BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

O constantă juridică: practica fiscală neconstituțională

28.10.2013 | Daniel UDRESCU
Abonare newsletter

La şcoală am învătat teoria că Puterea Executivă – Guvernul are rol de a executa legile emise de Legislativ – Parlament.  O vorbă din popor spune că practica ne mănâncă. Caracterul neprietenos al modificării Legii fiscale, reiese din reducerea cu 35% a pragului microîntreprinderilor (de neconceput o reducere atât de drastică într-o economie de piaţă!!!). De subliniat este faptul ca prin O.G. nr. 8/2013 legiuitorul a diminuat de la 100.000 Euro la 65.000 Euro (cu 35%), valoarea prag a opţiunii subiectului fiscal pentru regimul de impozitare al venitului microîntreprinderilor. În caz de venituri peste 65.000 Euro, în temeiul actului normativ citat, subiectul fiscal în regimul impozitului pe venit cu 3% devine automat subiect fiscal în regimul impozitului pe profit cu 16%.  Măsura reduce puterea de cumpărare a microintreprinderilor deja slab capitalizate, luând cu japca RETROACTIV până la 13%, la momentul depăşirii pragului.

La începutul anului 2013 şi sub umbrela unei legi de abilitare pe perioada vacanţei parlamentare, Executivul a procedat la emiterea unei ordonanţe prin care a reglementat în domeniul fiscal, prin fentarea Legislativului (a câta oară?). Este vorba de O.G. nr. 8/2013. Legat de acest act normativ vreau sa supun atenţiei textul punctului 39, prin care autoritatea emitentă a opinat pentru modificarea Art. 112din Codul fiscal în sensul că: „Prin excepţie de la prevederile art. 112^2 alin. (5) şi (7), dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit limita prevăzută în prezentul articol. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv. În cazul contribuabililor prevăzuţi la art. 112^2 alin. (3), limita de 65.000 euro şi impozitul pe profit datorat se calculează în mod corespunzător de la 1 februarie 2013.”

Întrucât textul este redactat într-un stil bolovănos, greu accesibil unui auditor neavizat în domeniul de resort, pentru utilitatea demersului logic, îmi permit să îl traduc după cum urmează: “Dacă subiectul fiscal înregistrat în regimul impozitului microîntreprinderilor (3% din venit) înregistrează venituri superioare valorii de 65.000 Euro, atunci, cu efect retroactiv, este calificat ca şi subiect fiscal în regimul impozitului pe profit (adică 16% din profit). Impozitul astfel determinat este pretins şi pentru venitul înregistrat anterior depăşirii pragului, dar şi pentru venitul înregistrat anterior intrării în vigoare a O.G. 8/2013 (!!!) – recte, data de 01.02.2013”.Altfel spus, legea nouă (O.G. nr. 8/2013 nu este nici măcar lege) se aplică şi perioadei fiscale anterioare intrării în vigoare a actului normativ.

In acest context, este de citat exigenţa definită în sarcina oricărui emitent al unui act normativ de art. 15 alin. (2) din Constituţie în sensul că legea nu poate retroactiva cu excepţia legii mai puţin severe…. Or, atâta vreme cât tratamentul fiscal al microîntreprinderilor reprezintă o opţiune a subiectului fiscal (sub rezerva îndeplinirii şi a altor condiţii, fireşte), rezultă că actul normativ prin care se impune regimul fiscal al impozitului pe profit în condiţii mult mai extinse nu poate fi calificat decât în sensul unei legii mai puţin favorabile subiectului fiscal.

În consecinţă, un asemenea act normativ nu poate retroactiva. Astfel, retroactivarea nu poate fi acceptată nici pentru venitul înregistrat ulterior intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2013 şi cu atât mai mult pentru venitul înregistrat între 01.01.2013 şi 31.01.2013 (data intrării în vigoare a O.G. nr. 8/2013). De aici şi critica mea de fond a actului normativ analizat pe care îl consider emis în dispreţul dispoziţiilor constituţionale anterior citate.

In acest context este util a mai fi citate două dispoziţii cu caracter de principiu a legislaţiei fiscale.  Este vorba de două articole din Codul fiscal:

– Art. 3 lit. d) cu privire la Principiile fiscalităţii. Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe principiul eficienţei impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiţionale majore,

–  respectiv Art. 4 din același act normativ cu privire la Modificarea şi completarea Codului fiscal.(1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia. (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.  Din punct de vedere legal anul următor celui în care a fost adoptată prin lege este 2014.

Simpla lectură a acestor dispoziţii legale face de prisos orice apreciere ulterioară legală de încălcare a principiilor anterior enunţate în ceea ce priveşte disciplina legislativă nerespectată în edictarea O.G. nr. 8/2013. În continuarea raţionamentului, îndrăznesc să concluzionez că se încalcă, astfel şi un alt principiu constituţional, acela al caracterului echitabil al sistemului fiscal, dar şi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului, unde la art. 1 din Protocolul nr. 1 se face vorbire de existenţa unei legislaţii previzibile, predictibile şi accesibile subiectului a cărui drept fundamental la proprietate îi este limitat prin legislaţie. Or, este mai mult decât evident că o legislaţie mai severă care retroactivează nu poate fi calificată a raspunde unor asemenea exigenţe.  Încălcându-se Convenţia se mai încalcă art 148 din Constituţie, apoi art 267 din TFUE.  Dar cui îi pasă?

Am început prezentul articol prin a face referire la o constantă a practicii guvernamentale în materie fiscală. Am făcut, implicit, referire şi la alte situaţii în care s-a procedat tot  într-o maniera neconstituţională prin confiscarea atribuţiilor de legiferare în materie fiscală ale Parlamentului de către Executiv. Una din expresiile pe care le folosesc des să definesc această situaţie este aceea de feudă cu MFP-semnatar al modificării, ca instituţie feudalo-fanariotă. Pentru a intra în epoca modernă, România trebuie să ceară sprijinul experţilor, nu să-şi distrugă o întreagă pătură economică cu măsuri care nu au fost verificate de NIMENI.

În acest sens citez o opinie de contabil: Curtea Constituțională ar trebui să demisioneze

Să sperăm că simpla constantă a acestei practici nu va constitui în esenţă o legitimare a acestui fenomen periculos. Aştept cu nerăbdare şi rezonanţă din partea instanţelor judecătoreşti investite cu cereri de anulare a unor acte administrativ fiscale întemeiate pe dispoziţiile OG nr. 8/2013 şi de ce nu, a Curţii Constituţionale, (care pentru mine are de rezolvat problemele de moralitate, de integritate şi respect al averii contribuabililor).

Spun acest lucru atunci când afirm că se permit încălcări grave ale principiilor economice de către CCR, mai ales în domeniul fiscal.  Consiliul Legislativ a menţionat de nenumărate ori că Legea 571/2003 este o lege organică.  Modificările aduse de Legea nr. 494/2004 de aprobare a OG nr. 83/2004, votate de Parlament pentru modificarea Legii nr. 571/2003, care inserează capitolul „Infracţiuni”, la Titlul IX, transformă orice modificări ulterioare în regim de lege organică, afirmaţie întărită de avizul Consiliului Legislativ nr. 316/2009.  Codul fiscal conţine elemente de natură a reglementa condiţiile exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, de a obţine recunoaşterea dreptului, deci acest Cod trebuie să fie lege organică.  Vreau să completez argumentul şi să spun că dacă încalc schimbarea nelegală a codului fiscal sunt automat sancţionat de acesta, deci dacă schimbarea nelegală mă afectează şi vreau să o contest la data modificării nu pot decât după ce sunt impus, îngrădindu-mi-se dreptul la apărare.  Bineînţeles că abuzul legii continuă şi dacă sunt sancţionat, CCR spune că s-a modificat o Lege Organică, dar sancţionarea mea, care este cât se poate de mult organică nu cuprinde norme…:

Prin decizia CCR nr 545/2006, „Adoptarea legii în cauza, cu respectarea exigentelor constituţionale proprii unei legi organice, califică ca atare însăşi legea modificată, în întregul său, fiind evident de neconceput ca aceasta să fie doar pro parte lege organică, rămânând, totodată, pro parte lege ordinară. Pe cale de consecinţă, orice intervenţie – modificare, completare sau abrogare … nu se poate realiza decât printr-o lege adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie. Soluţia contrară ar însemna recunoaşterea posibilităţii modificării unei reglementări adoptate prin votul unei majorităţi absolute, prin efectul votului unei majorităţi simple, ceea ce contravine principiului democraţiei parlamentare. Intrucât legea dedusă controlului nu satisface această exigenţă, fiind adoptată în conformitate cu prevederile art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituţionalitate, în ansamblu. 

Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că nerespectarea normei constituţionale a art. 76 alin. (1) atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora “respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Prin decizia CCR nr. 1072/2009, „Curtea a observat că reglementările în materie fiscală nu fac obiectul legilor organice nici în sensul prevederilor art. 73 alin. (3) şi nici în temeiul vreunei alte prevederi constituţionale. Ţinând cont de această constatare, urmează să respingă ca neîntemeiată şi excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile Legii nr. 163/2005 si ale Legii nr. 343/2006. Aceasta, deoarece, deşi modifică o lege organică, ambele au ca obiect de reglementare exclusiv domeniul fiscal, fără ca vreuna dintre acestea să cuprindă norme care să necesite adoptarea în condiţiile art. 76 alin. 1 din Legea fundamentală, printr-o lege organică.” Curtea Constituţională a greşit încadrarea Legii nr. 571/2003, în Decizia nr. 1072/2009, aceasta făcând obiectul legilor organice în sensul art. 73 alin. 3 lit t).

Am prezentat două decizii contradictorii ale CCR cu privire la modificarea unei Legi Organice de către o Lege Ordinară.  Spun contradictorii pentru că CCR, a permis sistematic Guvernului să preia rolul de Legislativ în dauna Parlamentului.  OG 8/2013 este un exemplu, chiar dacă dreptul a fost promulgat prin Legea 1/2013, pentru a nu se mai forţa Ordonanţele de Urgenţă.  De ce este necasară această analiză a constituţionalităţii?  Pentru că avem un abuz al Executivului care vizează microîntreprinderile, abuz pe care eu cetăţean al României, nu pot să-l contest decât după ce am un act administrativ fiscal. Legea nr. 1/4.1.2013 care a permis Guvernului să emită o ordonanţă, 8/23.1.2013  prin care la art 1, punctul I.3 se modifică și se completează Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este o lege ordinară, care modifică o lege ORGANICĂ.  O Curte Constituţională cu coloană vertebrală s-ar fi sesizat de aceste manipulări.

Ordonanţa 8 nu este lege, fiind aprobată prin Legea 168/29.05.2013.  Modificările aduse de Ordonanţa 8 au intrat nelegal în vigoare pe 01.02.2013.  Această intrare în vigoare NU s-a făcut cu respectarea art. 4 Cod fiscal, prima zi când modificările ei ar putea intra în vigoare fiind 01.01.2014, dacă ar fi legale. Dar nu sunt.  Legea 168/2013 este şi ea o lege ordinară care modifică o lege ORGANICĂ.

Daniel UDRESCU

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “O constantă juridică: practica fiscală neconstituțională”

  1. Aplicarea Art 1, alin 5. din Constituţie (În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie) ȋn cadrul deciziei CCR 447/2013 aduce o nouă lumină şi condamnă definitiv GUVERNUL, care nu respectă LEGEA 571/2003, respectiv art 4:

    (1) Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
    (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.

    Semnatarii OG 8/2013 au comis un abuz ȋn serviciu atunci când nu au respectat legea, promovând retroactiv aplicarea unei ordonanţe care nu este LEGE până când nu este promulgată ȋn Parlament, atunci când au ȋmpins intrarea ȋn vigoare a modificărilor ȋnainte de a fi promulgate prin lege, dar şi ȋmpotriva datei cerute de lege (minim 6 luni şi cu ȋncepere din prima zi a anului următor).

    De ce nu se sesizează DNA, DIICOT pentru crimă organizată a intereselor de partid, promovate nelegal şi neconstituţional, ce atentează la averea cetăţeanului?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week