CJUE. Furnizorii de internet pot fi obligați să blocheze accesul clienților la site-uri care încalcă drepturile de autor
27 noiembrie 2013 | JURIDICE.ro
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a dat publicității marți, 26 noiembrie 2013, un comunicat privind concluziile avocatului general în cauza C-314/12.
Potrivit avocatului general Cruz Villalón, se poate impune unui furnizor de acces la internet obligația de a bloca accesul clienților săi la un site internet care încalcă drepturile de autor. O astfel de ordonanță judecătorească trebuie să indice măsurile concrete de blocare și să garanteze un just echilibru între interesele contradictorii, care sunt apărate ca drepturi fundamentale.
Potrivit dreptului Uniunii, statele membre trebuie să se asigure că titularii dreptului de autor sau a drepturilor conexe pot solicita ca o ordonanță să fie pronunțată împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt folosite de către terți pentru a contraface aceste drepturi[1]. În jurisprudență s-a recunoscut deja că furnizorii de acces la internet[2] pot fi consideraţi, în principiu, intermediari în sensul menționat și că pot fi, astfel, destinatarii unei asemenea ordonanţe, atât pentru încetarea încălcărilor săvârşite deja, cât și pentru prevenirea unor noi încălcări. În practică, persoanele care operează site-uri care încalcă dreptul de autor și furnizorii care le asigură acestora accesul la internet sunt stabiliţi adesea în ţări situate în afara Uniunii Europene sau îşi ascund identitatea, astfel încât nu pot fi urmăriți.
Oberste Gerichtshof (instanța supremă din Austria) solicită să se stabilească dacă și furnizorul de acces la internet, care asigură numai accesul utilizatorilor la site-ul internet care încalcă dreptul de autor, poate fi considerat un intermediar în acest sens, respectiv un intermediar ale cărui servicii sunt folosite de către terți – și anume persoana care operează site-ul internet – pentru a contraface dreptul de autor, astfel încât să se poată pronunța și împotriva sa o ordonanţă.
În plus, instanța de trimitere urmărește să se stabilească conţinutul şi procedura aplicabilă unei astfel de ordonanţe. Oberste Gerichtshof este chemat să se pronunțe în recurs asupra litigiului dintre UPC Telekabel Wien, un mare furnizor de acces la internet din Austria, pe de o parte și Constantin Film Verleih, precum și Wega Filmproduktionsgesellschaft, pe de altă parte. La cererea formulată de Constantin Film și de Wega, instanțele inferioare au obligat UPC (în cazul instanței de apel, fără a indica măsurile concrete care trebuie luate) să interzică accesul clienților săi la site-ul kino.to. Acest site internet permitea utilizatorilor să vizioneze prin streaming sau să descarce[3] filme asupra cărora Constantin Film şi Wega deţineau drepturile de autor. UPC nu se află în niciun raport juridic cu operatorii site-ului și nu le-a furnizat acces la internet şi nici nu le-a pus la dispoziţie vreun spaţiu de stocare. Potrivit constatărilor făcute de Oberste Gerichtshof, este însă aproape sigur că oferta de pe site-ul kino.to a fost utilizată de clienţii UPC.
În concluziile prezentate astăzi, avocatul general Pedro Cruz Villalón consideră că și furnizorul de acces la internet al utilizatorilor unui site internet care încalcă dreptul de autor trebuie considerat un intermediar ale cărui servicii sunt folosite de către un terț – și anume persoana care operează site-ul internet – pentru a contraface dreptul de autor și că, prin urmare, acesta poate fi destinatarul unui ordonanțe. Acest lucru rezultă din modul de formulare, din economia și din finalitatea dispoziției Uniunii.
Totodată, avocatul general consideră că interdicţia generală – care nu prevede şi măsurile concrete[4] care urmează să fie luate – impusă unui furnizor de acces la internet de a facilita accesul clienţilor săi la un anumit site internet care încalcă dreptul de autor este incompatibilă cu echilibrul dintre drepturile părţilor[5]. Incompatibilitatea există chiar dacă furnizorul de acces la internet poate evita aplicarea unor sancțiuni pentru nerespectarea interdicției prin dovedirea faptului că a luat toate măsurile posibile pentru a obţine rezultatul impus.
Avocatul general Cruz Villalón subliniază în acest context că între furnizorul de acces la internet şi operatorii site-ului care încalcă dreptul de autor nu există nicio legătură și că furnizorul însuşi nu încalcă dreptul de autor. În schimb, o măsură de blocare concretă a unui anumit site internet, dispusă împotriva unui furnizor de acces la internet, nu este în principiu disproporţionată numai pentru simplul motiv că, deşi implică eforturi deloc neglijabile, poate fi totuşi eludată de o persoană care nu deţine cunoştinţe tehnice speciale. Instanţele naţionale trebuie să ţină seama în fiecare caz în parte, luând în considerare toate împrejurările relevante, de drepturile fundamentale ale părţilor şi să asigure astfel un echilibru corespunzător între aceste drepturi fundamentale.
La aprecierea echilibrului între drepturile fundamentale, trebuie să se aibă în vedere posibilitatea ca instanţele naţionale să fie sesizate în viitor cu numeroase alte cazuri similare, îndreptate împotriva fiecărui furnizor de acces la internet. Avocatul Cruz Villalón menționează că titularul dreptului de autor trebuie să se îndrepte mai întâi, în măsura în care este posibil, direct împotriva
operatorilor site-ului care încalcă dreptul de autor sau împotriva furnizorilor de acces la internet ai acestora.
[1] Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)
[2] Furnizorii de servicii de acces la internet, a se vedea în acest sens Ordonanţa din 19 februarie 2009, LSG-Gesellschaftzur Wahrnehmung von Leistungsschutzrechten (C-557/07) și Hotărârea din 24 noiembrie 2011, Scarlet Extended (C-70/10), a se vedea și comunicatul de presă nr. 126/11. În același sens, în privința operatorilor unor platforme de reţele social, a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2012, Sabam (C-360/10), precum și comunicatul de presă nr. 11/12.
[3] În luna iunie 2011, după intervenția organelor de urmărire penală germane împotriva operatorilor săi, site-ul și-a încetat activitatea.
[4] De exemplu, blocarea adresei IP, împiedicarea transferului spre adresa IP sau blocarea serviciului DNS. Blocarea DNS (Domain Name System) privește numele de domenii, folosite de utilizatori în locul adreselor IP, care sunt puțin practice. Serverele DNS, operate de furnizorii de acces, „traduc” numele de domenii în adrese IP. Această traducere este împiedicată în cazul blocării serviciului DNS.
[5] Pe de o parte, protecția dreptului fundamental de proprietate al titularului dreptului de autor și, pe de altă parte, libertatea furnizorului de acces la internet de a desfăşura o activitate comercială, precum și libertatea de exprimare şi de informare a clienţilor săi, de care se poate prevala și furnizorul de acces la internet.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
