Curtea Constituțională: Aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite

13 noiembrie 2013 | Lorina PÎRVAN

În Monitorul Oficial al României nr. 32 din data de 15 ianuarie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 995 din 22 noiembrie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272¹ din Codul penal.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu – Secţia penală şi a format obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.330D/2012.

Autorul excepţiei a depus anterior dezbaterilor o completare la excepţia de neconstituţionalitate invocată în faţa instanţei de judecată prin care a înţeles să extindă temeiurile excepţiei de neconstituţionalitate şi la dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi art. 11 alin. (1), art. 30, art. 53 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, texte care nu au fost incluse de către instanţa de judecată în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a cererii de extindere a temeiurilor excepţiei de neconstituţionalitate.

Astfel, Curtea a respins solicitarea autorului, constatând că extinderea temeiurilor excepţiei de neconstituţionalitate şi la alte texte din Constituție, faţă de cele cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi reţinută si motivează că în faţa Curţii nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepţiei decât cele stabilite prin încheierea de sesizare.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272¹ din Codul penal („Sfidarea organelor judiciare”), care au următorul conţinut: „Întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfăşoară în faţa instanţei sau a organului de urmărire penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează întrebuinţarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau ameninţătoare în mod nemijlocit la adresa integrităţii fizice a unui judecător, a unui procuror sau a unui organ de cercetare penală, poliţist sau jandarm, pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei”.

Autorul a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece creează o discriminare socială, încălcând astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 16 („Egalitatea în drepturi”).

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că prin Decizia nr. 1330/11.10.2011 a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272¹ din Codul penal și a arătat că legiuitorul, în acord cu exigenţele constituţionale referitoare la edictarea normelor penale, a urmărit, aşa cum rezultă şi din preambulul ordonanţei de urgenţă care a introdus textul contestat (OUG nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal), să ia măsurile necesare ce se impuneau pentru a preveni faptele prin care se aducea atingere înfăptuirii justiţiei, fapte de natură să afecteze încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, prin acţiuni de natură a sfida organele judiciare sau reprezentanţii unor autorităţi publice. Prin urmare, ceea ce se protejează prin art. 272¹ din Codul penal nu este reputaţia unui cetăţean, ci respectul şi solemnitatea procedurilor judiciare și astfel nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie atât timp cât norma nu protejează în mod diferit o categorie socio-profesională de alta, ci protejează procedurile judiciare ca parte a autorităţii de stat.

De asemenea, Curtea de la Strasbourg a reţinut că deosebirea de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, adică atunci când nu se urmăreşte un scop legitim sau nu se păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere, iar prin Decizia nr. 139/19.11.1996 Curtea Constituţională a statuat că „principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite”.