Secţiuni » Articole » Opinii
OpiniiPovestim cărţiImaginarul dreptului
Condiţii de publicare
2 comentarii

Cum să înţelegem intempestiv procedura civilă. Reductio ad absurdum


27 noiembrie 2013 | Dorinel ZOICAN
Secţiuni: Opinii, Procedură civilă
JURIDICE - In Law We Trust
UNBR Caut avocat
Evenimente juridice

Recent, examenul de promovare a judecătorilor din data de 10 noiembrie 2013 a stârnit o serie de reacţii profesionale mai ales asupra unor probleme de procedură civilă. În acest sens, în acord cu atitudinile de natură publică ale celor nemulţumiţi – în primul rând din punct de vedere subiectiv (afectarea şanselor de promovare), dar şi obiectiv (modul de interpretare epatant al celei de-a doua comisii de soluţionare a contestaţiilor la barem), cred că ar trebui avute în vedere şi cele ce urmează, neresentimentar şi parţial ironic.

Astfel, comisia de soluţionare a contestaţiilor nu a depăşit criteriile avute în vedere în regulamentul de desfăşurare a examenului şi dat o interpretare „corectă” problemelor procesual civile:

I. În ceea ce priveşte speţa în care se solicita o dezlegare situaţiei în care părţile declară direct recurs în cadrul termenului de apel, depunând un înscris autentic în privinţa consimţământului de exercitare a căii de atac a recursului, iar în cadrul acestei căi de atac a recursului o parte invocă motive de încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material pe când cealaltă parte invocă alte motive – considerentele contradictorii/străine sau lipsa lor din cuprinsul hotărârii, trebuie să observăm că însuşi Codul de procedură civilă – atât NCPC cât şi CPC 1865 – prevede un caz particular al acestei probleme de drept.

Unde raţiunea legii este aceeaşi, soluţia trebuie să o socotim identică în ambele cazuri. Prin asemănare, cererea de recuzare trebuie să fie subsumată unor motive indicate în legea procesuală. În situaţia în care partea, totuşi, ar invoca motive care exced celor expuse de textul legii, articolul 47 alineatul 2 NCPC şi articolul 30 alineatul 4 CPC 1865 stabilesc soluţia pe care instanţa o va pronunţa. Legea ne spune în aceste texte că o cerere de recuzare se va respinge ca neîntemeiată ori ca nemotivată, o eventuală invocare a unui motiv în afara celor indicate ca motive de recuzare având relevanţă în ceea ce priveşte problema motivării cererii de recuzare, iar nu a admisibilităţii sale.

Nu mai departe de luna martie 2013, cu ocazia examenului de promovare a judecătorilor, la proba practică a fost inclusă şi o speţă în care se punea problema sancţiunii ce se va aplica în cazul în care o parte invocă pe calea revizuirii un alt motiv decât cele din articolul 322 CPC 1865, socotindu-se, în final, că se poate aplica atât sancţiunea respingerii ca neîntemeiată cât şi aceea a respingerii ca inadmisibilă. Însă această dezbatere a avut loc cu mult timp în urmă şi eventual a depăşit tematica de lucru a noii comisii.

II. În ceea ce priveşte speţa în care se formulează cerere de intervenţie accesorie în apărarea pârâţilor, încuviinţată în principiu de către instanţă, ulterior reclamantul modificându-şi acţiunea, iar pârâţii exprimându-şi acordul expres asupra continuării judecăţii în condiţiile cererii modificate a reclamantului, cadrul procesual vizând noul obiect al acesteia, nu se poate opune comisiei de soluţionare a contestaţiilor un mod greşit de interpretare. Astfel, în toate situaţiile în care NCPC se referă la părţi, instanţa va avea în vedere şi intervenientul accesoriu, neinteresând limitele procesuale ale drepturilor fiecărei părţi în parte.

Ca atare, observăm că  în condiţiile articolului 438 din NCPC, legea procesuală se referă la părţi. Prin urmare, în cazul în care tranzacţia ar fi încheiată de reclamant şi pârât, deoarece art. 438 se referă la părţi, ea va trebui semnată şi de intervenientul accesoriu, altfel instanţa nu va putea lua act de aceasta, în accepţiunea şi cu mijloacele raţionamentului juridic despre care facem vorbire în prezenta. În acest fel, putem aprecia că problema şi în privinţa tranzacţiei este una controversată în jurisprudenţă. De asemenea, în condiţiile art. 406 din NCPC, în cazul renunţării reclamantului la acţiune, deoarece legea prevede acordul expres al celeilalte părţi, instanţa va trebui să observe dacă nu cumva intervenientul accesoriu s-ar opune renunţării în condiţiile în care pârâţii ar da acordul lor expres – o altă situaţie ce stârneşte controverse.

III. În cel de-al treilea rând, în afara speţei din cadrul probei practice în care s-a apreciat că problema de drept excede tematicii – respectiv aceea în care se face trimitere la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, în alte două speţe soluţia comisiei ar fi trebuit să fie identică, adică să se aprecieze că se impune anularea lor şi acordarea punctelor tuturor candidaţilor.

Mă refer la speţa în care se punea în discuţie sancţiunea care intervine în situaţia eşalonării taxei de timbru ca urmare a neplăţii unei rate, deoarece în tematica examenului nu era inclusă problematica taxelor de timbru. În acelaşi sens, nici speţa care privea acordarea cheltuielilor de judecată când dovada achitării onorariului avocaţial a fost depusă la dosar după închiderea dezbaterilor exceda parţial tematicii, referindu-se la acordarea cheltuielilor de judecată.

În concluzie, soluţia corectă ar fi fost aceea ca, în final, comisia să dispună anularea a 5 speţe din cadrul probei practice.

Mai trebuie să avem în vedere că examenul de promovare s-a desfăşurat în condiţiile în care fiecare candidat avea la îndemână legislaţia specifică şi, ca atare, prevalează în modul de rezolvare a cazurilor practice aplicarea in integrum a prevederilor legale identificate în NCPC, iar nu interpretarea lor coroborată. În acelaşi sens, mai putem aprecia că modul în care această comisie cu atribuţii de soluţionare a contestaţiilor la barem a corectat baremul iniţial a făcut o aplicare a principiului „error comunis facit jus” – când se identifică o eroare comună, repetabilă, ea valorează drept.

Ca atare, plasându-ne în modul de interpretare a problematicii examenului de promovare prin prisma raţionamentului celei de-a doua comisii şi reducând la absurd argumentele expuse, ajungem înspre zona gândirii imaculate juridic.

Dorinel ZOICAN
judecător, Tribunalul Mehedinţi

Cuvinte cheie: , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi ciţi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice


Servicii JURIDICE.ro
Cont profesional









Subscribe
Notify of
2 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni          Noutăţi     Interviuri     Comunicate profesionişti        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie         Arii de practică          Note de studiu     Studii
 
© 2003-2023 J JURIDICE.ro