ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
27 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Încă se jură pe Biblie?!
28.10.2013 | Florin RADU


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

Intr-unul din recentele litigii judiciare in care am avut onoarea sa fiu angajat pentru una din parti, o unitate de invatamant, au fost admisi de catre instanta doi martori. Dupa intrarea in sala, asteptand completul de judecata, unul din cei doi martori s-a apropiat de mine si m-a intrebat: “Domnule avocat, nu va suparati, inca se mai jura pe biblie ?!”.

Intrebarea domnului respectiv, profesor cu multi ani de experienta si o cultura apreciabila, mi-a reamintit pe loc ca acelasi lucru m-am intrebat si eu acum vreo 14-15 ani, pe bancile facultatii, in anii III-IV, atunci cand, la dreptul procesual, mi s-a spus desigur, ca martorii jura cu mana pe biblie.

Credeam eu, si inca mai cred la fel, ca martorii trebuie sa jure fie cu mana pe Constitutia Romaniei, fie pur si simplu, exclusiv verbal, fara sa atinga vreun obiect in acel moment.

A nu se intelege ca prezentul scurt eseu se vrea vreun atac la adresa religiei. Este vorba doar despre faptul ca societatea a evoluat, credeam eu, in asa masura incat sa ne bazam angajamente si declaratii, fie pe o lege suprema laica, fie pe constiinta – in caz contrar urmand sa suportam consecintele legale, mai ales de ordin penal.

A dori sa “sperii” si sa “constrangi” un martor pentru a spune adevarul, cu faptul ca a tinut mana pe biblie in timpul juramantului este o dovada de non-evolutie socio-culturala.

Intamplarea mi-a adus aminte, totodata, de cele cateva situatii in care unii martori au gasit curajul, de-a dreptul eroic, intr-o lume invaluita in prejudecati si superstitii, de a refuza sa tina mana pe biblie, starnind, in mod inexplicabil pentru mine, oprobriul instantei si a altor oameni din sala de judecata, dar si reactia prompta a avocatilor, care au atacat vehement declaratia, pe motiv ca martorul nu este credibil, din moment ce a refuzat sa atinga biblia.

Observ, desigur, ca si noile coduri de procedura ale tarii mentin aceasta viziune, a juramantului pe biblie. Probabil opinia laica pe care o sustinem este deocamdata minoritara, dar credem totusi ca ea va trebui sa fie avuta in vedere intr-un viitor nu foarte indepartat.

Florin RADU
avocat, Consilier Baroul Hunedoara

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 27 de comentarii cu privire la articolul “Încă se jură pe Biblie?!”

  1. ANONIM spune:

    cand juri/te legi/promiti solemn etc.
    te ”legi” cu totul, cu ceea ce ai tu mai sfant.
    unii credinta, altii inima (asa cum jura unii cu mana in dreptul inimii, ca la imnul american).
    avand in vedere ca 98% dintre romani inca se declara crestini,
    iar Biblia e cartea sfanta a crestinismului,
    nu vad de ce nu s-ar jura (inca) pe Biblie.
    mai ales ca cei care nu doresc asta, o pot face
    fara nici o problema…
    tine de constiinta, care se identifica, in crestinism, cu credinta. cea de a doua este izvorul primei.
    un salut crestinesc,
    musceleanu’

  2. Sebastian VASILESCU spune:

    Nimeni nu va obliga sa jurati cu mana pe Biblie. Aveti garantia libertatii de gandire, de constiinta si de religie pe care o puteti invoca oricand, daca va impune cineva juramantul pe Biblie.

    Afirmati ca: „A dori sa “sperii” si sa “constrangi” un martor pentru a spune adevarul, cu faptul ca a tinut mana pe biblie in timpul juramantului este o dovada de non-evolutie socio-culturala.”

    Afirmatia denota lipsa de tact si de bun-simt. Sa ma explic:

    Menirea legiuitorului roman nu este sa rupa secole de traditie. Niciun legiuitor si nicio curte nu poate stirbi fundamentele unui popor. Prezenta Bibliei in sala nu judecata nu face altceva decat sa dovedeasca o realitate istorica de secole. Ca si cea a crucii. Pentru ca „Ibi in posteriori pariete Principi thronus ponitur, imagine Iesu Christi ad judicium apparentis superius, ornatus, quam perpetuo ardens candela illuminat” – din spatele tronului domnesc, de pe peretele din dos, cadeau asupra juriului blandele raze ale unei candele ce ardea continuu, luminand chipul lui Hristos judecand.
    Nu puteti extinde „cruciada” dumneavoastra asupra majoritatii dintre romani, care se simt crestini in continuare si asa le este bine.
    Ce va socheaza, ce va nelinisteste cand un roman vrea sa jure cu mana pe Biblie? In numele carui ideal doriti eliminarea Bibliei din salile de judecata? Idealul libertatii dumneavoastra de constiinta? In numele faptului ca sunteti extrem de evoluat socio-cultural? Imi luati libertatea mea de a jura pe Biblie opunand libertatea dumneavoastra de hiper-evoluat?
    As prelua ideea unui judecator celebru spunand ca ceea ce doriti dumneavoastra este instigare la savarsirea unui „act de vandalism cultural”.

    • Florin RADU spune:

      stimate domn, chiar asa, sa ma faceti nesimtit, doar pt ca am alta opinie decat dv. ?
      oare e crestineste ce ati facut ?!

      • Sebastian VASILESCU spune:

        In numele Bibliei, stimate Florine Radu, nu mai generalizati. Am spus doar ca afirmatia pe care ati facut-o denota lipsa de bun simt. Poate ca in cazul altor afirmatii, bunul simt al dumneavoastra nu schiopateaza. Deci nu generalizati, va rog!

        Dar care este, totusi, valoarea stiintifica a articolului dumneavoastra? Cand timp v-a luat sa-l scrieti?

        Cu miasme de tamaie, al dumneavoastra miscat cititor,
        Sebastian Vasilescu

    • MODERAT spune:

      Teama de Divinitate ar trebui sa fie mai mare decat teama de justitie?

      Intr-adevar, Biblia este o carte cu totul deosebita in inspiratie, in autoritate, in credibilitate, insa ramane o carte religioasa, cu o puternica morala crestina. Or, justitia infaptuita de catre instanta de judecata este, aparent, expresia unei societati moderne, separate de religie.
      Juramantul cu mana pe Biblie ramane, in opinia mea, un abuz juridic incalificabil, legiuitorul nostru considerand si in mileniul 3 ca invocarea publica a numelui lui Dumnezeu joaca un rol primordial in ordinea de valori a cetatenilor. Psihologic, transmite doar…avertizare, intimidare.

  3. „` Ati mai auzit iarasi ca s-a zis celor din vechime: Sa nu juri stramb; ci sa implinesti fata de Domnul juramintele tale.” Dar Eu va spun: sa nu jurati nicidecum; nici pe cer, pentru ca este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pamant, pentru ca este asternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru ca este cetatea marelui Imparat. Sa nu juri nici pe capul tau, caci nu poti face un singur par alb sau negru. Felul vostru de vorbire sa fie: Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rau. „ Matei 5:33-37.”

    QED – juramintul este interzis de catre Biblie deci a jura cu mina pe Biblie mi se pare o ironie ateista 🙂

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Juramintul cu mina pe biblie mi se pare mai degraba o superstitie ipocrita, decit o „ironie ateista”. Aproape toti romanii care se dau crestini din gura isi contrazic total prin fapte atit vorbele, cit si principiile religioase.

      Intr-un stat asa-zis laic pe hirtie (deoarece, in realitate, romanii – in frunte cu politicienii – se bulucesc la moaste, inaugurari de biserici, sarbatori religioase etc.), obiectele religioase (precum biblii, cruci, icoane) ar trebui expuse doar in locasurile de cult, nicidecum plantate ostentativ prin institutiile publice. Idem, obligatia de a jura cu mina pe biblie sau pe cruce si de a invoca zeii inaintea depunerii marturiei ar trebui sa fie o reminiscenta primitiva, nicidecum o regula actuala de drept procesual.

      Nu vedeti ca astazi se darima/inchid tot mai multe scoli si spitale, in timp ce se construiesc/inaugureaza tot mai multe biserici?! Nu vedeti ca religia se impune tot mai mult ca „educatie obligatorie”, in timp ce accesul la internet si la informatie gratuita se restrictioneaza tot mai mult?! Despre ce evolutie vorbim? Daca nu ne trezim „din somnul cel de moarte in care ne-adincira barbarii de tirani” (sic!), o sa ajungem mai rau ca americanii, adica o sa facem referiri la d-zei nu doar pe bancnote, ci si pe buletine, pasapoarte, carduri s.a.m.d.!

  4. Constantin STANCU spune:

    Interesant, in Noul Testament Iisus Hristos a stabilit reguli privind juramantul, juramantul este specific vechii perioade a Vechiului Testament. Iata ca in Biblie scrie exact contrariul, dar oamenii cred, fara sa studieze Biblia, ceva ce nu le-a cerut Iisus.
    Iata textul din Biblie:
    Mat 5:33 Aţi mai auzit iarăş că s’a zis celor din vechime: „Să nu juri strîmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.”
    Mat 5:34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
    Mat 5:35 nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
    Mat 5:36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
    Mat 5:37 Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.

  5. Sunt dezamăgit de punctul dumneavoastră de vedere. Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Domnul Vasilescu are dreptate. Cred ca nu vi s-a ȋntâmplat sa fiţi martori pe jurământul pe Torah, Coran sau pe conştiinţă. Eu am fost martor la astfel de interpelări. Esenta juramantului este cu totul alta. Domnii Costache/Stancu v-a dat un raspuns admirabil. Biblia este cel mai scump dar pentru om, după jertfa Mântuitorului. Preţuiţ-o.

    Sper sa nu vă găsesc ȋntr-o spirală MIRA, eliberat total de conştiintă!!!

    • ANONIM spune:

      Si eu sunt dezamagit de punctul dumneavoastra de vedere. Faptul ca, pentru unii, biblia reprezinta mai stiu eu ce simbol metafizico-spiritual nu inseamna ca eu, sau oricine altcineva, trebuie sa traga ponoase in instanta. Cand nu vrei sa pui mana pe cartea aia, sala murmura, judecatorul se uita stramb si avocatii vocifereaza.

      De cand pana cand puteti dvs. sa spuneti ce este (sau trebuie sa fie) cel mai de pret lucru pentru mine?

      Basme am citit si-n copilarie, nu trebuie sa ma urmareasca si in sala de judecata, unde ar trebui sa primeze logica, ratiunea, judecata limpede.

  6. Alin DUBĂU spune:

    Parafrazandu-va, intreb la randul meu: Inca se poarta roba?
    Daca juratul cu mana pe Biblie vi se pare un obicei retrograd, atunci purtatul robei cum vi se pare?
    Ar fi multe de zis in legatura cu articolul dumneavoastra, dar ma abtin.
    Nu juramantul, sau mai exact felul cum se jura (cu sau fara mana pe Biblie), este problema principala a sistemului de justitie.
    Dar, daca doriti sa va pierdeti timpul scriind un articol despre nimic, este strict problema dumneavoastra.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      1. Stiinta ne invata ca din nimic s-a nascut si Universul; prin urmare, si dvs., d-le Dubau, v-ati ivit tot din nimic, daca e sa judecam drept.:)

      2. Dispozitiile art. 85 din C.proc.pen. si ale art. 193 din vechiul C.proc.civ., respectiv art. 319 din noul C.proc.civ., vi se par nimicuri, d-le Dubau? Din citeva articole de lege s-au nascut adevarate tratate de drept – v. cazul art. 998 si 999 din vechiul Cod civil, ca sa dau numai un exemplu.

      3. Intr-o societate atit de amorfa ca a noastra sint binevenite orice dezbateri pe anumite subiecte, mai mult sau mai putin juridice, atita vreme cit nu tind sa insulte interlocutorii. Eu inteleg si respect nevoia religiosilor de a crede in zei si miracole, dar am pretentia ca si religiosii sa imi respecte logica si dreptul/credinta de a fi liber-cugetator. Oricit ati incerca dvs., d-le A. Dubau, si altii ca dvs. (v. comentariul d-lui S. Vasilescu) sa bagatelizati efortul de a scrie chiar si numai citeva fraze, eu il felicit pe autor pt. „marunta” sa contributie pe acest site dedicat in special juristilor si-i incurajez pe toti juristii sa scrie despre orice articol de lege doresc ei; valoarea scrisului va fi apreciata ulterior de administratorii acestui site si de cititori (prin numarul de accesari si de recomandari). In plus, eu apreciez si efortul celor care isi pierd timpul citind „un articol despre nimic”, ba inca se mai si obosesc sa-l comenteze. 

      4. Toate problemele sistemului juridic trebuie rezolvate, nu doar cele pe care le considerati dvs., d-le Dubau, mai importante. In viata, de multe ori, conteaza tocmai lucrurile marunte…

      • Alin DUBĂU spune:

        Sarcasmul dumneavoastra mi se pare gratuit.
        Probabil ca afinitatea pentru concetateanul dumneavoastra v-a indemnat sa postati acest raspuns.
        Asta ati inteles dumneavoastra, ca dispozitiile procesuale privind juramantul martorilor mi se par nimicuri? Ca as avea pretentia ca numai problemele sistemului juridic considerate de mine ca fiind importante sa fie rezolvate? Ca as bagateliza eforturile literare ale domnului Florin Radu?
        Spre uimirea dumneavoastra, va spun ca nimic din toate acestea nu este adevarat.
        Mi se pare un raspuns vadit exagerat si malitios si v-as recomanda ca pe viitor sa cugetati mai mult inainte de a fi atat de vehement si ironic.

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Spre uimirea dvs., d-le Dubau, in afara de faptul ca sint si eu jurist, nu am nicio afinitate fata de autor, pe care nu-l cunosc personal (nici macar nu stiu daca sintem concitadini). Pur si simplu am aceeasi opinie vizavi de subiectul abordat de d-l F. Radu in mini-articolul de mai sus. De altfel, nici nu e prima data cind imi exprim aceasta opinie pe juridice.ro si tin sa repet de cite ori am ocazia ca nu mi se pare normal sa amestecam STIINTA DREPTULUI cu religia. Locul obiectelor religioase este in biserici, manastiri si alte locasuri de cult, nicidecum intr-o sala de judecata, unde ar trebui sa aplicam strict normele de drept (in paranteza fie spus, unii profesori considera ca dreptul este „matematica stiintelor sociale”). Or, formula juramintului in care se invoca zei si se ating cruci sau biblii mi se pare desueta, perimata, anacronica etc., neavind nimic de-a face cu logica si realitatea judecatii laice!

          Cit despre limbajul meu acid, va asigur ca asa l-am avut de mic copil, probabil ca o compensatie pt. comportamentul meu extrem de calm si sobru. Asadar, n-am nimic personal cu dvs., d-le Dubau, stati linistit. Stiu ca multi imi iau vorbele ca pe-un afront personal, dar nu e cazul, iar daca v-ati simtit atacat, „este strict problema dumneavoastra”, ca sa va citez din primul comentariu.

          In fine, sa stiti ca altadata mi-am permis sa contrazic opinia autorului, cu argumente, desigur, ceea ce nu se poate spune despre interventiile dvs. la acest „articol despre nimic”.

          • Alin DUBĂU spune:

            Am spus ca ma abtin sa comentez ideile expuse in articolul domnului Florin Radu.
            Deci nici macar nu se pune problema de argumente, a caror lipsa o afirmati dumneavoastra.
            Singura apreciere legata de articolul d-lui Florin Radu a vizat utilitatea acestuia(sau valoarea lui stiintifica, cum bine spune domnul Vasilescu mai sus).
            Ati spus ca valoarea scrisului va fi apreciata ulterior de cititori.
            Ei bine, eu ma numar printre ei si nu am facut altceva decat sa imi exprim punctul de vedere, la fel cum a facut-o si autorul.
            In mod oarecum surprinzator, dumneavoastra ati sarit mai degraba in apararea autorului decat a ideilor expuse de acesta (vorbind strict de conversatia cu mine, nu cu ceilalti utilizatori).
            Sau cel putin asa mi se pare mie.
            Faptul ca am apreciat articolul ca fiind „despre nimic” v-a suparat cel mai mult la comentariul meu.
            In rest, si dumneavoastra amestecati lucrurile (nu doar legiuitorul), transformand spatiul dedicat comentariilor intr-o disputa legata de religie.
            Ceea ce este contrar insusi scopului declarat de autorul articolului.
            Este mult spus ca m-am simtit atacat. Pur si simplu mi s-au parut vehemente si de un sarcasm gratuit randurile dumneavoastra.
            Eu inchei aceasta discutie aici; nu mai vreau sa fac alte comentarii.
            Va doresc succes in activitate!

        • Florin RADU spune:

          dupa cum se vede, eu si dl. hrib habar nu avem daca suntem concitadini sau nu; in schimb, vad ca dv. stiti ca suntem …

          • Alin DUBĂU spune:

            Nu am folosit termenul de concitadin, ci pe acela de concetatean, care are un sens mai larg (concetatean poate avea sensul de concitadin dar nu se reduce la acesta, putand fi la fel de bine vorba si de un cetatean al aceluiasi stat, nu neaparat al aceluiasi oras).

  7. Maria BORNEA spune:

    Domnule Florin Radu,aţi interpretat greşit întrebarea martorului.În mod sigur avea probleme de conştiinţă referitor la ceea ce voia să declare,dar văzînd Biblia s-a cutremurat şi s-a temut de judecata cea de sus.
    În mod cert vă spun că de cînd se depune jurămîntul pe Biblie,depoziţiile martorilor sînt mult mai responsabile,nu mai au curajul să spună orice.Înainte de aceasta am văzut martori care declarau orice,fără pic de teamă.Am pierdut procese grele pe depoziţii vădit mincinoase,sfidătoare chiar, şi nu am avut ce face.
    Încercam odată să fac o conciliere,să îi zicem mediere,cum e acum la modă,adică voiam să facem o tranzacţie într-o cauză cu miză mare. Pîrîtul nu voia în ruptul capului să recunoască nimic,nu voia să facem tranzacţie.Atunci am luat un dicţionar vechi,copertat ca Biblia,i l-am pus în faţă cu coperta din spate în sus,să nu vadă prima copertă şi i-am spus”Jură pe Biblie că este aşa cum spui.”.S-a schimbat la faţă,a zis că doar a glumit,a recunoscut tot şi am făcut tranzacţia.
    Poate primesc o plîngere de la mediatori!
    Jurămîntul strîmb era considerat unul din cele mai grele păcate.
    Să nu luăm numele Domnului în deşert,pentru că poate fi foarte rău.Experienţa îndelungată a jurămîntului pe Biblie a dovedit că e mai bine aşa.Jur că e aşa!

  8. Bogdan DUINEA spune:

    Este foarte interesant ca tratati problema juramantului cu mana pe Biblie ca singura modalitate de a se obliga a celui ce urmeaza sa fie ascultat, atat dumneavoastra stimate autor cat si persoanele care au comentat articolul publicat.
    Ceea ce nu sesizeaza nimeni, si este trist mai ales ca majoritatea sunteti practicieni, este, ca pe langa formula cu caracter religios codurile de procedura ofera si alternative. Spre exemplu in actualul cod de procedura penala la art. 85, dupa cum banuiesc ca bine stiti, se prevede la al.4 ca martorul fara confesiune va jura pe „onoare si constiinta”, iar mai apoi, in al. 5 ni se spune ca persoana care din anumite considerente nu doreste sa jure, va folosi expresia „ma oblig”. Cat despre noul cod de procedura penala, acesta, in art. 121 da dreptul celui ascultat de a alege intre juramant religios si declaratie solemna iar formula pentru declaratie solemna o vedem la al. 5.
    Prin urmare, acea „dovada de non-evolutie socio-culturala” invocata de dumneavoastra pare lipsita de temei din moment ce legislatia ofera si alte modalitati de a te obliga in fata instantei la o depozitie sincera.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      E trist, stimate d-le B. Duinea, ca dvs. nu sesizati ca articolul si comentariile anterioare se refera strict la obligatia martorului de a jura cu mina pe biblie… E si mai trist ca in secolul 21 legea inca prevede ca modalitate principala de audiere a martorilor o astfel de procedura primitiva. Intr-un stat de drept, laic si civilizat, religia si obiectele de cult nu au ce cauta intr-o sedinta de judecata. Punct.

      Cit despre modalitatile „alternative”, cum le numiti dvs., d-le B. Duinea, insusi autorul reliefa mentalitatea romanilor, care le dezaproba cu religiozitate.

      • Bogdan DUINEA spune:

        Domnule Hrib, vorbiti despre proceduri primitive, in sedintele de judecata, in secolul 21, intr-un stat civilizat. Pai atunci cum ramane cu sistemul juridic britanic, unde unii dintre avocati mai trebuie sa poarte peruci? Sau cum ramane cu sistemele in care judecatorul da cu ciocanelul in masa, cu trimitere la ciocanul magic lui Thor, din mitologia scandinava, patronul justitiei? Sau poate Marea Britanie, SUA, sau alte asemenea state nu sunt suficient de dezvoltate in comparatie cu Romania.
        Sunt convins ca astfel de „proceduri primitive” nu ar fi folosite in justitie, dar asta doar daca dreptul s-ar fi inventat undeva prin 2009. Dar stim cu totii ca dreptul vine din vremuri de mult apuse,ca a supravietuit vreacurilor si reformelor si a ajuns la noi, cu diferite proceduri culese tot din istorie. Este o sfera caracterizata prin consecventa nu prin schimbari spectaculoase dese si inutile. De asemenea ar trebui sa stiti ca dreptul material precede dreptul procesual, deci daca tot vorbim de chestii desuete, parerea mea e ca procedura e mai noua…
        Referitor la ideea domnului autor, cum ca prin acest mod, sistemul „sperie” si „constrange” o persoana sa spuna adevarul, ma intreb atunci de ce legiuitorul a mai incriminat marturia mincinoasa? Poate pentru ca unii nu dau doi bani pe acest procedeu si pentru ca de fapt nimeni nu este constrans in vreun fel…
        Tot ce am facut in comentariul meu a fost sa subliniez inutilitatea acestei polemici, din moment ce legea ofera si alternativa pentru juramantul cu mana pe Biblie. Poate nu m-ati inteles domnule Hrib, dar e foarte simplu: nu vrei sa pui mana pe Biblie, nu o pui! juri in alt mod sau daca nu vrei sa juri, te obligi. Nu iti baga nimeni Biblia pe gat, nu te pune nimeni sa reproduci versete inainte sa depui marturie, sau sa te impartasesti la judecator. E in functie de convingerile fiecaruia… destul de civilizat, spun eu.

  9. Florin RADU spune:

    vreau sa precizez inca o data ca scurtul meu eseu nu are in vedere atacarea ori apararea religiei, ci doar pune intrebarea daca, intr-o institutie publica, de justitie, in secolul XXI, este normal sa se intample asa ceva.

  10. ANONIM spune:

    Daca va face greata sa jurati pe Biblie, atunci jurati pe Playboy, MODERAT.

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      Prostul, cind nu are argumente, incepe sa dea cu bita, sa injure, sa scuipe, sa faca scandal etc.; asadar, viteazule anonim, inainte sa insulti pe altii, poate ar trebui sa te uiti in oglinda; iar daca mai esti si jurist, pot sa spun ca nu meriti diploma aia de licenta in Drept.

      Dincolo de comparatia absolut deplasata a bibliei cu o revista sexy, ma intreb daca tu, viteazule anonim, ai avea curajul sa-i spui cuiva in fata ceea ce ai scris aici cu atita ura, dispret si grosolanie (intrebarea fiind retorica, evident…)? Poate ar trebui sa te iei de mina cu fatuca asta avocata care a pozat in revista invocata de tine – v. link: https://www.juridice.ro/141603/absolventa-a-facultatii-de-drept-in-playboy.html

      Si, spre deosebire de tine si alti viteji anonimi, eu marturisesc ca am citit atit biblia, cit si unele reviste Playboy, ba chiar as putea sa jur (sic!) ca mi-a placut mai mult ce am gasit in revista aia, decit in biblie! 🙂

  11. Alberto KURTYAN spune:

    Pe mine nu ma deranjeaza ca jura pe biblie. Fiecare jura pe ce vrea iar in Romania crestinismul fiind religia dominanta, nu vad o problema ca exista biblii in boxa martorilor.

    Obiceiul juramantului „pe biblie” este chiar repudiat de multi crestini ca fiind anticrestin.

    Ce ma deranjeaza este multimea de crucifixe care nu are nicio justificare legala.

    Tribunalul nu este nici instanta morala si nici biserica.
    Este un anacronism, intr-adevar.

    • Mihai COSTACHE spune:

      Juramintul pe Biblie nu este obligatoriu, astfel incit daca vrei sa minti in fata instantei nu ai decit sa te declari ateu si sa juri pe constiinta. Sau sa te declari adeptul Bisericii Scientologice si cum instanta nu are la indemina varianta de biblie utilizata de acest cult, tot la constiinta ajungi… Nu am vazut asa de multi martori intimidati de acest juramint astfel incit sa pot sustine ca justitia este mai corecta datorita acestui juramint…

      Pe de alta parte, juramintul pe Biblie este insotit de informarea prealabila a martorului cu privire la dispozitiile legii penale pentru marturie mincinoasa, deci nu cred ca poate cineva sa spuna ca un martor este corect datorita Bibliei sau Codului penal.

      Iar daca un martor este invinuit pentru marturie mincinoasa aceasta se datoreaza incalcarii Codului penal si nu al juramintului astfel incit caracterul laic al statului este prezervat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate