TOP LEGAL
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Interviu Camelia Toader. Despre civilizație și drept
22.11.2013 | Andrei SĂVESCU


Andrei Săvescu: Vă mulțumesc că ați acceptat să acordați un interviu pentru utilizatorii JURIDICE.ro. Cum este să fii judecător la CJUE, după experiența anilor la Înalta Curte de Casație și Justiție din România? Există satisfacții speciale? Care sunt constrângerile de a fi judecător la CJUE?

Camelia Toader: Mă bucur să vă revăd, mai ales aici în Luxemburg, unde ați adus puțin din căldura de acasă. Încerc să vă răspund succint, dar la obiect, la mai multe întrebări formulate dintr-o dată: a profesa ca judecător, în general, este, după mine, o binecuvântare pentru un jurist cu puternice baze etico-filosofice. Îndrăznesc să spun că, și pentru societate, existența unor asemenea judecători este o binecuvântare. Pe acest fond, ești pregătit ca satisfacțiile să nu apară decât după o muncă asiduă. Mie mi-a plăcut întotdeauna munca pe care mi-am ales s-o practic la un moment dat și la care am ajuns prin eforturi: au fost 21 de candidați pe loc la admiterea la facultate în anul în care m-am prezentat și eu; am fost judecător stagiar cu examene din șase în șase luni și apoi după doi ani, cu examen de definitivat în magistratură; după câțiva ani am susținut un concurs la care au participat mai mulți candidați pentru postul de asistent la catedra profesorului Deak la Facultatea de Drept a Universității din București. Pentru postul de judecător român la CJUE, așa cum vă amintiți probabil, m-am calificat cel mai bine dintre cei 10 candidați. Cred că experiența cumulată până atunci, inclusiv la instanța supremă, a cântărit mult în luarea deciziei de desemnare a mea. Ca judecător de profesie, sunt obișnuită cu constrângerile și îmi asum și unele, inerente, „deformări profesionale”, care te fac uneori mai puțin simpatic în societate. Dar da, continui să am satisfacții profesionale enorme, care compensează aceste constrângeri.

Andrei Săvescu: Ați susținut și susțineți realizarea unor vizite de studiu ale studenților, auditorilor de justiție, magistraților și profesorilor români la CJUE, unde iau contact cu un mediu internațional de elită, după părerea mea. De ce sunt aceștia atrași când vin aici? De ce anume se arată românii impresionați în mod special?

Camelia Toader: Pentru mine, sprijinul în organizarea unor asemenea vizite este una dintre formele de a-mi exprima recunoștința pentru sistemul juridic în care mi-am început formarea. Curtea de Justiție a Uniunii Europene este, dintr-un punct de vedere, cea mai discretă dintre instituțiile UE, în sensul că nu se bucură de aceeași acoperire mediatică ca Parlamentul, Consiliul sau Comisia. Cu toate acestea, efectele hotărârilor pe care le pronunță afectează viața de zi cu zi a peste 500 milioane de oameni și a sute de mii de agenți economici. De aceea, este important ca procesul de elaborare a jurisprudenței să se bucure, pe de o parte, de serenitatea necesară actului de justiție, dar pe de altă parte, de transparența democratică a activității Curții. Oricine este interesat de a cunoaște mai de aproape activitatea noastră este binevenit; pe pagina oficială a instituției sunt informații despre organizarea vizitelor la CJUE; împreună cu echipa mea, suntem gata și în viitor să sprijinim inițiativele din România destinate a face cunoscut printre tineri, elevi și studenți, practicieni ai dreptului, persoane active, pensionari, dreptul Uniunii Europene și rolul Curții de Justiție în promovarea acestor valori. Curtea are ea însăși inițiativa în dese rânduri: de pildă, anual organizează un Forum destinat judecătorilor naționali din toate statele membre ale UE, în care pe parcursul a 1-3 zile au loc schimburi de idei între Membrii instituției (Curtea de Justiție, Tribunalul UE, Tribunalul funcției publice al UE) cu judecătorii naționali, pe teme de interes comun. Anul acesta, între 24-27 noiembrie așteptăm de pildă 7 judecători de la diferite instanțe din România, iar la sfârșitul aceleiași săptămâni, doi reprezentanți de marcă ai Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Andrei Săvescu: Și prof. Mircea Duțu a fost unul care s-a bucurat de discuțiile purtate cu dumneavoastră și domnul jud. Andrei Popescu, de la TFUE. De altfel, dumnealui vorbea, într-un interviu pentru JURIDICE.ro, despre eficiența cabinetului judecătorului român la CJUE (cu peste 500 de dosare rulate în perioada 2007-2012). Este mult? Este puțin? Am observat că ați fost judecător raportor în numeroase cauze foarte importante și interesante.

Camelia Toader: Statistic vorbind, din anul 2007 până în prezent, am participat la judecarea a 667 de cauze, dintre care 197 cauze care mi-au fost atribuite în calitate de raportor și 471 în calitate de membru al completului de judecată (în Plenul Curții,  Marea Camera, complete de 5 judecători ori de 3). Am participat în același interval de timp, în cadrul soluționării acestor cauze, la nu mai puțin de 346 de ședințe de judecată, uneori câte 3-4 ședințe pe săptămână. Pentru cei care nu știu, o ședință de judecată la Curte durează cel puțin o oră, dar cel mai adesea, de la două ore în sus. În cauzele în care am fost raportor, având în prim plan, desigur, cerința prezentării unui proiect de calitate, am reușit să contribui și la îmbunătățirea performanțelor de celeritate cu care Curtea se mândrește în ultimii ani. Pentru a nu plictisi cititorii, detalii se pot găsi pe site-ul Curții, introducând numele judecătorului raportor în motorul de căutare privind jurisprudența.

Andrei Săvescu: Judecătorii din statele UE apelează la procedura trimiterii preliminare pentru a fi siguri că direcția spre care se îndreaptă este cea bună. Mihaela Mazilu-Babel, o admiratoare a dumneavoastră, informează zilnic utilizatorii JURIDICE.ro, cu precizie de chinez, despre problemele spinoase care îi determină pe judecători să se adreseze Curții. Se poate vorbi de o oarecare sfială a judecătorilor români în ceea ce privește acest instrument?

Camelia Toader: O salut pe această cale pe Mihaela, un exemplu de tânăr jurist român, care, după o experiență de stagiar la Curte, a ales să-și pună în interesul general competențele dobândite în cursul studiilor, în materia trimiterilor preliminare. Cu privire la întrebarea dv., mai întâi, nu știu dacă termenul ”sfială” e potrivit pentru a desemna reticența unor instanțe naționale de a trimite întrebări preliminare. Vorbind de țara noastră, să nu uităm că a uimit pe toată lumea când în prima lună de la aderare s-a înregistrat prima cerere de întrebări preliminare. Pe de alta parte însă, în anii 2007-2009 s-a putut constata că instanțele române nu au adresat decât două întrebări preliminare Curții, a doua întrebare, după cea care a constituit obiectul cauzei C-33/07 Jipa,  fiind adresată abia în anul 2009. În schimb, începând cu anul 2010 numărul întrebărilor preliminare adresate Curții a crescut la 17 în anul 2010, 14 în 2011 și 13 în anul 2012. În cursul acestui an, până la această dată, au fost deja înregistrate la Curte 14 cauze în care întrebările preliminare sunt adresate de instanțe din România. Același fenomen se constată și în ceea ce privește alte state membre, dacă este să ne referim la câteva exemple cum ar fi Polonia, Ungaria, Cehia sau Bulgaria și nu numai. În primii 2-3 ani după aderarea la Uniunea Europeană numărul întrebărilor preliminare a fost redus (3, 5, 1, respectiv 1 întrebare). Aceste date statistice au ca explicație, fără îndoială, nu reticența instanțelor naționale de a adresa întrebari preliminare Curții, ci faptul că, în toate statele membre în primii ani după aderarea la Uniune, a fost necesară o perioadă de timp în care să se nască raporturi juridice care să fie susceptibile de a fi supuse dreptului Uniunii, având în vedere și aplicarea ratione temporis a acestuia prin raportare la data aderării fiecărui stat în parte.

Andrei Săvescu: E foarte clar că și instanțele naționale sunt, de fapt, “instanțe europene”. Judecătorul național este cel care compară dispozițiile dreptului național cu cele ale dreptului Uniunii. În același timp, judecătorul național trebuie să țină cont și de jurisprudența CEDO. Uf, greu e să fii judecător…

Camelia Toader: V-am spus: e greu, dar e foarte frumos și dacă îți iubești meseria, treci peste dificultăți cu zâmbetul pe buze și cu satisfacția că faci dreptate…

Andrei Săvescu: Vorbiți fluent patru limbi străine (franceză, germană, engleză și italiană). În dosarele în care pronunțați decizii cred că întâlniți nenumărate provocări ale Dreptului Uniunii Europene (CJUE neavând secții specializate precum ÎCCJ). Practic, cum spuneați într-un interviu acordat lui Dan Stoica, pentru JURIDICE.ro (în urmă cu patru ani), experiența fiecărui judecător contribuie la îmbogățirea jurisprudenței Curții. Cum face CJUE să aibă o jurisprudență unitară sau cel puțin promovează o imagine a unei astfel de jurisprudențe? Și de ce este, uneori, greu să regăsim o astfel de jurisprudență și în țară (fără să auzim că judecătorii sunt independenți…)?

Camelia Toader: Cunoașterea limbilor străine este importantă pentru cultură în general, dar în cazul unei curți internaționale cum este CJUE, acest lucru este vital. Dat fiind rolul său despre care făceam vorbire mai sus, păstrarea unei jurisprudențe unitare este, într-adevăr, un obiectiv esențial al Curții. În acest scop, Curtea are un mecanism complex de asigurare a acestei unități jurisprudențiale. Esențial însă în cadrul acestuia este faptul că toate cauzele, dar absolut toate, sunt cunoscute de toți membrii Curții, indiferent de compunerea camerei căreia i se repartizează fiecare cauză în parte. În acest sens, în fiecare cauză este desemnat un judecător raportor, care redactează un raport cu privire la aceasta și la jurisprudența Curții în materia respectivă. Pe baza acestui raport, care este înaintat în prealabil tuturor celorlalți judecători, precum și avocaților generali, în cadrul reuniunii generale a membrilor Curții, care se desfășoară săptămânal, pentru fiecare cauză în parte se stabilește în ce compunere va fi soluționată aceasta, respectiv în camera de 5 judecători, care reprezintă regula, de 3 judecători sau de Marea Cameră, în funcție de liniile jurisprudențiale ale Curții existente până în acel moment în fiecare materie a dreptului Uniunii. Cât privește asigurarea unei jurisprudențe unitare la nivel național, acest rol revine, fără doar și poate, Înaltei Curți de Casație și Justiție, căreia însă trebuie să i se ofere și mecanismele legale pentru a-și putea realiza acest rol esențial. În acest sens, urmărind evoluția proiectului Noului Cod de procedură civilă, precum și văzând forma sub care acesta a intrat în vigoare, am constatat că nu puține sunt aceste mecanisme care sunt de natură a conduce la realizarea efectivă a rolului Înaltei Curți de Casație și Justiție în România de asigurare a jurisprudenței unitare. Unul din aceste mecanisme, pe lângă recursul în interesul legii, este cel al sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. Acest mecanism, similar celui al întrebării preliminare, care din câte cunosc eu, nu are un corespondent în alte legislații naționale, cred că va fi de natură a avea efectul dorit de unificare a practicii judiciare.

Andrei Săvescu: Știu că se apropie o aniversare frumoasă pentru dumneavoastră. Vă simțiți privilegiată de soartă? Sunteți pe cea mai înaltă poziție care poate exista pentru un judecător român. Totodată responsabilitatea este corespunzătoare. Norocul v-a găsit muncind?

Camelia Toader: Mulțumesc de atenție. Da, sigur că sunt privilegiată de soartă: deschid seria unor „săgetători”, la departamentul de drept privat al Facultății de Drept și aici la Curtea de Justiție; căldura și determinarea acestui semn cred că ne face să ne simțim încrezători că, dacă suntem serioși și sinceri, vom reuși ceea ce ne propunem. În privința norocului,  sunt adepta concepției filosofice provenind din antichitate,”ex nihilo, nihil”, care nu mai are nevoie de explicații. Altfel spus, deși am fost judecător raportor într-o serie de cauze privind jocurile de noroc, am preferat să le tratez cu seriozitate din punct de vedere juridico-moral, bazându-mă și pe cunoștințele mele din sistemul intern și de drept comparat (a se vedea cursul meu de contracte speciale) decât să-mi încerc norocul. Am avut însă, trebuie să recunosc, noroc, fără a-l căuta neapărat, de a întâlni oameni de la care am avut de învățat și apoi oameni mai tineri ca mine cu care am lucrat și mi-au stimulat gândirea și păstrarea spiritului tânăr.

Andrei Săvescu: Cum se vede dreptul din perspectiva pe care v-o oferă experiența pe care ați acumulat-o? Cum se vede România din scaunul de judecător la CJUE?

Camelia Toader: Dreptul comparat, în general, îți deschide larg porțile înțelegerii cât mai complete a unui fenomen, instituții juridice sau sistem. Ucenicia de drept comparat pe care am început-o de pe băncile facultății (profesorul Paul Gogeanu ținea un curs facultativ la vremea aceea) și am continuat-o la Institutul Max Planck din Hamburg, la Institutul de drept comparat din Londra, în bibliotecile din București și alte locuri m-au familiarizat cu această extraordinară „law in motion” pe care o observ zi de zi. Mă străduiesc să descopăr  cu satisfacție adaptarea dreptului românesc (legislației, jurispudenței, cercetării, formării) la nivelul de înțelegere a fenomenelor care să ne permită întotdeauna să stăm cu capul sus în jurul „marii mese”cu omologii noștri din alte state.

Andrei Săvescu: Noi ne bucurăm să informăm cât mai prompt și precis comunitatea juridică din România cu privire la activitatea CJUE. Juriștii români manifestă un interes constant pentru jurisprudența înaltei instanțe europene. Vă rog să adresați un mesaj utilizatorilor JURIDICE.ro.

Camelia Toader: Pe site-ul curia.europa.eu sunt încărcate zilnic informațiile care vă interesează despre jurisprudența Curții, doctrină, activități, calendarul judiciar ș.a. Informați-vă corect! România merită și are nevoie ca noi toți, oameni de bună credință, să facem mai mult pentru ea!

Andrei Săvescu: Vă mulțumesc încă odată pentru ospitalitate și timp.

Camelia Toader: Și eu vă mulțumesc și sper să ne reîntâlnim cât mai curând, poate la București, unde vin de mai multe ori pe an și mă bucur să schimb idei în direct cu interlocutori de calitate, ca dumneavoastră.

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Interviu Camelia Toader. Despre civilizație și drept”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Salutări distinse doamnei judecător și țin să îi mulțumesc (și aici) pentru suportul oferit studenților/masteranzilor pasionați de dreptul UE în rândul cărora m-am numărat și eu.

    În ceea ce privește întrebările preliminare pendinte, consider că necesitatea cunoașterii lor este cel puțin aceeași cu necesitatea cunoașterii RIL-urilor pendinte și mulțumesc domnului Săvescu pentru că a avut această idee în a le publica zilnic.

    Cu mulțumiri pentru susținerea și încrederea oferită,

    Mihaela

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate