Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Dreptul Uniunii Europene
DezbateriCărţiProfesionişti
 
8 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Sesizarea CJUE de către Consiliul Constituțional francez – reflecție a colaborării celor două instanțe
13.11.2013 | Alin Samir ORGOAN


Influența pe care o exercită dreptul european asupra dreptului intern nu mai este o noutate, aceasta datorându-se, pe de-o parte, monopolului interpretării dreptului european de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, iar pe de altă parte,  câștigării unor noi competențe în cadrul într-un proces continuu.

Nou apărută în doctrină, noțiunea de dialogue des juges sau, în traducere, colaborarea dintre instanțe, reprezintă ideea unei colaborări reale între sistemele juridice, în scopul unei mai bune aplicări a dreptului și a unei uniformizări a drepturilor statelor membre ale Uniunii Europene. Colaborarea implică atât un dialog pe plan orizontal, care privește reguli de conflict de drept internațional privat, cât și un dialog pe plan vertical, îmbunătățit prin alimentarea continuă a dreptului intern cu norme europene proaspăt edictate, în baza principiului supremației. Acest principiu este denumit de o manieră mult mai adecvată în dreptul francez, fiind considerat un principe de primauté, afirmându-se astfel un raport de întâietate și nu de superioritate.

Astfel, principiul supremației dreptului european fața de cel intern a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene[1] în decizia Costa împotriva Enel[2].

Din prisma piramidei kelseniene[3], în termeni de ierarhie a normelor, Constituția este norma fundamentală și superioară. Prin urmare, dreptul european nu poate să fie superior unei norme care îi servește drept bază existenței lui. Așadar, în termeni de aplicare, nu vom vorbi de o ierarhie între Constituție și legislația Uniunii Europene, ci de o întâietate a acesteia din urma, consimțită la momentul ratificării Tratelor. Din acest punct de vedere, terminologia principiului de întâietate este mai  adecvată.

Colaborarea problematică actuală se datorează extinderii continue a domeniului de aplicare a dreptului european, legislația europeană ajungând să fie controlată, datorită legilor interne care o transpun, de către curțile constituționale. Acestea din urmă sunt nevoite să recurgă la aplicarea articolului 267 TFUE[4] (care reprezintă un mecanism prin care o jurisdicție internă pune o întrebare prejudicială Curții de Justiție a Uniunii Europene prin care cere interpretarea unui text care face referința la un act legislativ european). În acest fel se ajunge la o situație de inter-dependența între cele două curți, Curtea Constituțională controlând conformitatea unei legi interne în raport  cu libertățile și drepturile garantate de către Constituție și dreptul european pe baza interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene care deține un monopol în acest sens. Astfel, Curtea Constituțională intră într-un raport de dependența fața de judecătorul european, ajungându-se la o simbioză jurisdicțională în interesul asigurării securității juridice.

Ilustrație a dialogului cât și a dependenței dintre instanțele naționale și cele europene, este decizia Consiliului Constituțional Francez din 4 aprilie 2013[5] care are o importanță istorică tocmai pentru că se îndepărtează de tradiția doctrinară conservatoare. Dacă până acum Consiliul Constituțional francez refuza se se pronunțe, evitând vreo conexiune cu Curtea de Justiție a Uniunii Europene, decizia reflectă bine cum vremurile se schimbă.

Astfel, în data de 27 februarie 2013, Consiliul Constituțional francez a fost sesizat de către Curtea de Casație, prin intermediul excepției de neconstituționalitate (question prioritaire de constitutionnalité), prin care se solicita controlul de conformitate al alineatului 4 al articolului 695-46 din Codul de procedură penală în raport cu Constituția franceză. Acest articol fusese introdus printr-o lege din 9 martie 2004 care făcea referință la decizia cadru a Consiliului Uniunii Europene, și se referea la mandatul de arestare european. Articolul 695-46 alineatul 4 prevedea  că după predarea persoanei statului emitent al mandatului de arestare european, Camera de instrucție poate să se pronunțe asupra cererii un stat membru terț, fie în vederea extinderii efectelor mandatului fața de alte infracțiuni, fie în vederea predării persoanei acestui stat terț, fără ca persoana în cauza să aibă vreun drept de recurs. În speță, solicitantul susținea că absența dreptului de recurs împotriva deciziei Camerei de Instrucție poartă atingere la dreptul la recursul jurisdicțional efectiv.

Interesul deciziei nu rezidă în analiza fondului cauzei, ci în derularea procesului, în sensul unei anumite cronologii care se impune de la sine din pricina principiului supremației, și care este respectată de către Consiliul Constituțional. Toată această procedură poate să fie  explicată, bineînțeles, fiind vorba de o lege care fixa regulile privind mandatul de arestare european în aplicarea actelor întreprinse de către instituțiile Uniunii Europene. Altfel spus, articolul 695-46 din Codul francez de procedură penală este reflecția unui act european care ține de competența Curții de Justiție a Uniunii Europene atunci când vorbim de interpretare. Cu toate acestea, anumite dispoziții legislative care privesc exercițiul acestui mandat țin de competența Curții Constituționale și atunci vorbim de control de constituționalitate.

Prin urmare, fiind vorba de un articol bivalent, Consiliul constituțional dă întâietate Curții de Justiție a Uniunii Europene în data de 4 aprilie 2013 trimițând spre interpretare articolul respectiv, dând dovadă că între aceste două organe există o anumită relație si că trebuie să existe o corelare între deciziile lor, lucru necesar bunei desfășurări procesuale. Așadar, cronologia fiind stabilită în procedură, Consiliul Constituțional este asigurat că nu depășește câmpul său de competența și decide asupra constituționalității abrogând respectivul alineat ipso facto.

Inca o instanță constituțională, precum cea italiană si spaniolă, care nu mai opune rezistentă dreptului european, reapropriindu-și dreptul de control de convenționalitate. Putem, astfel, anticipa situații asemănătoare și în contextul românesc. Această decizie face parte, astfel, din efectul de domino care dărâmă rigiditatea celor mai tradiționaliste doctrine și se precipită spre o realitate a practicii, înscriindu-se în lungul proces idealist de armonizare a drepturilor în statele membre ale Uniunii Europene.


[1] În prezent se numește CJUE
[2] CJCE, Costa vs. Enel, 15 iulie 1964,6-64
[3] Hans  Kelsen,Théorie générale des normes, PUF, 1996, Paris, traduction de Olivier Beaud.
[4] Tratat de funcționare al Uniunii Europene, intrat in vigoare în 1 decembrie 2009
[5] Decizia Consiliului Constituțional Francez din 4 aprilie 2013


Alin-Samir ORGOAN

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “Sesizarea CJUE de către Consiliul Constituțional francez – reflecție a colaborării celor două instanțe”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Nu este a treia instanta. Nr e mai mare de trei:)

    • Alin Samir ORGOAN spune:

      La momentul deciziei, anume 4 aprilie 2013 era a treia. Fireste ca era de asteptat ca si alte curti constitutionale sa se conformeze precedentului, asteptam sa vedem si reactia Curtii Constituionale romane.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        După cum ziceam, reiau:

        Stimate domn,

        În octombrie 2011 scriam într-un articol de specialitate faptul că, și citez:

        Odată ce acest dialog va fi iniţiat, Curtea Constituţională se va alătura atât Curţii Constituţionale din Austria[45], cât şi instanţelor constituţionale din Belgia[46], Lituania[47] şi, nu în ultimul rând, Italia[48].

        Deci în data de 4 aprilie 2013, Conseil Constitutionnel nu este a treia instanță de contencios constituțional specializată care sesizează Curtea de Justiție. Nu înțeleg ce rost are să redați o situație de fapt ce poate fi atât de ușor contrazisă.

        Cu stimă,
        Mihaela Mazilu-Babel

        • Alin Samir ORGOAN spune:

          Stimata doamna,
          Informatia la care faceti referire este preluata de pe siteul Dalloz. Dar am schimbat informatia din articol. Chiar si asa esenta articolului nu se schimba, daca una din cele mai reticente instante constitutionale a lasat garda jos, inseamna ca dreptul european are o greutate si influenta lui este asigurata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Acest „dialogue des juges” nefiind nimic altceva decat o masca a neputintei instantelor constitutionale in fata colosului european.

          Cu respect,

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            Stimate domn, vă multumesc. Informația de pe site-ul Dalloz este greșită. Conseil constitutionnel este a 6 a instanta de contencios constitutional. Urmeaza in curand instanta de contencios constitutional din Germania. Daca nu i-o ia Curtea Constitutionala din Romania inainte 🙂

            Toate cele bune,

  2. Mihai COSTACHE spune:

    ca sa facem o comparatie: in Romania anilor 50-60 Tribunalul Suprem nu solicita raspunsuri la intrebari preliminarii din partea Curtii Supreme a Uniunii Sovietice 🙂

    dar acum toti ne spun ce si cum sa facem judecata litigiilor nationale. viitor luminos avem! probabil ca urmatorul pas va fi cod civil, penal si proceduri civile/penale unice la nivel european.

  3. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Mai precizez că deja instanțe de contencios constituțional din Germania au sesizat Curtea de Justiție (de exemplu cea din Berlin) dar nu și Curtea Constituțională Federală. Însă există o hotărâre de dată recentă (din aprilie 2013 dacă nu mă înșeală memoria) în care Curtea de la Karlsruhe vorbește pe larg despre un astfel de dialog, reacția fiind evidentă după hotărârea Fransson și Melloni (trimisă de Tribunalul Constituțional din Spania) din februarie a Curții de Justiție.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate