ICCJ. Încălcarea flagrantă a principiului prezumţiei de nevinovăţie
4 noiembrie 2013 | Paula VÂRBANÎnalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în situația în care curtea de apel a admis cererea privind judecata potrivit procedurii simplificate prevăzute în art. 3201 C. proc. pen. formulată de unul dintre inculpaţi, a disjuns cauza faţă de ceilalţi inculpaţi şi, prin sentinţă, a dispus atât condamnarea inculpatului a cărui cerere privind judecata potrivit procedurii simplificate a fost admisă, cât şi soluţionarea laturii civile a cauzei, prin anularea unor contracte şi a unor facturi, soluţionare care priveşte în mod direct latura penală a cauzei pentru ceilalţi inculpaţi, recursul declarat împotriva sentinţei de către inculpaţii cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei este admisibil cu privire la latura civilă, întrucât aceştia au calitatea de persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, în sensul art. 362 alin. (1) lit. f) raportat la art. 3852 C. proc. pen.. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, datorită caracterului bilateral al contractelor de asistență juridică, acestea nu puteau fi anulate atâta timp cât una dintre părţile contractului nu este parte în cauza în care s-a dispus anularea, dar și că anularea acestora cât și a facturilor fiscale priveşte în mod direct şi latura penală a dosarului în care sunt inculpaţi, încălcându-li-se în mod flagrant dreptul la un proces echitabil şi în mod special principiul prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază până la soluţionarea definitivă a cauzei pe fond, conform art. 52 C. proc. pen.. (Decizia nr. 168 din 18 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
