Despre statistică, recorduri și judecători
4 decembrie 2013 | Adrian Toni NEACȘU
Instanțele întocmesc rapoarte statistice trimestrial. Cea mai importantă statistică parțială însă este cea semestrială, de la jumătatea anului. În acest moment se pot aproxima, cu o precizie importantă, cifrele finale ale anului, printr-o simplă extrapolare.
Iată cele mai importante date cantitative pentru primele 6 luni ale anului.
Instanțele au avut de soluționat în perioada ianuarie-iunie 2013 un număr total de 2,2 milioane de dosare. O creștere importantă a numărului de dosare față de aceeași perioadă a anului 2012 s-a înregistrat pe rolul tribunalelor și al curților de apel. Tribunalele au avut cu 180.000 de dosare mai mult decât în semestrul I 2012, iar curțile de apel cu peste 30.000. Este o dovadă, pe care o anticipam, că modificările legislative anunțate cu surle și trâmbițe nu au condus la o degrevare reală a instanțelor. Sugerez același efect limitat și cu privire la introducerea obligativității procedurii prealabile a medierii.
Din dosarele nou formate în 2013, un număr de 154.000 au fost plângeri contravenționale, din care cca 40.000 numai cu privire la circulația pe drumurile publice. Numai 30% din plângerile contravenționale soluționate în primul semestru 2013 au fost respinse, marea majoritate fiind admise, cu consecința anulării proceselor verbale de contravenție.
Instanțele din România au pronunțat în aceste 6 luni pe care le analizăm aproximativ 1,3 milioane de hotărâri judecătorești, înregistrându-se, desigur și previzibil, un nou record istoric. Partea leului au asigurat-o judecătoriile, cu peste 770.000 de sentințe pronunțate. Tribunalele au pronunțat, în fond și în căile de atac, cca. 370.000 de hotărâri judecătorești, iar curțile de apel 142.000. Toate aceste cifre sunt în creștere față de perioadele anterioare, ceea ce promite și pentru acest an depășirea tuturor recordurilor de încărcare.
Justiția din România este preponderent una a cantităților. Cetățenii ajung în fața instanțelor judecătorești cu cauze mărunte și sunt dispuși să renunțe imediat cum primesc o soluție nefavorabilă. Doar așa se explică faptul că mai puțin de 10% din sentințele pronunțate de judecătorii sunt atacate cu o cale de atac. Doar una din 10 părți care pierd procesul în fața judecătoriilor înțelege să continue la instanța superioară. La tribunale gradul de atacabilitate este puțin mai mare, cca. 30% în medie, însă concluzia este aceeași, instanțele sunt asaltate cu cauze în care gradul de conflictul nu atinge limita de la care nu se mai poate renunța.
Mai mult, din cele 770.000 de hotărâri judecătorești ale judecătoriilor doar aproximativ 7.000 au fost desființate în căile de atac declarate, ceea ce înseamnă sub 1%. Doar 9.230 de sentințe și decizii pronunțate de tribunale au fost modificate în căile de atac, adică sub 2.4%. Realitatea arată că justiția se realizează la instanțele de fond și că exercitarea căilor de atac a devenit cu adevărat o excepție.
Cea mai mare instanță din țară rămâne în continuare Tribunalul București, cu peste 109.000 de dosare de soluționat. Cum există și tribunale cu 3-4000 de cauze, se dovedește, o data în plus, că așezământul originar al organizării judiciare este unul nejudicios, cel mai probabil instanțele din București având nevoie de un tratament administrativ distinct, în cadrul unei reglementări metropolitane.
Judecătorul român este în continuare supraaglomerat. În mod paradoxal, cel mai încărcat cu dosare este judecătorul de la curțile de apel, cu 956 de cauze de soluționat, urmat de cel de tribunale cu 824 de dosare și cel al judecătoriilor, cu 644 de dosare. S-a depășit limita suportabilității? Cel mai probabil că nu, iar următoarele jocuri ale cifrelor vor arăta asta.
Concluzia este simplă. Sistemul judiciar funcționează de ani de zile într-o inerție a acumulărilor cantitative. În ce ne privește, avem în continuare ce monitoriza, numărul hotărârilor judecătorești fiind mai mult decât impresionabil, cu precizarea că justiția se realizează în realitate în proporție covârșitoare la instanțele de fond.
Adrian NEACŞU
redactor șef Monitorul Jurisprudenței
