BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Care sunt calităţile necesare unui judecător pentru a promova în funcţii de execuţie?

19.11.2013 | Gabriel LEFTER
Abonare newsletter

Se dă următoarea întrebare: „Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2013 pe rolul tribunalului, reclamantul SD a solicitat obligarea pârâţilor NM şi DC la plata sumei de 227.000 lei, reprezentând daune contractuale. La termenul imediat următor celui la care au fost încuviinţate probele, BN a formulat cerere de intervenţie accesorie în apărarea pârâţilor, cerere încuviinţată în principiu de către instanţă. La acelaşi termen, reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cauzei, invocând ca temei al pretenţiilor răspunderea delictuală. Faţă de această situaţie, instanţa a dispus amânarea cauzei şi comunicarea cererii modificate tuturor părţilor din proces, în vederea depunerii întâmpinării. La termenul următor, constatând existenţa acordului expres al pârâţilor cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată şi lipsa unui asemenea acord din partea intervenientului, instanţa:
A. a apreciat că nu este legal învestită cu soluţionarea cererii modificatoare, întrucât intervenientul nu şi-a dat acordul la primirea ei peste termenul legal;
B. a apreciat că este legal învestită cu soluţionarea cererii modificatoare formulată de către reclamant, opunerea intervenientului fiind fără relevanţă în cauză;
C. a apreciat că nu este legal învestită cu soluţionarea cererii modificatoare, considerând că nu sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege.”

Pentru cei care au citit, pe lângă art. 204 alin. 3 NCPC, şi art. 67 alin. 2, răspunsul ar fi simplu (ei, nu chiar, dar oricum facil): „B”.

Pentru 40 de judecători plus un formator INM, răspunsul este, surpriză, niciuna dintre variante!

„Ce se întâmplă ?” (folosind o sintagmă consacrată de „Academia Caţavencu”, săptămânal care mi-a venit în minte pentru o altă marcă înregistrată ce se poate aplica aici: „cititorii noştri, care sunt la fel de inteligenţi ca noi”).

La 10 noiembrie 2013 s-a susţinut concursul de promovare efectivă şi pe loc a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie; la proba practică pentru judecători, pentru grad de curte de apel a figurat şi această întrebare.

Comisia de redactare a subiectelor (şi marea majoritatea concurenţilor) a apreciat corect răspunsul B; o parte a candidaţilor şi comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem a socotit că „subiectul de concurs conţine o rezolvare controversată în doctrină”, iar variantele de răspuns se exclud reciproc, astfel că întrebarea trebuia anulată.

Comisia de soluţionare a contestaţiilor a avut în vedere trei lucrări,  pe de o  parte: Drept procesual civil, autor Mihaela Tăbârcă, vol. II ed. Universul Juridic 2013, p. 81 şi, de cealaltă parte, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, coordonat de V.M. Ciobanu şi M. Nicolae, ed. Universul Juridic 2013, vol. I  p. 577 şi Noul Cod de procedură – Comentariu pe articole, coordonat de Gabriel Boroi, ed. Hamangiu, 2013, vol. I p. 493.

Prealabil trebuie să remarc că, în cele două lucrări în care apar numele a doi autori ce alcătuiesc careul de aşi a procedurii civile (sau „Big four”, astfel cum apărea într-o conferinţă extraordinară), partea corespunzătoare comentariul art. 204 NCPC „Modificarea cererii de chemare în judecată” nu aparţine coordonatorilor V.M. Ciobanu sau G. Boroi, ci altor persoane din colectivul de autori, anume dlui. Ghe. Florea în Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat şi dnei. Delia Narcisa Teohari în Noul Cod de procedură – Comentariu pe articole (în care prof. univ. dr. G. Boroi nu comentează niciun articol în volumul I).

Totuşi, trebuie văzut ce spune doctrina vizată (dar şi alţi autori, ex. Ioan Leş în Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1133, ediţia I, ed. C. H. Beck, an 2013, p. 341).

Astfel, d-na judecător Mihaela Tăbârcă arată că, întrucât textul cere acordul tuturor părţilor, însemnă că trebuia obţinut atât acordul pârâtului cât şi acordul intervenienţilor; dl. profesor Ioan Leş subliniază că, având în vedere formularea imperativă, art. 204 alin. 3 necesitatea acordului îi vizează pe toţi coparticipanţii procesuali, inclusiv terţele persoane introduse în proces (intervenient, chemat în garanţie etc.)

Apoi, citirea paginii 577 din Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat în, vol. I, coordonat de V.M. Ciobanu impune concluzia că în această parte a lucrării nu se vorbeşte despre art. 204 NCPC; era şi imposibil, autorul expunând jurisprudenţă veche, pronunţată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, jurisprudenţă ale cărei dezlegări date art. 132 s-ar putea aplica şi noii reglementări, nu şi alin. al art. 204 NCPC ce conţine o noutate absolută.

Totuşi, la pagina 579, există inserată o notă la o decizie din anul 2009 în care se afirmă sec că, atunci când modificarea cererii de chemare în judecată se face după primul termen la care reclamantul a fost legal citat, se solicită „acordul expres al tuturor părţilor”; nimic mai mult peste litera textului comentat, care putea fi introdus acolo cu ghilimele, căci nu există vreo opinie personală a autorului.

În Noul Cod de procedură – Comentariu pe articole, se arată că „în situaţia în care, în litigiu au fost formulate mai multe cereri de intervenţie încuviinţate în principiu, pentru modificarea cererii de chemare în judecată este necesar şi acordul expres al intervenienţilor, aceştia fiind incluşi în categoria părţilor litigante iar legea solicită acordul expres al tuturor părţilor, iar nu numai cel al pârâtului”.

Simpla expunere a doctrinei spicuite impune concluzia că, de fapt nu există nicun fel de „rezolvare controversată în doctrină”, toţi autorii spunând fie că este necesar acordul expres al tuturor părţilor (între care trebuie incluşi şi intervenienţii – nota mea G.L.) sau că este necesar şi acordul expres al intervenienţilor. Nicio incongruenţă!

Opiniile citate care arată că este necesar şi acordul expres al intervenienţilor  – în principiu, corecte – sunt fără relevanţă în cazul discuţiei de faţă, pentru că nu se continuă raţionamentul bazat pe admiterea în principiu a unei cereri de intervenţie cu distingerea între diferitele tipuri de intervenţie şi situaţia juridică diferită a intervenientului principal faţă de intervenientul principal.

Trebuie să subliniez că, în ipoteza intervenienţiei principale, dacă reclamantul îşi modifică cererea de chemare în judecată peste termen, având în vedere poziţia intervenientului de „veritabil reclamant” (Ioan Leş în Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1133, ediţia I, ed. C. H. Beck, an 2013, p.113, comentariul 1), este indubitabil că pentru judecarea ei de către instanţă este necesar acordul expres al tuturor părţilor, inclusiv al intervenientului principal.

Este adevărat că, în conformitate cu art. 65 alin. 1, intervenientul devine parte în proces după admiterea în principiu a cererii sale, iar textul este de aplicabilitate generală şi deci vizează şi intervenienţii accesorii.

Dar, aşa cum doctrina învederează în mod unanim, terţul intervenient accesoriu nu se bucură de independenţă procesuală (spre diferenţă de intervenientul principal), deoarece „intervenientul accesoriu poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit” – art. 67 alin. 2 NCPC .

Pentru soluţionarea întrebării de la care a pornit această discuţie, cheia soluţiei corecte este nu aplicarea literală a art. 204 alin. 3 NCPC (căci ar fi fără finalitate într-un concurs desfăşurat cu codurile pe masă), ci interpretarea coroborată cu art. 67 alin. 2, cunoaşterea conţinutului sintagmei „acte de procedură care contravin interesului părţii în favoarea căreia s-a intervenit” (al cărei înţeles nu este deplin lămurit în teorie şi practică – acesta fiind o noţiune „controversată”, iar nu cea reţinută de comisia de contestaţii), întrebarea încadrându-se – în opinia mea – în categoria celor iscusite, care ar putea face diferenţa între cei care au citit NCPC şi cei care l-au înţeles.

Aşadar, ce este „actul de procedură care contravine interesului părţii în favoarea căreia s-a intervenit”?

Doctrina (Ioan Leş, op. cit. p.117 sau Mihaela Tăbârcă în Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, coordonat de V.M. Ciobanu şi M. Nicolae, ed. Universul Juridic 2013, vol. I  p. 200) a arătat că, prin acte procesuale contrare trebuie să înţelegem „acele acte care ar sprijini în mod obiectiv poziţia părţii adverse şi care ar putea conduce chiar la pierderea procesului de către partea în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenţie”.

Aceste opinii au fost emise atunci când era de analizat un act de procedură independent (distinct) al intervenientului accesoriu – şi era dat exemplul invocării de către intervenientul în favoarea reclamantului a excepţiei lipsei calităţii procesual activenu şi atunci când însăşi partea în favoarea căreia s-a făcut cererea de intervenţie exprimă în condiţii care ar putea produce efectele legale o anumită poziţie procesuală cu care intervenientului accesoriu (din orice motive) nu este de acord.

În acest context, niciodată, practica şi doctrina nu au dat eficienţă opoziţiei intervenientului accesoriu ca instanţa să i-a act de tranzacţia părţilor principale, de renunţarea reclamantului la judecată cu care pârâtul a fost de acord (cu atât mai puţin la dreptul pretins), achiesarea la hotărâre sau orice alt act de dispoziţie al părţii.

Cu atât mai mult, dacă pârâţii –  care sunt singurii ce pot aprecia caracterul vătămător al unor acte de procedură pe care le îndeplinesc – s-au declarat de acord cu judecarea cererii de chemare în judecată modificată formulată peste termen, intervenientul în favoarea pârâţilor nu poate exprima o opoziţie la această atitudine concesivă a pârâţilor pentru că legea nu condiţionează valabilitatea unor acte de dispoziţie al părţii de acordul terţului ce a intervenit în favoarea lui.

Este drept că legea prevede această soluţie doar în situaţia lipsei căii de atac sau cea a renunţării la aceasta (art. 67 alin. 4) dar interpretarea alin. 2 şi alin. ale art. 67 permite extragerea unei concluzii cu valoare de principiu: subordonarea procesuală a interveninetului faţă de partea pentru care a intrat în proces.

Or, acest principiu face ca, în soluţionarea „conflictului” dintre actul procesual a părţii şi actul procesual al intervenientului accesoriu, întotdeauna şi fără excepţie sau „nuanţări”, instanţa este obligată să dea curs actului părţii, indiferent de caracterul aparent vătămător al acestuia (caracter eventual învederat de terţul intervenient).

Pentru aceste argumente, ori de câte ori instanţa constată existenţa acordului expres al pârâţilor cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată şi lipsa unui asemenea acord din partea intervenientului accesoriu în apărarea pârâţilor, trebuie să se considere legal învestită cu această cerere modificată peste termen, pentru că aceste refuz al terţului este „neavenit” (art. 67 alin. 4) şi nu îl va lua în considerare, astfel că nu va produce nici un efect.

Revenind la întrebarea care constituie titlul comentariului de faţă sunt convins că printre calităţile necesare unui judecător pentru a promova în funcţii de execuţie – pe care trebuie să le dovedească indiferent de calitatea legislaţiei, resursele inadecvate alocate sistemului judiciar ş.a. – trebuie să se găsească, în primul rând, o gândire coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii, în urma căreia să rezulte un silogism juridic fără cusur.

La examenul din 10 noiembrie 2013, un număr de 38 de judecători şi comisia de soluţionare a contestaţiilor la barem au demonstrat că nu au aceste calităţi.

Gabriel LEFTER
judecător, Curtea de Apel Constanţa

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Care sunt calităţile necesare unui judecător pentru a promova în funcţii de execuţie?”

  1. ANONIM spune:

    Am impresia ca ați scăpat din vedere faptul că variantele de raspuns se referă la „soluționarea cererii modificatoare”, nu la soluționarea cererii modificată.

    • Gabriel LEFTER spune:

      Distinţia sesizată corect este fără relevanţă asupra soluţiei, atât timp cât „cererea modificatoare” – care aici se referea strict la cauza acţiunii – nu poate exista în afara „cererii modificate”.
      Apoi, dacă subiectul ar fi privit într-adevăr „cererea modificatoare”, nici una dintre variantele de răspuns nu ar fi fost corecte, iar întregul travaliu al comisiei de soluţionare a contestaţiilor ar fi fost inutil nu din consoiderente ştiinţifice, ci pur practice.

  2. Cecilia JABRE spune:

    Foarte frumos si bine scris articolul, in primul rand, felicitari autorului.

    In al doilea rand,drept raspuns:Calitatea primordiala a unui judecator pentru a accede intr-o functie superioara de executie este existenta unui concurs in acest sens.

    Atentie: anuntul privind intrunirea in acelasi loc a mai multor judecatori care vor sa promoveze, prezenta lor acolo, sub denumirea de concurs, nu valoreaza concurs. Reprezinta doar promisiunea unui concurs.

    Fara a avea aceasta calitate, care in persoana judecatorului trebuie sa se intruneasca, fireste, acesta nu are posibilitatea,sansa de a isi imagina ca ar putea visa vreodata la o promovare, pe functie de executie.

    Jud.Cecilia Jabre
    (neparticipant la concursul in discutie, din motive obiecte)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week