Secţiuni » Arii de practică » Business » Insolvenţă
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
3 comentarii

Decizia Curții Constituționale ref. la admiterea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 91/2013 privind Codul insolvenței
05.11.2013 | JURIDICE.ro

Secţiuni: CCR, Drept constitutional, Insolvență
JURIDICE - In Law We Trust

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 674 din data de 1 noiembrie 2013 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 447/2013 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.

Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata direct de Avocatul Poporului.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din actul de sesizare, il constituie dispozitiile art. 81 alin. (3) si ale art. 348 din OUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, dispozitii care au urmatorul continut:
 art. 81 alin. (3):
„In cazul in care activitatea debitorului se afla sub incidenta prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare se suspenda licenta audiovizionala, in sensul Legii nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului. In planul de reorganizare vor fi prevazute conditiile de exercitare a dreptului de a difuza, intr-o zona determinata, un anume serviciu de programe, conditii ce vor fi suspuse aprobarii prealabile a Consiliului National al Audiovizualului.”;
art. 348:
„(1) Prezenta ordonanta de urgenta intra in vigoare la data de 25 octombrie 2013.
(2) Prezenta ordonanta de urgenta se aplica si procedurilor de prevenire a insolventei si de insolventa aflate in derulare la data intrarii sale in vigoare, cu exceptia dispozitiilor art. 183-203, care se aplica doar cererilor introduse dupa data intrarii in vigoare a acesteia.”

Curtea constata ca art. 81 alin. (3) se refera la instituirea unei sanctiuni si anume suspendarea licentei audiovizuale ca urmare a deschiderii procedurii insolventei si pana la data confirmarii planului de reorganizare, facandu-se trimitere la Legea audiovizualului nr. 504/2002. Curtea  mentioneaza ca aceasta  lege nu cuprinde prevederi referitoare la institutia juridica a suspendarii licentei audiovizuale, astfel ca trimiterea la acest act normativ apare ca fiind lipsita de claritate si de natura a crea confuzii.

Curtea mai retine ca dispozitiile legale criticate sunt lipsite si de previzibilitate. Astfel, instituirea sanctiunii suspendarii licentei audiovizuale intervine, potrivit ordonantei de urgenta, ca simplu efect al deschiderii procedurii insolventei, cu incepere de la data primirii comunicarii de catre Consiliul National al Audiovizualului, fara a exista vreo alta circumstantiere legala.
In cazul de fata, lipsa de claritate si previzibilitate a ordonantei de urgenta este de natura sa afecteze drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, ceea ce impune analiza lor si prin prisma dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie.

In opinia Curtii, ordonanta de urgenta afecteaza direct dreptul de proprietate si libertatea economica ale debitorilor vizati de ipoteza textului de lege si indirect dreptul cetatenilor la informatie si la libera exprimare. Afectarea directa se realizeaza prin simplul fapt al suspendarii licentei audiovizuale. Afectarea indirecta se realizeaza prin faptul ca cetatenii care beneficiau de activitatea debitorului aflat sub incidenta Legii nr. 504/2002  nu o mai pot face in conditiile in care debitorul se afla sub incidenta prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, , ca urmare a deschiderii procedurii si pana la data confirmarii planului de reorganizare.

Or, o sanctiune atat de importanta, cum este aceea a suspendarii licentei audiovizuale, cu profunde implicatii in ceea ce priveste situatia economica a persoanei juridice aflate in insolventa, precum si cu consecinte indirecte, dar cuantificabile, in ceea ce priveste dreptul la informatie si libertatea de exprimare, nu poate fi reglementata la nivel de baza prin acte cu caracter normativ ale Consiliului National al Audiovizualului, care sunt acte cu caracter infralegal.

Cu privire la dispozitiile art. 348 alin. (2) din ordonanta de urgenta care prevad aplicarea imediata a acestor acestor dispozitii si pentru procedurile de insolventa aflate in derulare la data intrarii sale in vigoare, Curtea retine ca acestea lipsesc norma legala de claritate si previzibilitate.

De asemenea, dispozitiile acestui articol incalca prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.

Mai mult, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu respecta nici cerintele impuse de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Potrivit acestei legi, dispozitiile tranzitorii trebuie sa asigure, pe o perioada determinata, corelarea celor doua reglementari, astfel incat punerea in aplicare a noului act normativ sa decurga firesc si sa evite retroactivitatea acestuia sau conflictul intre norme successive.

Curtea constata ca reglementarea criticata, prin nerespectarea normelor de tehnica legislativa,determina aparitia unor situatii de incoerenta si instabilitate, contrare principiului securitatii raporturilor juridice in componenta sa referitoare la claritatea si previzibilitatea legii.

Pentru ca analiza Curtii sa fie completa, in sensul de a intelege situatia care a generat necesitatea de adoptare si aplicare imediata a ordonantei de urgenta, Curtea procedeaza la cercetarea preambulului acesteia.
Curtea constata ca din analiza preambulului OUG nr. 91/2013 nu reies cu claritate, intr-o maniera cuantificabila, elementele de fapt ale situatiei extraordinare care a determinat adoptarea acestui act normativ.

In cazul de fata, se remarca faptul ca adoptarea de catre Guvern a ordonantei de urgenta nu a fost motivata de necesitatea reglementarii intr-un domeniu in care legiuitorul primar nu a intervenit. Dimpotriva, in aceasta materie existau reglementari, chiar daca nu codificate intr-un singur act normativ, astfel ca era cu atat mai mult necesara evidentierea si explicarea urgentei reglementarii domeniului de catre Guvern. In acest sens, Curtea retine ca tat timp cat nu sunt indeplinite conditiile pentru adoptarea unei ordonante de urgenta, Guvernul nu poate interveni intr-un domeniu deja reglementat de Parlament.

Referitor la celelalte dispozitii ale ordonantei de urgenta care nu se aplica retroactiv, avand in vedere ca actul normativ atacat incalca dispozitiile art. 115 alin. (4) si (6) din Constitutie, acestea nu ar mai putea produce efecte juridice dupa intrarea sa in vigoare, intrucat neconstitutionalitatea extrinseca determina neconstitutionalitatea intregii reglementari.

Cu privire la efectele constatarii neconstitutionalitatii OUG nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire, Curtea arata ca  acest fapt nu are ca efect aparitia unui vid legislativ, ci determina reintrarea in fondul activ al legislatiei a actelor abrogate, dupa publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

In principal, pentru motivele de mai sus, Curtea admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si constata ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 91/2013 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa este neconstitutionala.

Opinie separata

Opinia separata a fost formulata de judecatorul Valer Dorneanu care a considerat ca in mod gresit Curtea a extins controlul de constitutionalitate asupra intregii ordonante de urgenta, desi obiectul exceptiei ridicate direct de Avocatul Poporului era strict si punctual precizat in actul de sesizare, fiind reprezentat de doar doua articole din cele 350 ale actului normativ mentionat.

In opinia autorului opiniei separate, mecanismul prin intermediul caruia Curtea a declarat, in cauza de fata, neconstitutionalitatea intregii ordonante de urgenta echivaleaza cu o sesizare din oficiu, inadmisibila din perspectiva art. 146 lit. d) din Constitutie, a carei semnificatie este in sensul ca instanta de contencios constitutional se pronunta numai la sesizare, si contravine, totodata, practicii indelungate si constante a instantei de contencios constitutional.

Autorul opiniei separate a mai precizat ca expunerea de motive contine suficiente motive pentru a sustine atat caracterul extraordinar al situatiei care a determinat Guvernul sa reglementeze materia insolventei pe calea unui astfel de act normativ, cat si urgenta cu care acesta se impunea a fi edictat.

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti