BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
MARES DANILESCU MARES
Print Friendly, PDF & Email

Aplicarea NCP în cazul pedepselor definitive

27.11.2013 | Cristinel GHIGHECI
Abonare newsletter

1. Imediat după intrarea în vigoare a noului Cod penal se va pune problema aplicării acestuia în cazul pedepselor definitive, deoarece se știe că pentru multe dintre infracțiuni limitele de pedeapsă se vor reduce considerabil față de cele prevăzute în actualul Cod penal. Pe de altă parte, noul Cod penal înăsprește condițiile de sancționare a pluralității de infracțiuni, având în vedere că pentru concursul de infracțiuni s-a prevăzut sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu și fix, pentru recidiva postcondamnatorie s-a prevăzut sistemul cumulului aritmetic, iar pentru recidiva postexecutorie limitele de pedeapsă ale infracțiunii se majorează cu jumătate.

În cazul aplicării legii penale mai favorabile în cursul judecății, marea majoritate a doctrinei române[1] este de părere că pluralitatea de infracțiuni este o instituție autonomă de drept penal substanțial, pentru care se poate aplica legea mai favorabilă, distinct de modul în care a fost aplicată legea mai favorabilă pentru stabilirea pedepselor. Astfel, în cazul unui concurs de infracțiuni săvârșite sub imperiul actualului Cod penal, în prima etapă pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune în parte va fi cea prevăzută de codul în vigoare sau de noul Cod penal, în funcție de legea care va fi mai favorabilă (de regula aceasta va fi noul Cod penal, care a redus considerabil limitele de pedeapsă). În a doua etapă, se va stabili pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni, tot în funcție de legea penală mai favorabilă, respectiv legea care prevede un regim sancționator mai blând al acestei forme de pluralitate de infracțiuni (de regulă aceasta va fi actualul Cod penal, care nu prevede obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă).

2. Într-un punct de vedere, publicat într-un document afișat pe site-ul Ministerului Justiției[2], se consideră că regula de mai sus nu mai este valabilă la aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, instituție pe care o regăsim și în noul Cod penal, sub forma aplicării obligatorii a legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei (art. 6 din noul Cod penal).

Astfel, se arată în acest document că “în situația în care pedeapsa pentru concursul de infracțiuni a fost aplicată printr-o hotărâre definitivă sub legea veche, iar apoi intră în vigoare noul Cod penal, verificarea incidenței legii penale mai favorabile presupune din nou o analiză în două etape: a) într-o primă etapă se analizează fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificându-se dacă acestea nu depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă. Dacă este cazul, se va proceda la reducerea pedepselor care depășesc noul maxim special, potrivit art.6 din noul Cod penal; b) în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă nu depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit art.39 din noul Cod penal”. Adică, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, trebuie verificat dacă pedeapsa rezultantă (pe care o execută persoana condamnată definitiv la momentul intrării în vigoare a noului Cod penal) nu depășește pedeapsa care s-ar obține prin aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. În această opinie, doar atunci când pedeapsa rezultantă ce se execută de către condamnat ar depăși pedeapsa rezultantă care s-ar obține prin efectuarea contopirii pedepselor potrivit noului Cod penal (cu spor obligatoriu și fix, de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), s-ar putea ajunge la o reducere a pedepsei.

Pentru exemplificare se dă următorul exemplu: pentru 3 infracțiuni de furt calificat, au fost stabilite 3 pedepse cu închisoarea de 5, 6 și 7 ani potrivit legii vechi, și instanța a aplicat o pedeapsă rezultantă de 8 ani (pedeapsa de bază de 7 ani sporită cu un an). Dacă cele trei fapte se încadrează potrivit Noului Cod penal în dispozițiile art. 229 alin. 1, maximul legal aplicabil pentru fiecare va fi de 5 ani, astfel că ultimele două pedepse stabilite trebuie reduse la 5 ani fiecare, conform art. 6 NCP. Întrebarea care se pune în acest context este de a ști dacă pedeapsa de 8 ani aplicată inițial poate sau trebuie să fie redusă ca efect al reducerii pedepselor stabilite.

Se consideră că pedeapsa rezultantă de 8 ani nu ar trebui redusă, chiar dacă s-au redus două din pedepsele componente ale concursului de infracțiuni, ca urmare a aplicării art. 6 din noul Cod penal, deoarece în acest caz instanța nu va recontopi cele 3 pedepse de 5 ani potrivit codului vechi și apoi potrivit codului nou, așa cum ar face-o dacă succesiunea de legi cu privire la tratamentul concursului de infracțiuni s-ar produce în cursul procesului. În ipoteza de față, instanța va proceda doar la aplicarea tratamentului sancționator prevăzut de legea nouă, iar reducerea rezultantei se va face numai în măsura în care ea depășește maximul la care se poate ajunge potrivit legii noi.

3. Chiar dacă autoritatea științifică a autorului materialului publicat pe site-ul Ministerului Justiției face destul de dificilă punerea sa în discuție, consider că este utilă o dezbatere cât mai amplă, cu privire la această modalitate de aplicare a regulilor de la concursul de infracțiuni. Întrebarea care se pune este ce argumente pot fi aduse pentru ca în cazul infracțiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului Cod penal, concursul de infracțiuni să fie considerat o instituție autonomă, care permite aplicarea regulilor de contopire din Codul penal în vigoare (în general mai favorabile), în timp ce în cazul infracțiunilor definitiv judecate nu mai este valabilă această regulă? Care este rațiunea pentru care în cazul pedepselor definitive aplicarea obligatorie a legii mai favorabile se face doar cu privire la cuantumul fiecărei pedepse incluse în concurs, în timp ce pentru concursul de infracțiuni în ansamblul său ar trebui aplicate în mod obligatoriu regulile de contopire din noul Cod penal?

Răspunsul la aceste întrebări este foarte important, pentru o justă aplicare a dispozițiilor noului Cod penal în cazul pedepselor definitive, deoarece probabil că aceasta va fi situația cea mai frecventă de care se vor lovi comisiile create în cadrul penitenciarelor, precum și instanțele de judecată care vor trebui să se pronunțe asupra contestațiilor la executare ce vor fi formulate. Aceasta deoarece cazurile în care persoanele condamnate execută o singură pedeapsă, aplicată pentru o singură infracțiune, sunt mai rare decât cele în care acestea execută o pedeapsă aplicată pentru o pluralitate de infracțiuni.

Argumentul cel mai important care susține punctul de vedere exprimat în documentul mai sus menționat este acela că aplicarea legii mai favorabile în cazul pedepselor definitive nu este identică cu aplicarea legii penale în cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a legii noi.  Așa cum s-a subliniat în doctrină, “în cazul când legea nouă intervine înainte de judecarea definitivă a cauzei, criteriile pentru determinarea caracterului mai favorabil sunt multiple: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante și agravare, tentativă și recidivă etc. Atunci însă când legea nouă intervine după judecarea definitivă a cauzei, pentru determinarea caracterului mai favorabil se are în vedere numai cuantumul sau conținutul pedepsei (mitior poena)”[3].

4. Rămâne de lămurit ce se înțelege prin cuantumul și conținutul pedepsei? Putem include în această noțiune și cuantumul pedepsei rezultante stabilite în urma concursului de infracțiuni? Este concursul de infracțiuni o instituție ce caracterizează infracțiunea, este una ce caracterizează persoana infractorului sau este una ce caracterizează pedeapsa? Se știe că edificiul Codului penal în vigoare este construit pe trei instituții de bază: infracțiunea, răspunderea penală și sancțiunile de drept penal [4], în jurul cărora sunt grupate toate normele din partea generală a Codului penal. Dacă vom considera concursul de infracțiuni ca fiind o instituție ce caracterizează infracțiunea sau răspunderea penală, atunci ar trebui concluzionat că regulile privind concursul de infracțiuni nu pot fi aplicate în cazul aplicării legii penale mai favorabile pedepselor definitive (deoarece am văzut că aceasta este limitată strict la pedeapsă), în timp ce, dacă vom considera concursul de infracțiuni ca fiind o instituție ce caracterizează pedeapsa (pentru că existența lui are implicații asupra pedepsei ce urmează a fi aplicată infractorului), atunci s-ar putea susține că dispozițiile privind concursul de infracțiuni, din legea penală mai favorabilă, sunt aplicabile și pedepselor definitive.

Un răspuns în afară de orice discuție este greu de dat la aceste întrebări, pentru că însăși natura juridică a instituției concursului de infracțiuni este una mixtă, care nu poate fi încadrată strict doar într-una din cele trei instituții de bază menționate anterior. Practic, concursul de infracțiuni caracterizează și instituția de bază a infracțiunii (deoarece presupune existența mai multor infracțiuni),  și instituția de bază a răspunderii penale (deoarece existența sa atrage o agravare a răspunderii penale, având în vedere periculozitatea mai mare a infractorului care a săvârșit mai multe infracțiuni), și caracterizează și instituția de bază a sancțiunilor de drept penal (deoarece atrage aplicarea unei pedepse mai mari, corespunzătoare răspunderii penale agravate).

Acesta este și motivul pentru care în diferite legislații instituția concursului de infracțiuni este reglementată fie în contextul infracțiunii, așa cum a procedat legiuitorul român și cel italian, fie în cadrul răspunderii sau al sancțiunilor, așa cum se întâmplă în legislația franceză, elvețiană, austriacă sau germană, fie atât în secțiunea referitoare la infracțiune, cât și în cea referitoare la pedeapsă, cum se întâmplă în Codul penal portughez [5]. Opțiunea legiuitorului nostru de a aborda instituția concursului de infracțiuni în cadrul instituției de bază a infracțiunii, iar nu a pedepsei, a fost explicată în doctrină prin faptul că înainte de a se stabili modul de sancționare a pluralității de infracțiuni, se pune problema determinării existenței acesteia și a identificării formelor în care ea se prezintă [6]. Aceasta este singura explicație pentru care s-a optat pentru reglementarea instituției concursului de infracțiuni în contextul reglementării instituției de bază a infracțiunii, iar nu în capitolul referitor la sancțiunile de drept penal. Legiuitorul putea însă foarte bine să opteze pentru reglementarea instituției concursului de infracțiuni alături de instituția de bază a pedepsei, așa cum s-a procedat în alte legislații penale, deoarece concursul de infracțiuni are o influență și asupra pedepsei aplicate infractorului. Dacă s-ar fi optat pentru această din urmă variantă de reglementare, probabil că ar fi fost mai clară apartenența instituției concursului de infracțiuni la instituția de bază a pedepsei și implicit posibilitatea aplicării sale, ca lege penală mai favorabilă, în cazul pedepselor definitive (nu doar în cazul infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a noului Cod penal).

5. Revenind la problema care a generat discuția de față, în doctrină s-a menționat că, în cadrul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile pedepselor definitive, nu ar avea loc o nouă individualizare judiciară a pedepsei, ci am fi în prezența unei individualizări legale. Aceasta, pentru că în privința legii vechi individualizarea a epuizat toate criteriile (legale și judiciare), pe când în privința legii noi, se va face numai o individualizare legală [7]. Un argument similar invocă și autorul materialului postat pe site-ul Ministerului Justiției, care susține că ”rațiunea dispozițiilor din art.6 NCP nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă. Același lucru se întâmplă și atunci când aplicarea art.6 NCP se face cu privire la o singură infracțiune”. Se susține că ”Așa de pildă, dacă sub legea veche, care prevedea o pedeapsă de la 3 la 15 ani, i s-a aplicat condamnatului o pedeapsă de 7 ani, iar legea nouă prevede pentru această faptă o pedeapsă de la unu la 5 ani, pedeapsa aplicată se va reduce la 5 ani. Dacă însă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, potrivit art.5 NCP, s-ar fi făcut individualizarea judiciară în limitele 1 – 5 ani și poate că pedeapsa concret aplicată ar fi fost de numai 3 ani.” [8].

Este adevărat că aplicarea regimului sancționator prevăzut de noul Cod penal ar avea un rezultat mult mai precis, datorită cuantumului sporului de pedeapsă de fix o treime din suma celorlalte pedepse incluse în contopire (cu excepția pedepsei celei mai grave). Faptul că regimul de sancționare a concursului de infracțiuni prevăzut de Codul penal în vigoare nu prevede un astfel de spor obligatoriu și fix, ci lasă la latitudinea instanței de judecată atât aplicarea unui spor de pedeapsă, cât și cuantumul exact al acestui spor, ar trebui să conducă la concluzia că, dacă s-ar aplica acest regim sancționator, s-ar face o nouă individualizare judiciară a pedepsei? Nu este valabil argumentul respectării principiului legalității pedepsei și în cazul aplicării regimului de sancționare a concursului de infracțiuni reglementat de Codul penal în vigoare?

Dacă s-ar adopta punctul de vedere că ar fi posibilă aplicarea regimului de sancționare a concursului de infracțiuni din Codul penal în vigoare, în cazul pedepselor definitiv aplicate, după ce acestea au fost reduse potrivit art. 6 din noul Cod penal, ar rămâne perfect valabil același argument al necesității respectării principiului legalității. De pildă, în exemplul dat anterior, dacă pentru 3 infracțiuni de furt calificat, au fost stabilite 3 pedepse cu închisoarea de 5, 6 și 7 ani potrivit legii vechi, și instanța a aplicat o pedeapsă rezultantă de 8 ani (pedeapsa de bază de 7 ani sporită cu un an), dacă cele trei fapte se încadrează potrivit Noului Cod penal în dispozițiile art.229 alin.1, când maximul legal aplicabil pentru fiecare va fi de 5 ani, ultimele două pedepse stabilite trebuie reduse la 5 ani fiecare, conform art.6 din noul Cod penal. Dacă s-ar considera că în privința concursului de infracțiuni se poate aplica legea mai favorabilă, iar instanța de judecată ar opta pentru aplicarea sporului inițial de pedeapsă de 1 an, s-ar impune reducerea pedepsei pe care o execută condamnatul, de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. În acest caz, respectarea principiului legalității pedepsei impune reducerea acestui cuantum de pedeapsă. Faptul că instanța ar fi putut opta pentru menținerea sporului inițial de pedeapsă sau pentru reducerea sau înlăturarea acestuia, presupune o individualizare a pedepsei rezultante, însă este vorba doar de o individualizare generată de noul cuantum (mai redus) al pedepselor incluse în contopire, nu o reindividualizare în funcție de gravitatea faptelor sau de persoana inculpatului. Tocmai de aceea nu ar fi posibilă în acest caz o majorare a sporului aplicat inițial, deoarece aceasta ar presupune o nouă individualizare judiciară a pedepsei aplicate condamnatului, ar însemna o reevaluare a circumstanțelor săvârșirii faptelor și a persoanei făptuitorului, care să conducă instanța la concluzia că sporul inițial de pedeapsă nu ar fi suficient de mare pentru a reflecta gravitatea celorlalte pedepse incluse în contopire.

6. Problema aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, în cazul existenței unui concurs de infracțiuni, a fost abordată în doctrina română elaborată sub imperiul Codului penal în vigoare. Într-un punct de vedere [9] se susține că în acest caz “la pedepsele definitiv stabilite se vor aplica normele privind concursul din legea veche și se va stabili în concret rezultanta. Se vor aplica apoi reducerile din art. 14 și 15, dacă va fi cazul, adică legea nouă, iar în privința tratamentului concursului dispozițiile tot din legea nouă și se va stabili rezultanta. Se vor compara apoi rezultantele stabilindu-se legea mai favorabilă. Nu se vor putea însă aplica reducerile din art. 14 și 15 și tratamentul concursului din legea veche, decât dacă aceste norme privind tratamentul concursului sunt commune ambelor legi, pentru că altfel s-ar crea o lex tertia.” Nu poate fi luată însă în considerare această opinie, pentru rezolvarea problemei discutate, deoarece autorul acesteia nu îmbrățișează teza autonomiei instituției concursului de infracțiuni și dispozițiilor mai favorabile, independent de legea aplicată pentru pedepsele contopite, nici în cazul infracțiunilor care nu au fost definitiv judecate la data intrării în vigoare a legii noi. Acesta consideră că și în cazul în care infracțiunile comise sub imperiul legii vechi nu au fost definitiv judecate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, regulile de aplicare a legii mai favorabile ar trebui să constea în efectuarea contopirii potrivit ambelor legi și aplicarea pedepsei rezultante mai favorabile. Or, am văzut anterior că, în prezent, acest punct de vedere este minoritar în doctrina noastră, majoritatea autorilor fiind de acord cu teza aplicării autonome a instituției concursului de infracțiuni, în cazul aplicării legii mai favorabile infracțiunilor nejudecate definitive.

Într-o altă lucrare, chiar autorul materialului postat pe site-ul Ministerului Justiției pare să îmbrățișeze opinia contrară, a aplicării autonome a dispozițiilor de la concursul de infracțiuni și în cazul în care toate infracțiunile au fost judecate definitiv sub legea veche, dar contopirea se face sub legea nouă [10]. Astfel, autorul menționează explicit că “în situația analizată instanța trebuie să procedeze în felul următor. Mai întâi se va examina aplicabilitatea dispozițiilor art. 14-15 C.pen. în cazul pedepselor pronunțate sub legea veche și, dacă este cazul va proceda la reducerea corespunzătoare a acestora. Apoi, în cea de-a doua etapă, va contopi pedepsele astfel reduse, potrivit legii vechi, respectiv potrivit legii noi și, în funcție de rezultatele obținute, va stabili care este legea mai favorabilă”. Se susține apoi că nu este întemeiată obiecția că în acest mod s-ar ajunge la crearea unei lex tertia.

Cum se poate constata, problema în dezbatere nu a fost lămurită nici după intrarea în vigoare a actualului Cod penal și nu pare să aibă o soluție unitară nici după ce va intra în vigoare noul Cod penal. Este foarte importantă ajungerea la un punct de vedere unanim acceptat, deoarece aceasta este una dintre primele probleme de interpretare cu care se vor confrunta instanțele de judecată, imediat după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar de adoptarea unui punct de vedere sau al altuia depinde admiterea sau respingerea contestațiilor la executare cu acest obiect.

În plus, situația este identică și în cazul celorlalte forme ale pluralității de infracțiuni, respectiv pluralitatea intermediară sau recidiva, iar soluția de principiu stabilită pentru aplicarea legii mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni va trebui să fie adoptată și în cazul acestora din urmă.

Tocmai de aceea consider că ar fi fost mai bună soluția tranșării acestei probleme prin legea de punere în aplicare a noului Cod penal, nefiind benefică lăsarea acesteia pe seama doctrinei și a practicii judiciare. În plus, având o regulă stabilită într-un text de lege, Curtea Constituțională ar fi avut posibilitatea să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestuia cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, care instituie principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile. Altfel, va fi greu ca practica instanțelor de judecată, într-un sens sau altul, să poată fi cenzurată de Curtea Constituțională, sub acest aspect. Numai simpla posibilitate ca, pentru persoane aflate în aceeași situație, să fie soluționate în mod diferit contestațiile la executare, reprezintă o problemă destul de gravă, având în vedere urgența pe care o reclamă natura acestor cause și durata mare de timp pe care ar necesita-o aplicarea mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prevăzute de noul Cod de procedură penală.


[1] Gh. Dărângă, Aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procesului penal, în R.R.D. nr. 3/1970, p. 61-62; D. Pavel, Prevederile noului Cod penal cu privire la succesiunea legilor penale, în R.R.D. nr. 6/1968, p. 14-15; G. Antoniu, Codul penal al Republicii Socialiste România comentat și adnotat, de T. Vasiliu ș.a., Editura Științifică, București, 1972, p. 66; F. Streteanu, Concursul de infracțiuni, Editura Lumina Lex, 1999, p. 367.
[2] F. Streteanu, Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condițiile intrării în vigoare a noului Cod penal, publicată la adresa de internet
[3] V. Dongoroz s.a., Explicații teiretice ale Codului penal român. Partea generală., Vol. I, Editura Academiei RSR, 1969, p. 92.
[4] Idem, p. 10.
[5] A se vedea F. Streteanu, Concursul de infracțíuni, op. Cit., p. 9.
[6] V. Dongoroz s.a., op.cit., p. 254.
[7] C. Barbu, Aplicarea legii penale în spațiu și timp, Editura Științifică, București, 1972, p. 243.F.
[8] Streteanu, Documentare…, op.cit., p. 28.
[9] C. Barbu, op.cit., p. 266.
[10] F. Streteanu. Concursul de infracțiuni, op.cit., p. 372-374.


dr. Cristinel GHIGHECI
judecător, Curtea de Apel Brașov

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week