Interviu Mircea Bob. Despre importanța dreptului roman
14 octombrie 2013 | Alina MATEI
Alina Matei: Bună ziua, domnule profesor! Mulțumim că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. De ce mai întâi Dreptul și apoi Filosofia?
Mircea Bob: Cu mare plăcere. Eu vă mulțumesc pentru invitație. Mai întâi Dreptul, pentru că aceasta am vrut să fac și mai apoi filosofia pentru că părerea mea este că un cadru didactic universitar trebuie să aibă un orizont mai larg decât un simplu practician. Adică ai o responsabilitate, cel puțin, se pretinde că îi vei forma pe viitorii juriști și atunci trebuie să vezi puțin lucrurile dintr-o perspectivă mai complexă. Pentru că și Dreptul, în fond, este un fenomen complex și ceea ce se ignoră în momentul de față este faptul că orice reglementare juridică este expresia unei anumite ideologii, anumitor convingeri, din momentul respectiv din societate. Și atunci nu poți să nu ai habar, cât de cât, de mișcarea de idei pentru a înțelege semnificația schimbărilor legislative.
Alina Matei: Le predați studenților Dreptul roman, o materie interesantă și foarte frumoasă. La reuniuninea profesorilor de Drept roman de la Facultățile de Drept roman din România s-a discutat despre tendința minimalizării importanței acestei materii. Se întâmpla în 2012. Cum stau lucrurile astăzi?
Mircea Bob: Cum stau lucrurile? Aceasta depinde de noi. În orice caz, intenția noastră a fost ca, pe fondul, așa cum ați spus, al reducerii orelor de studiu, atât de cursuri, cât și de seminarii, să reacționăm și să arătăm că lucrurile nu sunt așa cum sunt ele prezentate. Din păcate, există o serie de poziții ignorante care minimalizează importanța dreptului roman și nu își dau seama că fără fundamente nu ai cum să înțelegi reglementările în vigoare. În fond, și dacă ne uităm la tendința de unificare europeană, dacă ne uităm la regulamentele care se elaborează, la proiectul cadrului comun de referință, unde, dacă este să iei soluție de soluție, vei vedea că nu este nimic nou inventat, iar experiența dreptului roman nu poate fi decât profitabilă. Acesta este scopul, eu aceasta încerc să urmăresc la anul întâi, să arăt oamenilor de unde s-a pornit, iar în anul următor să vadă unde s-a ajuns și, în felul acesta, să poți să anticipezi pasul următor. Acesta este rolul Dreptului roman și cine îl ignoră, sigur, nu poți decât să iți pui serioase întrebări referitor la nivelul său de pregătire.
Alina Matei: Într-o opinie publicată pe JURIDICE.ro, despre plecarea profesorului Vladimir Hanga, ați spus că cel mai important lucru în viața este moralitatea și că, în absența acesteia, „oricât de deștept și instruit ai fi, totul se prabușește mai devreme sau mai târziu”. Înțeleg aceste aspecte de moralitate, studenții? Știu ei cât de important este să fii moral cu familia, prietenii, colegii?
Mircea Bob: Aici trebuie să fac o precizare. Acelea nu sunt cuvintele mele, sunt ale domnului profesor Hanga. Eu am citat, la dispariția acestuia, 16 iunie acest an, am citat câteva din discuțiile pe care le-am avut, câteva din impresiile și concluziile sale de viață, câteva din bogata sa experiență, pe care a avut dumnealui modestia de a mi le împărtăși. Cu privire la cel de-al doilea aspect – studenții și moralitatea. Problema aceasta pe care dumneavoastră ați invocat-o, legată de familie, de prieteni, aceasta nu este resortul meu de la catedră. Aici eu nu mă pot băga. Ceea ce pot face eu, ca și cadru didactic, este ca prin comportamentul meu să ofer un model și, pe de altă parte, prin noțiunile juridice care sunt influențate și însuflețite, de fapt, de la inițiativele pretoriene încoace, deci tot din drept roman, ne întoarcem la el, la ideile de echitate și de bună-credință, traduc o idee de morală și cam acesta ar fi obiectivul oricărei discipline și acesta rezultă în cazul oricărui raționament juridic, dacă acesta este adecvat făcut. Și chestiunea aceasta este foarte importantă. De ce? Pentru că vedem, nu numai în România, ci și în alte țări, există un fenomen interesant de denaturare a noțiunilor, așa cum le cunoaștem. Vedem foarte bine în toate codurile europene și în codul nostru, dacă tot este vorba, iată că suntem acum la aniversarea a doi ani de la intrarea în vigoare, sunt noțiuni care, în accepțiunea lor clasică, așa cum au fost ele transmise, fie ele de filiera franceză, fie în codurile de inspirație germanică, au avut o anumită semnificație, moștenită din dreptul romano-germanic. Iar la ora actuală, sub influența ideologiilor, pe fondul decăderii studiilor de ordin istoric, al dreptului roman în general, nu au mai fost suficient înțelese sau, pur si simplu, au fost denaturate. Iar lucrul acesta se înțelege mai ales la noi, în România, unde, după dictatură, li s-a schimbat sensul în mod intenționat și ideea morală pe care o transmit nu mai are cum să fie păstrată și să se repercuteze și astăzi. Ca urmare, în sensul acesta văd afirmația profesorului Hanga pe care am redat-o acolo și pe care am reținut-o din discuțiile pe care le-am avut cu dumnealui și când i-am fost doctorand și, ulterior, ca Maestru al meu.
Alina Matei: O altă materie pe care o predați studenților este Probleme de drept succesoral. Fascinantă, fascinantă această materie! O să vă rog să încercați o definiție ușor umoristică a acestei materii (moștenitorii cu un ochi plâng și cu celălalt se amuză).
Mircea Bob: Da, acum depinde care moștenitori, cei care reușesc să-și concretizeze vocația sau cei care nu reușesc. Da… E greu să formulezi așa o definiție umoristică, dar, dacă este să o luăm așa pe scurt si concis, și cred că am rezolvat problema. Și, într-adevăr, materia pe care ați indicat-o eu o predau la master, la master-ul nostru de drept privat, în limba română, respectiv la Master de droit privé comparé, în franceză, de 16 ani predau și succesiuni la anul trei la licență, dar, evident, la nivel de master studiile sunt aprofundate și, bineînțeles, nivelul de discuției este altul. Da, este o materie interesantă, care m-a interesat dintotdeauna. În această materie mi-am făcut și teza de doctorat. Trebuie să știți că profesorul Hanga, la prima noastră întâlnire, mi-a fixat ca temă, în ’97 când ne-am văzut prima dată, viciile de consimțământ. Foarte frumos, dar sincer nu prea m-a interesat în mod deosebit și, cu acceptul domniei sale, am schimbat în evoluția succesiunii testamentare pentru că am pornit de la extraordinara noastră practică testamentară pe care am descoperit-o la sfatul domnului profesor Chirică, al cărui preparator am fost la momentul respectiv. Dumnealui mi-a dat sfatul: „Du-te și citește Pandectele Române și vei vedea ce practică extraordinară este” și într-adevăr, văzând această practică, mi-am schimbat tema tezei și așa am ajuns să mă atașez, oarecum, de succesiuni. Această practică, vă dați seama, era foarte variată pentru că aveai si dezbateri. După ’48, după marile naționalizări, ce să mai dezbați? Sigur că ea va reveni în actualitate. Ați văzut că și în cartea mea – Practică testamentară: jurisprudenţă română 1865-2002 – publicată în 2003, majoritatea deciziilor sunt înainte de ’48, pentru că ele sunt perfect superpozabile și la nivelul 2003, sunt și acum pe noul Cod civil și ele ilustrează problemele și frământările unei societăți libere și care dispunea de avere. Ne vom întoarce, încet-încet, ne întoarcem acolo și toată acea practica va fi perfect actuală. Sigur, nu în totalitate, dar în mare.
Alina Matei: Spuneți-ne, vă rugăm, sunteți mulțumit de cum a tratat noul Cod civil succesiunile? Ce ați modifica, ce ați adăuga?
Mircea Bob: Aici mă pune într-o poziție dificilă întrebarea, pentru că am participat la elaborarea cărții despre moșteniri și liberalități, în diferitele etape, mai precis, am fost membru efectiv în comisie, în 2002-2003, alături de colegii domnul profesor Marian Nicolae, Bogdan Dumitrache si Mirel Sebeni. Forma ce a fost, sigur, de proiect, care ulterior a suferit modificări și a rezultat oarecum o altă formă, în proiectul din 2004 care, vă amintiți, a fost stopat din diverse motive și, ulterior, pe noul Cod, am participat numai pe etapa finală, de punere în aplicare și de modificare a noului Cod civil, deci nu aș putea să emit o opinie neutră. Pe de altă parte, discuția că este bine/nu este bine, este foarte la modă. Vedeți, sunt mulţi care critică Codul Civil. Critică şi calitatea celor care au lucrat şi calitatea însăşi a rezultatului lucrării. O astfel de discuţie, chiar întemeiată fiind, mi se pare prescrisă. Este inutilă. De ce? Suntem la doi ani de la Codul Civil. Pe practicianul nostrul nu-l interesează cine a lucrat, cum a lucrat şi ce a lucrat. Pe practicianul nostrul, părerea mea este că îl interesează ce soluţie poate să dea. Ce poate face el cu textele în vigoare? Este adevărat că un teoretician are o obligaţie universitară să aibă o poziţie critică şi să spună: aceasta n-a fost bine, trebuia procedat altfel. Este foarte corect. Dar părerea mea este că prima urgenţă acum este să vedem ce putem face cu textele pe care le avem. După care, avem timp să ne uităm la ele şi să vedem în momentul în care ele se vor verifica prin practică, să vedem ce e bun şi ce nu e bun. De ce? Din experienţa pe care am avut-o în comisiile în care am lucrat, am observant că oricum, majoritatea eram destul de tineri ca vârstă, sigur că am beneficiat de profesori cu experienţă ca