Întrebare preliminară cu privire la cazarea unui resortisant dintr-un stat terț în detenție cu infractori condamnați. UPDATE: decizia finală
15 aprilie 2016 | Mihaela MAZILU-BABEL, Adina MIHALACHE
15 aprilie 2016: După ce Curtea de Justiție, Marea Cameră a declarat în 17 iulie februarie 2014 că:
Articolul 16 alineatul (1) a doua teză din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală trebuie interpretat în sensul că nu permite unui stat membru să cazeze un resortisant al unei țări terțe luat în custodie publică în scopul îndepărtării într‑un penitenciar împreună cu deținuți de drept comun, nici chiar în cazul în care respectivul resortisant este de acord cu această modalitate de cazare.
Instanța de trimitere supremă din Germania a admis calea de atac, constatând că au fost încălcate drepturile referitoare la prelungirea luării în custodie publică:
Auf die Rechtsbeschwerde wird festgestellt, dass der Beschluss des Amtsgerichts Nürnberg vom 25. Juni 2012 und der Beschluss des Landgerichts Nürnberg – Fürt – 18. Zivilkammer – vom 5. Juli 2012 die Betroffene in ihren Rechten verletzt haben.
(…)
Die Einwilligung der Betroffenen in die gemeinsame Unterbringung mit Strafgefangenen war unerheblich. Der Gerichtshof der Europäischen Union hat auf den Vorlagebeschluss des Senats in dieser Sache entschieden, dass Art. 16 Abs. 1 Satz 2 der Richtlinie 2008/115/EG des Europäischen Parlaments und des Rates vom 16. Dezember 2008 dahin auszulegen ist, dass er es einem Mitgliedsstaat auch dann nicht erlaubt, einen Drittstaatsangehörigen für die Zwecke der Abschiebung in einer gewöhnlichen Haftanstalt gemeinsam mit gewöhnlichen Strafgefangenen unterzubringen, wenn der Drittstaatsangehörige in diese Unterbringung einwilligt (Urteil vom 17. Juli 2014 – C-474/13, InfAuslR 2014, 348).
:: decizia finală
* * *
30 octombrie 2013:Judecătorul suprem german se întreabă dacă e conformă cu dreptul UE practica autorităţilor de a deţine într-un penitenciar, împreună cu infractorii condamnați, un resortisant dintr-un stat terţ plasat în custodie publică, atunci când resortisantul şi-a dat acordul. (C-474/13 Pham)
Situaţia de fapt (preluată de pe curia):
1. luarea în custodie publică în scopul îndepărtării
2. luarea în custodie publică într-un penitenciar
3. obligația de a separa resortisanții țărilor terțe de prizonierii de drept comun
4. posibilitatea de a plasa în cadrul luării în custodie publică împreună cu deținuți de drept comun un resortisant al unei țări terțe care și-a dat acordul.
Dispoziţii incidente: articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală
Articolul 16
Condițiile de luare în custodie publică
(1) Luarea în custodie publică se efectuează, în general, în centre specializate de cazare. Dacă un stat membru nu poate oferi cazare într-un centru specializat de cazare și trebuie să recurgă la cazarea în cadrul unui penitenciar, resortisanții țărilor terțe luați în custodie publică sunt separați de deținuții obișnuiți. (s.n.)
Mihaela MAZILU-BABEL
Adina Mihalache (update decizie finală)
Masterand, Facultatea de Drept, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
