ICCJ. Acţiune cu privire la un drept de creanţă izvorând din lege
29 octombrie 2013 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, pentru stabilirea naturii juridice a unui litigiu, trebuie avute în vedere normele juridice aplicabile raporturilor dintre părţi, în funcţie de izvorul dreptului de creanţă dedus judecăţii. În acest sens, atunci când dreptul patrimonial dedus judecăţii nu s-a născut în temeiul unui contract, ci din emiterea unui act normativ, în regim de putere publică, litigiul nu este unul comercial, iar competenţa de soluţionare aparţine instanţei de contencios administrativ. În speţă, în cadrul litigiului s-a pus în discuţie refuzul de plată şi plata cu întârziere a serviciilor de transport pe calea ferată beneficiarilor actului normativ reprezentat de O.G. nr. 112/1999, Înalta Curte statuând că acest litigiu este de competenţa instanţei de contencios administrativ. (Decizia nr. 347 din 31 ianuarie 2013 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect obligarea la plata dobânzii legale)
