1. O speta recenta ne prilejuieste a discuta despre latura subiectiva a infractiunii de inselaciune. In concret, instanta de judecata[1] a respins, prin sentinta definitiva[2] , ca nefondata plangerea petentilor impotriva rezolutiei procurorului, mentinand acest act ca legal si temeinic.
2. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut in motivare: “Astfel, din actele premergatoare efectuate in cauza rezulta ca litigiul intre parti este de natura eminamente civila, petentii urmarind prin prezenta procedura obtinerea executarii obligatiilor contractuale asumate de intimat, cu concursul unei instante penale, incercand sa evite o actiune civila de drept comun, care ar avea putine sanse de reusita, imprejurare recunoscuta chiar de petenti in cuprinsul plangerii”.
3. Intrucat instanta nu retine si starea de fapt in sentinta pronuntata, o vom reda noi, pe scurt, in cele ce urmeaza.
La data de 26.11.2011, petentii au incheiat cu societatea comerciala al carei administrator este intimatul, un contract de prestari servicii, prin care – in schimbul sumei de 18.900 Euro – aceasta societate s-a angajat sa realizeze o casa de lemn, ce trebuia sa fie realizata in termen de 4 luni, incepand cu data de 26.11.2011 si pana la 30.03.2012.
In baza acestui contract, s-a achitat cu titlu de avans, suma de aproximativ 12.000 Euro.
Nici in interiorul termenului de 4 luni si nici ulterior, intimatul nu a procedat la efectuarea lucrarii si nici nu a restituit suma achitata ca avans.
Fata de aceasta situatie, petentii au solicitat instantei civile rezilierea contractului si restituirea sumei de bani. Instanta a decis sa suspende de drept cauza, deoarece, in paralel, societatea comerciala a intimatului a intrat in procedura simplificata de insolventa. In cadrul acesteia, intimatii au formulat si li s-a admis o cerere de admitere a creantei, insa autoritatile competente au informat lichidatorul judiciar si instanta ca nici societatea si nici administratorul ei (intimatul din cauza penala) nu au bunuri in proprietate, care sa fie valorificate de lichidatorul judiciar.
4. Revenind la sentinta penala analizata, apreciem ca aceasta este nelegala si neteminica.
Motivul pentru care in aceasta cauza s-a dispus o solutie de totala nepedespire este acela al “nedovedirii intentiei de a insela”.
In aceasta chestiune, reamintim ca intentia, fiind un proces intelectiv – intrinsec omului, nu va putea fi niciodata dovedita material – efectiv, ci trebuie dedusa din faptele materiale, savarsite de faptuitor. In concret, intentia de a insela rezulta indubitabil din faptul ca faptuitorul a incasat sumele de bani, dupa care nu a realizat lucrarea, fara nici o justificare, incercand sa ii minta pe petenti cu privire la faptul ca, totusi, va realiza lucrarea la care s-a angajat.
Fata de modul in care a actionat, este limpede ca faptuitorul a avut intentia de a insela si de a mentine in eroare pe petenti, preluand sume importante de bani, dar neindeplinindu-si obligatiile asumate.
Dupa cum se observa din expunerea de mai sus, faptuitorul[3] nu si-a respectat obligatiile asumate, in mod culpabil, nici pana acum si nici nu este de acord sa restituie sumele achitate de petenti.
Faptuitorul nici macar nu a facut comenzi pentru materialele necesare constructiei, desi petentilor le spunea ca a demarat aceste operatiuni. Nu s-a dovedit, in dosar, ca faptuitorul ar fi avut vreun motiv intemeiat (de forta majora, sa spunem), pentru care ar fi folosit banii in alte scopuri decat cele pentru care au fost dati.
Legat de afirmatia ca petentii au la dispozitie calea civila pentru recuperarea sumelor – reamintim ca s-a deschis procesul civil respectiv, insa acesta a fost suspendat – iar suspendarea este, in cazul de fata, iremediabila – intrucat pe rolul instantei competente se afla dosarul de insolventa al societatii, care va fi inchis pentru lipsa bunurilor.
Asadar, pe calea instantei civile este imposibil ca petentii sa isi mai recupereze prejudiciul, deoarece acel dosar nu se va repune pe rolul instantei niciodata.
In ce priveste dosarul de insolventa, acesta isi urmeaza cursul dat de Legea nr. 85/2006, fiind destul de aproape de finalizare, motivat de faptul ca faptuitorul nu este de gasit, nu a predat actele societatii catre lichidator si, mai ales, nu exista bunuri, pentru a fi valorificate.
In aceste conditii de fapt, ne punem intrebarea: oare este firesc ca valorile sociale in discutie (sumele de bani ce apartin petentilor, increderea care trebuie sa existe intre partenerii contractuali) sa nu fie ocrotite in nici un fel – nici pe calea penala, nici civila (in sensul restrans al termenului), nici comerciala ?! … Credem ca intrebarea este retorica.
Putem spune, fara teama de gresi, ca acesta este un caz clasic de inselaciune.
5. Asa cum am aratat si cu alte prilejuri, asemenea solutii nu vor face decat sa incurajeze pe cei care savarsesc fapte de acest gen, nefiind sanctionati in nici un fel.
Regretam, totodata, si optiunea legiuitorului noului cod penal, in care, la infractiunea de inselaciune, nu se mai regaseste varianta normativa privind conventiile, fiind extrem de greu de crezut ca vor mai putea fi vreodata retinute infractiuni de inselaciune cu prilejul incheierii si/sau derularii unei conventii civile.
Iar principala consecinta – profund negativa – este ca, din cauza unor conceptii eronate privind legiferarea, interpretrea si aplicarea legii penale, unele valori sociale raman neocrotite de autoritatile statului, desi acest are numeroase obligatii pozitive in acest sns.
[1] A se vedea Judecatoria Deva, s. pen. nr. 1384 din data de 23 septembrie 2013, nepublicata.
[2] Din punctul nostru de vedere, art. 2781 al. 10 C. pr. pen. incalca principiul dreptului la un proces echitabil, prin aceea ca nu permite exercitarea unei cai de atac impotriva sentintei instanei de fond.
[3] Termenul folosit de instanta – “intimatul” – este, in opinia noastra, impropriu, fiind preferat cel de “faptuitor”.
Florin RADU
Avocat, Consilier Baroul Hunedoara
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi
aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare
Condiţiile de publicare,
Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail
redactie@juridice.ro!
Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro