Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Liberarea debitorului prin înlăturarea de la aplicare a principiului răspunderii nelimitate
18.10.2013 | Gheorghe PIPEREA

JURIDICE - In Law We Trust

Intrucit aplicarea dreptului international al drepturilor omului, mai ales a celui reglementat in Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a celui statuat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, este prioritara in dreptul intern, o norma interna ce contravine acestui sistem de norme fiind inlaturata de la aplicare, inseamna ca si art. 2324 alin. 1 C. civ., poate fi inlaturat de la aplicare pentru contrarietate cu CEDO si jurisprudenta CEDO.

In practica CEDO s-a pronuntat o decizie (speta Bäck vs. Finlanda, cu nr. 20/7/2004) care a statuat ca legislatia ajustarii datoriilor (care implica si iertari de datorie) serveste in mod evident unor politici sociale si economice legitime si, deci, nu este, prin ea insasi (ipso facto), o incalcare a principiului garantarii dreptului de proprietate privata.

Un resortisant al Republicii Finladeze, Tomas Bäck, investeste Curtea Europeana a Drepturilor Omului cu o plangere prin care denunta incalcarea de catre statul finlandez a dreptului sau de proprietate, garantat de art. 1 Protocolul 1 din Conventie. In perioada 1988-1989, dl Bäck a acceptat sa co-garanteze, impreuna cu o alta persoana fizica, un imprumut contractat de N. In conditiile in care N nu a reusit sa restituie imprumutul, dl Bäck a fost obligat, impreuna cu celalalt garant, sa achite bancii o suma totala de 19.000 Euro. In anul 1995, N a depus o cerere pentru reducerea/ajustarea datoriei sale rezultate din contractul de imprumut, conform Legii ajustarii datoriilor simplilor particulari (1993) si a propus tribunalului un program de plată a datoriei. Dl. Bäck s-a opus acestei cereri pe motiv ca aceasta ar putea anihila posibilitatea sa de a-si recupera creanta impotriva lui N, creanta rezultata in urma achitarii datoriei acestuia catre banca. In schimb, dl Bäck a solicitat amanarea reducerii/ajustarii datoriei lui N. In anul 1996, dupa ce N a reusit sa isi gaseasca un loc de munca, tribunalul a admis cererea sa si a aprobat un program de plata. Programul de plata a fost intocmit si aprobat cu luarea in considerare a reducerii semnificative a resurselor financiare ale lui N, prin raportare la perioada in care acesta a fost somer si a insuccesului afacerii sale. In aceste conditii, dl Bäck si-a vazut creanta impotriva lui N redusa de la o suma totala de 19.000 Euro la o suma de numai 360 Euro. Dl Bäck a criticat hotararea tribunalului in apel, aratand ca anihilarea de facto a creantei sale impotriva lui N aducea atingere dreptului sau de proprietate, protejat de art. 1 Protocolul nr. 1 din Conventie, insa Curtea a respins apelul formulat. Recursul dlui Bäck a fost respins ulterior ca inadmisibil. In cererea adresata Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, Dl Bäck se plange de incalcarea dreptului sau de proprietate, protejat de art. 1 Protocolul nr 1 din Conventie. Acesta a aratat in cererea sa ca ajustarea/reducerea datoriei lui N il priveaza de proprietatea sa, fara o compensatie corespunzatoare a prejudiciului suferit. In plus, acesta mai arata ca privarea sa de proprietate nu urmarea un scop legitim, conform interesului general. Curtea arata ca privarea de proprietate suferita de reclamant poate fi considerata ca fiind justificata de un interes public/general in conditiile in care legea finlandeza a ajustarii datoriilor simplillor particulari (1993) urmarea, in mod evident, un interes social si economic legitim. Mai mult, acceptand sa garanteze restituirea imprumutului contractat de N, reclamantul a acceptat riscul unei pierderi financiare in eventualitatea nerestituirii imprumutului de catre N. Curtea retine ca ansamblul procedurii de ajustare/reducere a datoriilor in care a fost implicat N a dat reclamantului o posibilitate rezonabila de a supune atentiei autoritatilor finlandeze problema sa, in vederea asigurarii unui just echilibru a intereselor implicate. Curtea accepta ca reducerea valorii nominale a creantei dlui Bäck impotriva lui N a fost covarsitoare. Insa, sarcina impusa de ajustarea/reducerea datoriei lui N a fost impartita de mai multi creditori, in conditiile in care „valoarea de piata” a creantei dlui Bäck impotriva lui N fusese cu mult redusa inca dinaintea aparitiei Legii din 1993. Creanta dlui Bäck devenise foarte precara inaintea ajustarii datoriei lui N, din motive neimputabile statutului finlandez, conform Conventiei. In aceste circumstante, sarcina impusa dlui BACK de Legea din 1993 nu poate fi considerata excesiva. Curtea retine, in mod unanim, absenta incalcarii art. 1 Protocolul 1 CEDO.

Este indubitabil ca, creantele creditorilor si sperantele lor legitime de a si le incasa sunt bunuri in sensul conventiei si, in consecinta, sunt obiect al protectiei conferite titularului lor de Protocolul aditional nr. 1 la CEDO dar, in caz de faliment sau de supra-indatorare, creditorii isi asuma riscul de pierdere. In consecinta, legislatia protectiei debitorului in calitate de consumator este primordiala in ordinea de preferinta normelor de protectie si garantare a dreptului de proprietate. O norma interna care ar inversa aceasta ordine de preferinta ar incalca CEDO.

O descarcare de datorii, fie in urmarea unei decizii judecatoresti, fie in urmarea unui faliment, nu trebuie sa determine sau sa implice, totusi, o sarcina excesiva pe capul creditorului.

Creditorii trebuie sa isi asume sau trebuie facuti sa suporte, in mod onest, parti din riscul supra-indatorarii la care au contribuit. Creditorul trebuie protejat contra debitorului care a actionat cu rea-credinta, dar aceiasi creditori trebuie sa accepte responsabilitatea unei creditari iresponsabile sau nepotrivite care a „ajutat” la crearea starii de supra-indatorare a debitorului. In consecinta, acesti creditori ar trebui sa suporte o parte din risc, avind sarcina sa contribuie la rezolvarea acestei probleme. Supra-indatoarea, chiar si cea activa este, cel putin in parte, o problema cauzata atit de consumator, cit si de imprumutator – acesta din urma a vrut sa aiba un volum de creditare mare si a omis sa isi controleze riscul de creditare, creand rating acolo unde nu era cazul[1]. Debitorul trebuie sa plateasca atat cat poate (cat mai mult, transparent si organizat, sub controlul unei autoritati independente), iar creditorii trebuie sa accepte ca, dupa finalizarea acestor eforturi si descarcarea de datorii a debitorului, sa isi marcheze pierderile, mai ales ca acest lucru ar reduce costurile cu privizioanele, cheltuielile cu onorariile si alte costuri legale ori logistice. Un debitor trecut prin purgatoriul supra-indatorarii, eliberat de datorii si de stigmatul falimentului, poate redeveni client al bancilor, consumator de marfuri, platitor de taxe si de utilitati, cetatean onest.


[1] A se vedea cazul creditelor in franci elevetieni, o moneda exotica, fara circulatie efectiva in tari ca Romania, Croatia, Ungaria, interzise de Codul consumului din Franta (din 2013 s-au interzis creditele in  monede non-euro, cu exceptia cazului in care imprumutatul realizeaza cea mai mare parte a veniturilor in acea moneda sau detine o proprietate in moneda imprumutului). A se vedea Loi n° 2013-672 du 26/07/2013 de séparation et de régulation des activités bancaires. La section 1 du chapitre II du titre Ier du livre III du code de la consommation est complétée par un article L. 312-3-1 ainsi rédigé : „Art. L. 312-3-1. – Les emprunteurs, personnes physiques n’agissant pas pour des besoins professionnels, ne peuvent contracter de prêts libellés dans une devise étrangère à l’Union européenne remboursables en monnaie nationale que s’ils déclarent percevoir principalement leurs revenus ou détenir un patrimoine dans cette devise au moment de la signature du contrat de prêt, excepté si le risque de change n’est pas supporté par l’emprunteur. Ils sont informés des risques inhérents à un tel contrat de prêt et les possibilités éventuelles de conversion des remboursements en monnaie nationale en cours de prêts leur sont précisées avant l’émission de l’offre de prêt. Les conditions d’application du présent article sont fixées par décret ecn Conseil d’Etat”. In Romania, un consumator care nu se califica pentru in credit in euro, intrucit nu intrunea conditia gradului maxim de indatorare, se califica pentru un credit in CHF, de aceeasi valoare reala; riscul acestui consumator, acelasi indiferent de moneda de plata, a fost evitat prin speculatia reglementarii si crearea unei bonitati artificiale; similar a fost cazul creditelor cu perioade de gratie de 1-4 ani, pentru care ratingul si gradul de indatoare nu se calculau in functie de totalul platilor pe care trebuia sa il faca debitorul – dobinzi, comisioane si rata din principal – ci doar in functie de dobinda si celelalte costuri platibile pe parioada de gratie; s-a vazut in practica rezultatul – cresterea exploziva a ratei creditelor neperformante, adica a debitorilor aflati in stare de supraindatorare.


Prof. univ. dr. Gheorghe PIPEREA
Managing Partner PIPEREA & ASOCIATII

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.