebuit instituita OBLIGATIVITATEA informarii (adica, informarea asupra existentei unei legi), sub sanctiunea RESPINGERII CA INADMISIBILA a cererii.
    De ce trebuia instituita inca o piedica, pe langa multe altele (taxe de timbru, cautiuni, judecatori ultra-formalisti etc.), in calea justitiabilului?!
    Asta nu intelegem!
    Dar, sa asteptam cu speranta decizia CCR asupra exceptiei de neconstitutionaliate.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate