TOP LEGAL
4 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Comisia Europeană zice de pere, România de mere. Probabil CJUE va decide ca sunt fructe
22.10.2013 | Daniel UDRESCU


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

TVA la imobiliare pe masa CJUE între opinia (eronată a) Comisiei și cererea României

CJUE va judeca cauzele în dosarele C-249/12 și C-250/12 pe 07/11/2013. Corina Tulică și Călin Plavosin, prin avocaţi au solicitat Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie („ÎCCJ”) și aceasta a trimis către CJUE,  în temeiul art 267, alin 2 din TFUE, întrebarea preliminară formulată în opinia (atașată) Comisiei Europene după cum urmează:

„În cazul reconsiderării statutului vânzătorului de persoană impozabilă în scopuri de TVA, contrapartida (preţul) livrării bunului imobil fiind stabilită de părţi, fără nicio menţiune cu privire la TVA, art 73 și 78 din directiva 2006/112/CE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că baza de impozitare o reprezintă:
a) contrapartida (preţul) livrării bunului stabilită de părţi diminuată cu cota TVA sau
b) contrapartida (preţul) livrării bunului convenită de părţi?”

Această întrebare, la prima vedere, pare una simplă, unele instanţe trimiţând deja la celebra normă 23 lit a) teza II la art 140 cod fiscal: De regulă, preţul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populaţie…, având ca suport definiţia: Preț cu amănuntul = preț la care se vând către populație bunurile de consum, alimentare și nealimentare care includ TVA, diferit de Singtagmele preţului, care de regulă nu include TVA: 

Preț de livrare = preț la nivelul căruia circulă produsele între unitățile producătoare.
Preț de producție = preț care înglobează costul produsului și beneficiul.
Preț al pieței = preț care se formează pe piață în urma fluctuației cererii și ofertei.
Preț mondial = preț al unei mărfi pe piața mondială.

Am analizat această întrebare, pentru că este o întrebare foarte grea, încărcată de semnificaţii.

În primul rând întrebarea adresată de avocaţi a fost dacă TVA este sau nu este inclus în preţ. În al doilea rând între preţ, stipulat de codul civil (art 962, 969 și 770 pe cod vechi) menţionat de avocaţi și bază de impozitare, stipulată de codul fiscal (art 125 alin 1) punct 5 și art 137 alin 1 și alin 2) menţionată de ÎCCJ, sunt diferenţe fundamentale de construcţie juridică.  Trimiterea ÎCCJ la art 73 și 78 introduce baza de impunere într-o construcţie juridică complexă a preţului pe care considerăm s-o fundamentăm corect la situaţia din România. CJUE are la dispoziţie art 78 care stipulează foarte clar că baza de impunere nu include TVA.  Preţul cu amănuntul însă conţine de regulă TVA. Mi se pare firesc să arăt că preţul cu amănuntul are o componentă de TVA, principiul european fiind cel că TVA este o taxă de consum care trebuie plătită de consumatorul final, atunci când vânzătorul este plătitor de TVA.  În tranzacţiile civile românești practica a fost că vânzătorul nu este plătitor de TVA și nu are inclus TVA în preţ.  Un alt aspect de considerat este că preţul pieţei în România conferea persoanei fizice un avantaj în sensul că pătitorul de TVA (care avea și opţiunea deducerii TVA la achiziţie) vindea la preţul pieţei cu TVA inclus, TVA suportat de cumpărător, pe când persoana fizică primea același preţ, fără TVA, dar nu putea să-și deducă TVA.

Concluziile Comisiei Europene pleacă de premisa greșită că dna Tulică și dl Plavosin ar fi deja persoane impozabile (punctul 11). Comisia Europeană greșește apoi în aceste concluzii, la punctul 12 sub aspectul că vânzătorul fiind persoană impozabilă ar fi inclus în preţ TVA sub aspectul că TVA este o taxă de consum care trebuie plătită de consumatorul final. Și la punctul 13 Comisia greșește considerând că ar exista o duplicare a acestui TVA la vânzător, dar aduce poate cel mai important argument, că Vânzătorul NU TREBUIE SĂ SUPORTE PLATA TVA CI CONSUMATORUL FINAL.

Pentru o înţelegere a precizării mele Comisia ar trebui să-și completeze concluziile scrise menţionate mai sus: în cauza de faţă nu se analizează dacă reclamanţii sunt sau nu persoane impozabile ci numai cazul în care ar fi persoane impozabile.

Revenind la observaţiile scrise ale Comisiei Europene punctul 14, care pare a fi o expunere corectă, trebuie să ne exprimăm critica pentru că punctul 15 care se dorește o concluzie, este fundamentat iarăși greșit cu privire la presupunerea că vânzătorul este persoană impozabilă. Pericolele interpretării celor două variate cerute de ÎCCJ și eventualul răspuns al CJUE duc către o subminare a codului civil, respectiv a articolului 969 vechiul cod civil, sub aspectul TVA-ului, statul devenind parte a convenţiei civile, reconsiderarea statutului vânzătorului având implicaţii fundamentale cu privire la calcului TVA.

Spre deosebire de Comisia Europeană, Guvernul României formulează Observaţii scrise la o speţă complet diferită, în care neclaritatea legii este CLARĂ:

„cu privire la stabilirea bazei de calcul a TVA asupra unei livrări de bunuri imobile, în situaţia în care statutul de persoană impozabilă în scopuri de TVA al vânzătorului este stabilit ulterior încheierii contractului iar părţile nu au făcut nicio menţiune referitoare la TVA cu ocazia stabilirii preţului livrării.”

În primul rând, legea 571/2003 cu privire la TVA a fost formulată neclar.  „Cazul reconsiderării statutului vânzătorului de persoană impozabilă în scopuri de TVA” formulat de ÎCCJ nu poate fi invocat de ANAF decât cu începere de la 01.01.2010 și NUMAI aplicând tempus regit actum. Modificările legislative, ca urmare a transpunerii în legislaţia naţională, ca efect al aderării, a dispoziţiilor Directivei a VI-a privind TVA, precizează într-o formă implicită dar indubitabilă, înţelesul noţiunii de „exploatare a bunurilor corporale și incorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate”. Astfel, la art. 4 alin. (2) teza a II-a al Directivei se arată că este activitate economică ce generează obligaţia de plată a „impozitului” și activitatea de „exploatare a bunurilor corporale și necorporale cu scopul obţinerii unui venit permanent (…)”. Legiuitorul european nu a detaliat ce înţelege prin noţiunea de „exploatare a bunurilor corporale și necorporale’”, însă, la alineatul următor se menționează că statele pot institui reguli prin care și vânzarea de imobile (construcţii și terenuri) ar putea fi considerată operaţiune economică în sfera TVA. Deci dacă legiuitorul naţional nu a indicat în mod expres că vânzătorii de imobile datorează TVA, atunci ei nu pot fi subsumaţi categoriilor de la art. 4 alin. 2 al directivei citate (text aproape identic cu cel al art. 127 alin. 2 din Codului fiscal).

ANAF spune că art 127 alin (2) reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a dispoziţiilor art 9 alin (1) a doua propoziţie din Directiva 112/2006 CE, privind TVA.  Acest argument este fals.  Sensul Codului Fiscal Legea 571/2003 Art. 127 alin (1) „Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi,” are un înţeles diferit faţă de Directiva Europeană 112/2006 Articolul 9 alin. (1) „Persoană impozabilă” înseamnă orice persoană care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective,” care se interpretează confuz la art 127, rezultând numai activităţile de la aliniatul 2, care nu includ construcţiile și vânzările de imobile  și nu clar ca la art 9. din Directivă, unde „orice activităţi” este fără drept de interpretare.

Prin OUG 109/2009 s-a introdus un nou paragraf în Lege care face trimitere la Norme: (art 127 alin 21Situaţiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

Prin modificarea adusa de HG 1620/2009 se îndreaptă o eroare de aliniere a legislaţiei naţionale la Directiva Europeană 112/2006, dar la nivel de normă nu de lege de la:

Art 127 Norma 3. (1) În sensul _art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obţinerea de venituri de către persoanele fizice din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care sunt folosite de către acestea pentru scopuri personale, nu va fi considerată activitate economică, cu excepţia situaţiilor în care se constată că activitatea respectivă este desfășurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal. Transferul bunurilor sau serviciilor achiziţionate în scop personal de persoanele fizice în patrimoniul comercial în scopul utilizării pentru desfășurarea de activităţi economice, nu este o operaţiune asimilată unei livrări de bunuri/prestări de servicii, efectuate cu plată, iar persoana fizică nu poate deduce taxa aferentă bunurilor/serviciilor respective prin aplicarea procedurii de ajustare prevăzută la art. 148 și 149 din Codul fiscal.

(Neclaritatea legii cu privire la încadrarea ca persoană impozabilă, corectată partial abia prin OUG 109/2009.  Norma face referire la transferul din patrimoniul personal la cel comercial, care este lămurit abia prin OUG 125/2011.)

la:

3. (1) În sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în concordanţă cu principiul de bază al sistemului de TVA potrivit căruia taxa trebuie să fie neutră, _se referă la orice tip de tranzacţii,_ indiferent de forma lor juridică, astfel cum se menţionează în constatările Curţii Europene de Justiţie în cazurile C-186/89 Van Tiem, C- 306/94 Regie dauphinoise, C-77/01 Empresa de Desenvolvimento Mineiro SA (EDM).

Așa cum am arătat de nenumărate ori, tranzacţiile imobiliare nu erau supuse TVA, această resursă nouă la bugetele statelor europene fiind tiptil introdusă în legislaţie, de cele mai multe ori pe ușa din dos sau ilegal, așa cum am arătat în Cazul României – falsul comis în 2005 de dl Nicolăescu în calitate de vicepreședinte al Comisiei pentru buget, finanţe și bănci, când președintele comisiei dl Tănăsescu a ridicat în plen existenţa unei infractiuni comise de dl Nicolaescu, care a înlocuit o comisie cu o pseudo comisie.

Daniel UDRESCU

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 4 de comentarii cu privire la articolul “Comisia Europeană zice de pere, România de mere. Probabil CJUE va decide ca sunt fructe”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    și ÎCCJ a pus o întrebare vagă. De aceea Comisia europeană pleacă de la ipoteza de la care pleacă. „in cazul reconsiderarii statutului vanzatorului de persoana impozabila”. Complet gresit formulata intrebarea. Complet gresit.

    • Comisia trebuie sa citeasca mai bine speta. Adevarul, dupa ce cititi observatiile Guvernului, este ca la nivel de Comisie Europeana se pleaca de la o premisa total gresita – persoana impozabila, indiferent daca ICCJ a pus intrebarea bine sau rau. Eu cred ca ICCJ a pus o intrebare cu implicatii complexe, chiar daca nu reflecta cererea avocatilor.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Stăpână pe situația de fapt e instanța de trimitere. Instanța de trimitere consideră deja că aceste persoane sunt persoane impozabile. Adică, după cum a descris ÎCCJ în cerere (aveți și cuprins încheiere ÎCCJ de trimitere?), era clar că ei erau persoane impozabile. În ochii ÎCCJ problema e doar că în contract nu s-a specificat aparte TVA-ul și dacă acest lucru duce la un alt rezultat. Eu așa înțeleg.
        Cuprinsul încheierii ÎCCJ ar ajuta. Dar mie, după cum a fost formulată întrebarea, mi se pare clar o întrebare părtinitoare. Totodată, de ce nu a urmat și întrebarea cu aplicare retroactivă, efect direct vertical, interpretare conformă, Carta DFUE, etc. etc.?

        Să sperăm că judecătorii de la Luxembourg vor reformula întrebarea. Eu cred că da. Însă este de explicat atitudinea Comisiei față de o astfel de descriere. De aceea, și Comisia spune mai tot timpul „in acest context”.

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Joi, 7 noiembrie, Camera a treia a Curții de Justiție va pronunța decizia de interpretare în cauzele conexate Tulică și Plavoșin – conform calendar curia – a se vedea aici: http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo1_6581/?dateDebut=7/11/2013&dateFin=7/11/2013

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate