CEDO. Cauza Bobeș c. României, 9 iulie 2013: Încălcarea dreptului la un proces echitabil prin refuzul audierii în ședință publică a martorului a cărui declarație a stat la baza condamnării

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat in cauza Bobes contra Romaniei nr. 29752/05 din 09 iulie 2013 incalcarea art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 6 alin.3 lit. d) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, pentru lipsa audierii in sedinta publica a reprezentantului legal al societatii parte vatamata si a carei declaratie a fost retinuta insa in considerentele hotararii de condamnare.

Curtea a reiterat argumentele retinute in hotararea pronuntata in cauza Al-Khawaja si Tahery c. Regatul Unit nr. 26766/05 si 22228/06 din 15.12.2001, §§ 157 si 164, in care instanta europeană a avut de raspuns la intrebarea daca regula „exclusiv sau determinant” este una absoluta. Curtea a statuat ca se produce în mod automat o incalcare a dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 par. 1 din Conventie,  atunci cand o condamnare se intemeiaza in mod exclusiv sau determinant pe declaratia unui martor audiat in faza urmaririi penale, pe care acuzatul nu a putut să il interogheze.

Curtea a retinut ca instantele nationale au acordat declaratiilor reprezentantului societatii parte vatamata,  aceeasi valoare probatorie ca unei declaratii date in fata unei instante, fara a analiza riscul utilizarii unei declaratii date de catre o persoana care nu a fost ascultata si interogata in conditii de contradictorialitate.

Avand in vedere caracterul determinant al declaratiilor date de catre aceasta persoana si in absenta unor elemente apte pentru a fi coroborate, Curtea a retinut ca instantele interne nu au oferit reclamantei garantii reale care sa contrabalanseze dificultatile create prin admiterea declaratiilor acesteia, care sa permita o evaluare echitabila si justa a gradului de incredere în mijlocul de proba respectiv.

Situatia de fapt retinuta de  Curte a fost urmatoarea:

Reclamanta, in calitate de contabila a societatii, a fost mandatata de catre asociatul unic, numita G.V., sa administreze societatea, avand in vedere starea medicala a acesteia din urma, care necesita spitalizari repetate.

Ulterior, G.V. a formulat o plangere penala pentru savarsirea de catre reclamanta a mai multor infractiuni: inselaciune, fals in inscrisuri sub semnatura privata si gestiune frauduloasa, in urma carora ar fi cauzat societatii un prejudiciu prin sustragerea repetata a unor sume din contabilitatea societatii si falsificarea mai multe ordine de plata pentru a justifica sumele pretins sustrase.

Reclamanta Bobes s-a aparat in mod constant in sensul ca sumele mentionate in ordinele de plata au fost remise lui G.V. la domiciliul acesteia, insa din cauza relatiilor de incredere si prietenie care le legau si avand in vedere si starea de sanatate precara a lui G.V. nu i-a cerut sa semneze ordinele de plata. De asemenea, reclamanta a mentionat ca o parte din bani i-a dat-o si sotului lui G.V.

In cursul cercetarii penale, G.V. a dat mai multe declaratii, la care au facut referire ulterior instantele judecatoresti ce au pronuntat hotararea de condamnare a reclamantei. Asa cum retine si Curtea in hotarare, toate declaratiile date de G.V. la politie si parchet au fost luate in lipsa aparatorului reclamantei.

In apararea sa, reclamanta a solicitat o noua audiere a lui G.V, o confruntare cu aceasta, precum si audierea parintilor lui G.V, care asistasera in repetate randuri la predarea sumelor litigioase pentru a dovedi modalitatea in care a fost facuta plata la domiciliu a acelor sume de bani, pentru a lamuri astfel motivul pentru care G.V. semnase fara obiectiuni balantele lunare si bilantul pentru anul in care se pretindea ca s-ar fi produs faptele.

Audierea lui G.V. in conditii de contradictorialitate a fost respinsa, desi aparatorul reclamantei a solicitat interogarea lui G.V. in nenumarate randuri: in fata procurorului cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, cat si in fata instantelor de fond si apel.

Cu toate ca aceasta audiere nu a fost incuviintata, instantele si-au bazat hotararile pe declaratia acestei martore, cu incalcarea disp. art. 64 Cod de Procedura Penala, si a garantiilor oferite de art. 6 din Conventie.

Analizand aceasta situatie de fapt, Curtea a retinut ca G.V. este persoana care a formulat plangerea si a fost audiata la parchet, in absenta reclamantei si a avocatului acesteia. De asemenea a retinut ca cererile reclamantei privind audierea cu respectarea conditiilor de contradictorialitate au fost respinse atat de parchet, cat si de instantele interne de judecata.

Desi a constatat ca starea medicala a lui G.V. era fondata in raport de inscrisurile depuse,  Curtea a reliefat ca instantele nationale nu au analizat deloc posibilitatea audierii acesteia in afara sediului instantei, posibilitate permisa de normele din Codul de procedura penala.

In cauza au fost efectuate trei expertize, din care una a stabilit ca reclamanta nu a cauzat societatii nici un prejudiciu.

Curtea a retinut ca realizarea celor trei expertize contabile in cauza nu a putut suplini lipsa audierii lui G.V., intrucat obiectivele acestora au fost de a cuantifica un eventual prejudiciu în patrimoniul societatii si nu de a stabili raspunderea penala a reclamantei. Mai mult, concluziile acestor expertize au fost contradictorii, iar reclamanta a solicitat audierea lui G.V. pentru a explica mai multe aspecte privind gestiunea societatii și cauza presupusului prejudiciu.

Flexibilizarea regulii ”probei exclusive sau determinante” a fost criticata chiar de la momentul hotararii Marii Camere in cauza Al-Khawaja și Tahery c. Regatul Unit. Cu toate acestea, prin hotararea pronuntata in cauza Bobes c. Romaniei, Curtea Europeana reafirma ca este necesara o analiză atentă a garanțiilor procesuale oferite pentru a contrabalansa dificultatile create apararii prin utilizarea declaratiilor neadministrate în sedinta publica, ca probe exclusive sau determinante pentru condamnarea acuzatului.

In concluzie, acuzatul este pus intr-o dificultate probatorie insurmontabila in situatiile in care instantele nationale nu pot suplini in mod adecvat dificultatea creata apararii prin incuviintarea declaratiei administrate in conditii de necontradictorialitate, din lipsa efectiva a altor mijloace de proba cu privire la aceeasi teza probatorie.

Elementele de contrabalansare care sunt cerute de Curte nu privesc orice teza probatorie, ci ele trebuie sa fie apte de a-i permite acuzatului sa isi probeze acele aparari pe care acesta intentiona sa le fundamenteze prin interogarea martorului absent.

In asemenea situatii instanta de judecata va trebui sa inlature declaratia martorului care nu a putut fi interogat de acuzat. Daca declarația martorului ar fi exclusiva sau determinanta pentru o solutie de condamnare, solutia va fi, in principiu, de achitare a acuzatului.

:: hotararea

av. Monica LIVESCU
Decan Baroul Valcea

Aveţi cont profesional JURIDICE.ro?