vârstă ca profesorul Stoica, ca profesorul Lucian Mihai, ca domnul profesor Nicolae Turcu de la Consiliul Legislativ, dar restul eram cu o medie de vârstă destul de scăzută, oameni cu destul de puţină experienţă şi care, în mod normal, ar fi trebuit să fie alţii cu mai multă experienţă decât noi acolo în comisie. Dar aşa a fost situaţia şi am fost onoraţi s-o facem. Sau cel puţin eu, ca să nu vorbesc în numele altora, am fost onorat să o fac. Ideea este că ceea ce noi am făcut acolo în momentul în care ajunge în practică s-ar putea să aibe alte consecinţe. S-ar putea ca ceea ce estimezi tu că ar fi soluţia dată de un text, practicianul văzând problema concretă din realitatea cotidiană, care se mişcă în continuu, să ajungă la o cu totul altă soluţie. Şi atunci, vreau să spun cu aceste chestiuni că, verificarea, viabilitatea Codului nostru fi dată de practică. Ori uitaţi-vă, în domeniul succesiunilor, că tot de acestea am discutat, în domeniul succesiunilor care a fost prima profesie lovită de noul Cod. Notarii. La 3 octombrie 2011, a fost prima luni, prima zi lucrătoare când a intrat în vigoare noul Cod Civil. Dacă a avut cineva treabă pe succesiune, eventual a putut avea cu notarii. Sigur, e prea prematur. Îmi închipui că în aceeaşi zi în care a decedat s-a şi gândit, poate un pic exagerat ce spun, dar în orice caz, putem, hai să zicem la contracte, a venit să încheie un contract de vânzare, pe uşa notarului a intrat, în cabinetul său. Şi atunci practica notarială va fi fost prima care în aceşti doi ani ar fi avut ocazia să reacţioneze. La Curtea de Casaţie cred că încă nu au ajuns speţe de succesiune sau încă nu ştiu eu să fi ajuns, mi se pare prematur. De aceea, la întrebarea dumneavoastră aş răspunde foarte simplu, să vedem ce spun practicienii. Pentru că noi putem vorbi orice la catedră, important este, în primul rând, ce spun practicienii. Noi venim în ajutorul practicienilor şi văd relaţia noastră ca o colaborare cu ei pentru a ajunge la o soluţie viabilă. Şi după ce practicienii se vor pronunţa, atunci vom putea, pentru cinci ani, peste 10 ani, cred eu, nu ştiu, nu-mi dau seama, că n-am cum să-mi dau seama, să ne dăm seama şi să estimăm cu adevărat care este valoarea noului Cod Civil.
Alina Matei: Ce impresie v-a lăsat conferinţa ,,Tezele şi antitezele Noului Cod Civil” din 2011 care a fost transmisă live de JURIDICE.ro, care a avut loc la Cluj?
Mircea Bob: Nu vă pot răspunde deloc la această întrebare pentru că a fost o coincidenţă, data respectivei conferinţe s-a suprapus cu o aniversare în familie şi atunci, sigur, de politeţe pentru colegii de la Cluj, de la Bucureşti am participat câteva minute, ca un simplu spectator, alături de colegi, nu am intervenit, deci nu aş putea să vă spun ce impresie mi-a lăsat, însă sigur, ea s-a încadrat în cadrul de dezbateri generat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil. Şi, din ecourile pe care le-am auzit, deci vorbesc indirect, nu vorbesc în cunoştinţă de cauză, deci din ecouri, când am auzit ecourile mi-am amintit de ceea ce am citit, în cadrul preocupărilor mele de istoria dreptului, în revistele mai vechi, de atmosfera din 1939-1940 când se pregătea să intre în vigoare Codul Civil Carol al doilea. Şi legat de aceasta, chiar discutam cu domnul Beligrădeanu, cu redactorul şef adjunct de la revista Dreptul, care îmi relata cum, la momentul respectiv, toţi cei care nu făcuseră parte din comisia de Cod Civil s-au năpustit feroce asupra Codului. Şi eu credeam convins, din ceea ce am citit că acel Cod a fost blocat, ştiţi din anul 1941 a fost amântă intrarea în vigoare sine die, ştiţi datorită circumstanţelor politice. Profesorul Beligrădeanu m-a contrazis şi, într-adevăr, recitind anumite documente, am ajuns la aceeaşi concluzie. Nu. Au fost diverse ambiţii care au blocat intrarea în vigoare a Codului. Nu spun că situaţia este acum aceeaşi. Pentru că vedem că nu este aceeaşi. Codul a intrat în vigoare. Dar am dat doar un simplu exemplu, fără nicio paralelă, fară nicio coincidenţă, care arată că intrarea în vigoare a unei reglementări de o asemenea importanţă naşte o serie de ambiţii care, de cele mai multe ori, nu sunt neapărat strict profesionale. De reuniunea respectivă, mai mult de atâta, n-am ce să vă spun.
Alina Matei: Care este în opinia dumneavoastră cea mai valoroasă carte de drept?
Mircea Bob: Dacă la prima întrebare nu v-am putut răspunde pentru că n-am fost, la aceasta nu vă pot răspunde deloc. Cea mai valoroasă carte de drept… Nu am nici vârsta, nici experienţa. Ar fi o aroganţă din partea mea să dau răspuns la această întrebare. Ce vă pot spune, vă pot răspunde eventual dacă îmi permiteţi să vă deturnez întrebarea. Vă pot spune de cărţi care m-au influenţat şi atunci, dacă este dintre cărţile care m-au influenţat, mi se pare cea mai complexă şi cea mai valoroasă şi din perspectiva influenţei asupra posterităţii, este, fără îndoială, Tratatul profesorului Dimitrie Alexandrescu. Îmi amintesc că eram preparator, prin 1998 sau 1999, nu mai reţin precis anul, în orice caz eram chiar la început. Domnul profesor Chirică, al cărui preparator eram, mi-a indicat faptul că dacă vrei să vezi o lucrare completă şi o analiză serioasă trebui să mergi la Alexandrescu. În Pandecte, sigur se găsea practica şi doctrina aferentă, adnotările, dar fără îndoială Alexandrescu este termenul de referinţă. Sigur că s-au născut voci, cum a fost vocea autorizată a profesorului Căpăţână, a regretatului profesor Octavian Căpăţână, care îl acuză că a fost un simplu compilator. Eu zic, atunci când vom compila ce a compilat dumnealui, atunci să putem să ne dăm cu parerea. De aceea nici nu-mi dau cu părerea care este cea mai valoroasă, însă pot spunce că există o lucrare care m-a influenţat foarte mult. Consecinţa este că la editura Universul Juridic, cu domnul director Cârstea, am luat iniţiativa de a republica integral. Şi mă ocup personal, în calitate de coordonator al colecţiei Cultura Juridică, de republicarea Tratatului lui Alexandrescu. Primele volume vor apărea, cel târziu, la începutul anului viitor şi intenţionăm ca pe parcursul a trei ani să republicăm integral ediţia a doua, cea mai importantă, cea în 14 volume, mă rog, 11 tomuri, unele fiind dublate, sunt în total 14 volume. Din fericire, la această iniţiativă, am reuşit să asociem Institutul Academician Andrei Rădulescu al Academiei Române, Uniunea Juriştilor din România şi sperăm ca şi pe la profesiile juridice să găsim înţelegere, să găsim sponsorizări, căci vă daţi seama că o astfel de lucrare este un efort financiar pentru editură suficient de important pentru a fi sprijinit. Cam aşa văd lucrurile.
Alina Matei: O ultimă rugăminte. Un mesaj vă rog pentru utilizatorii JURIDICE.ro.
Mircea Bob: Un mesaj pentru utilizatori… Păi mesajul trebuie să-l transmiteţi dumneavoastră care sunteţi gazdă la acestea. Ce să spun? Să fiţi informaţi ca să faceţi JURIDICE.ro. Ne informaţi de atâta vreme şi eu apreciez efortul. De exemplu faptul că am ajuns să fiu membru în Comisie, să-mi depun dosarul în Comisia pentru Lege de punere în aplicare se datorează în mare parte celor de la JURIDICE.ro, eu nefiind nici avocat, nici judecător, lucrând numai în cercetare şi pe consultanţă, nu ţin de Ministerul Justiţiei în niciun fel, deci nu am consultat site-ul Ministerului unde s-a publicat în ianuarie 2010 anunţul, dar la dumneavoastră, la JURIDICE.ro, l-aţi publicat, am văzut anunţul, mi-am depus dosarul şi din fericire am fost acceptat în urma concursului, în urma selecţiei făcute. Îmi amintesc faptul că erau 45 de dosare pe 9 locuri. Înseamnă că şi alţii au aflat din moment ce au fost aşa multe dosare. Deci mesajul ar fi ,,Fiţi informaţi că JURIDICE.ro vă informează!”
Alina Matei: Mulţumesc pentru că aţi stat de vorbă cu mine.
Mircea Bob: Cu mare plăcere.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
