O viață de judecător. Episodul 13: Să nu aruncăm și pruncul împreună cu apa din copaie
11 octombrie 2013 | Ion TURCU
Leacul contra terorismului pare să fie similar leacului contra cancerului. Trebuie smuls din radacină, dar cu atenție, să nu se arunce la canal și pruncul împreună cu apa din copaie. Terorismul și comunismul au făcut casă bună, deși este greu de admis că organizațiile comuniste constituite ca brigăzi teroriste au avut același program ca organizațiile legale ale Partidului Comunist din țările occidentale, printre care Franța, sau precum organizațiile partidelor comuniste din țările Pactului de la Varșovia, aflate la conducerea statelor. Cu denumiri similare, dar cu programe total incompatibile, aceste organizații comuniste au putut crea confuzii în înțelegerea fenomenului politic.
Organizația teroristă secretă italiană, autointitulată Brigatte Rosse (Brigăzile Roșii) și înființată în anul 1970, și-a propus ca scop subminarea structurilor statale în vederea declanșării revoluției universale a proletariatului. Atentatele cu bombă, răpirile și asasinatele au început din 1971 și au continuat în anii care au urmat, culminând cu răpirea, la 6 martie 1978, a primului-ministru, Aldo Moro, conducătorul Partidului Democratic, în ziua în care intenționa să propună Parlamentului un acord cu Partidul Comunist Italian pentru a se forma un guvern de coaliție al principalelor forțe politice. Timp de 54 de zile Aldo Moro a fost sechestrat și apoi asasinat. Durata neobișnuit de lungă a sechestrării spune ceva despre capacitatea Poliției italiene și chiar despre corupție. Este interesant că proiectul lui Aldo Moro de coaliție guvernamentală deranja partide cu doctrine diametral opuse, ceea ce sugerează că răpirea putea fi opera oricăruia dintre oponenți.
Faptul că după 20 de ani de aparentă acalmie, terorismul italian al Brigăzilor Roșii a reizbucnit se poate explica și prin aceea că nu a fost eradicat în mod profesionist. În februarie 2007, amplele percheziții și descinderi au zădărnicit planurile de răpiri și atentate, printre țintele acestora fiind și firme din concernul lui Silvio Berlusconi. Renașterea terorismului italian s-a produs în nordul statului, în provinciile Piemont, Lombardia ș.a. Ironia sorții face ca renașterea terorismului să aibă aceeași locație ca și dialogul, multiculturalismul, toleranța și antiviolența: Universitatea din Padova. În anii `70, gruparea Brigăzile Roșii se afla la originea luptelor de stradă, grevelor muncitorești și studențești, atentatelor cu bombă, confruntărilor cu Armata italiană, etc. Pentru intimidarea autorităților statale teroriștii au recurs la explozii, răpiri (judecătorul Mario Sossi, procurorul general din Genova, Francesco Coco, ș.a.)iar pentru a-și finața activitățile Brigăzile Roșii au organizat jafuri și spargeri de bancomate (Banca Antonventa din Albignasego).
Printre capturile teroriștilor se numără și camionul cu confecții realizate în Lohn la o fabrică din Cluj-Napoca, pentru un beneficiar francez din Marsilia. Camionul a fost încărcat după o minuțioasă inventariere și apoi a fost sigilat, recepția întregii cantități fiind efectuată prin delegatul beneficiarului. S-a realizat în acest mod nu numai predarea efectivă către cumpărător ci și transferul proprietății bunurilor de la fabricant la beneficiar. Unicul șofer s-a urcat la volan și a luat drumul Franței prin nordul Italiei, unde a oprit pentru a se odihni și pentru a nu încălca reglementările internaționale privind repausul obligatoriu. Deși a parcat camionul într-o stație de carburanți puternic iluminată, când s-a trezit și-a dat seama că se află pe un câmp, fără localitate apropiată și bine legat la mâini și la picioare. Curiozitatea unor copii a fost cea care a dus la descoperirea lui pentru că altminteri ar fi murit, chiar dacă teroriștii s-au îndurat și l-au lăsat să trăiască, contrar obișnuinței. Mai târziu s-a descoperit și camionul gol.
La Tribunalul Comercial din Marsilia, cererea beneficiarului de a se constata că nu datorează plata a fost admisă, iar cererea reconvențională a fabricantului român pentru plata manoperei Lohn a fost respinsă.
Esența acestui verdict poate fi rezumată de fraza-cheie a Hotărârii Tribunalului Comercial din Marsilia: ”Vue l`insecurité notoire qui reine sur le teritoire italien, le chauffer roumani, n`aurait du s`arreter sur le nul part en Italie „ (Fiind de notorietate insecuritatea care domnește pe terioriul italian, șoferul român nu trebuia să oprească nicăieri în Italia. Trad. noastră –I.T. ). Afirmația cu privire la notorietatea insecurității teritoriului italian, prin generalizarea ei, nu este o dovadă de curtoazie între două țări ale Tratatului NATO, dar este aproape de realitate.
Hotărârea tribunalului francez este nu numai nedreaptă ci și imatură. Oprirea camionului pe teritoriul italian era ușor de realizat de către teroriști prin baraj sau șanț.
Mai nedreaptă și mai greu de susținut a fost imputarea întregii sume, care reprezenta salariul șoferului pe aprox. 100 de ani, atunci când el a fost trimis singur la volan, în loc să mai aibă un coleg cu care să facă schimb.
A fost ușor pentru mine să motivez desființarea deciziei de imputare și exonerarea de răspundere a șoferului.
prof. univ. dr. Ion TURCU
magistrat-pensionar
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
