România la CEDO: cauza pendinte SC Antares Transport SA. Revocarea licenței pentru rutele de transport și dreptul de proprietate.
4 decembrie 2013 | Teodor PAPUC, Teodor PAPUC
SECŢIA A TREIA
Cererea nr. 27227/08
SC ANTARES TRANSPORT SA şi SC TRANSROBY SRL c. României
I. Situaţia de fapt (conform celor susținute de reclamanți):
Reclamanţii, S.C. Antares Transport S.A. (prima reclamantă) şi S.C. Transroby S.R.L. (a doua reclamantă), sunt două societăţi comerciale cu sediul în Râmnicu-Vâlcea.
În aprilie 2005, Consiliul Judeţean Vâlcea a aprobat programul pentru transportul de persoane – perioada iulie 2005 – iulie 2008. A fost organizată o licitaţie publică, iar cele două reclamante au adjudecat, în asociere, un număr de rute de transport (cuprinse într-un grup), pentru care au primit licenţele prevăzute de lege. În scopul desfăşurării acestei activităţi, reclamantele au contractat un împrumut bancar, au cumpărat un număr de autovehicule şi au făcut noi angajări.
În iunie 2006, Curtea de Apel Piteşti a admis cererea unei a treia societăţi şi a revocat decizia Consiliului Judeţean Vâlcea din aprilie 2005, în privinţa uneia dintre rute. Instanţa a reţinut că, atunci când a organizat rutele pe grupuri, consiliul a acţionat în mod arbitrar, încălcând regulile concurenței. Curtea a dispus reanalizarea unei rute din grupul sus-menţionat şi organizarea unei noi licitaţii, doar pentru acea rută (Drăgășani-Băbeni-Rm Vâlcea).
În vederea aplicării hotărârii judecătoreşti, Consiliul Judeţean Vâlcea a emis în iulie 2006 o hotărâre prin care se aproba un nou program de transport de persoane pentru perioada 2005-2008 şi care prevedea că toate rutele din grupul respectiv trebuie scoase la licitaţie, ca rute aparte. Reclamantele au primit o adresă de la Autoritatea Rutierã Română, prin care erau informate că trebuie să predea imediat licenţele pentru întregul grup.
În octombrie 2006, după ce au urmat procedura administrativă prealabilă, reclamantele au contestat hotărârea consiliului. Ele au susţinut că hotărârea judecătorească trebuie interpretată în sensul scoaterii la licitaţie numai a unei singure rute, şi nu a întregului grup. Acestea s-au plâns că, prin predarea licenţelor pentru întregul grup, au pierdut posibilitatea de a participa la licitaţia organizată în iulie 2006, în baza hotărârii contestate emise de Consiliul Judeţean Vâlcea.
În ianuarie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins acţiunea reclamantelor, susţinând că s-a decis în mod corect, de către consiliu, scoaterea fiecărei rute la licitaţie.
Hotărârea a fost menţinută de către Curtea de Apel Timişoara, care a respins recursul reclamanţilor, în decembrie 2007.
Judecătorul R.P., preşedintele completului, a formulat opinie separată. Acesta a afirmat că, prin scoaterea la licitaţie a întregului grup de rute, consiliul ar încălca prevederile hotărârii judecătoreşti definitive a Curţii de Apel Piteşti, din iunie 2006, care fac referire doar la o singură rută. Judecătorul R.P a mai menţionat că hotărârea consiliului din iulie 2006 încălca dreptul de proprietate al reclamantelor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. În fine, acesta a menţionat că, potrivit art. 1 (6) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, actele administrative nu pot fi revocate de către aceeaşi instituţie care le-a emis, ci numai de către instanţa de judecată – ceea ce nu era cazul în prezentul litigiu.
Între timp, prima reclamantă a contestat în faţa instanţelor decizia Autorităţii Rutiere Române, comunicată prin adresa din iulie 2006. În aprilie 2007, ÎCCJ a admis cererea reclamantei şi a reţinut că trebuie predată numai licenţa pentru o singură rută. În privinţa celorlalte licenţe deţinute de către reclamante pentru restul rutelor, instanţa a reţinut că acestea constituiau o „posesie”, în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi că nu exista niciun temei pentru retragerea acestora printr-un act administrativ.
Cu toate acestea, la momentul pronunţării hotărârii, reclamantele îşi predaseră deja licenţele, o nouă licitaţie fiind deja organizată în iulie 2006, licitaţie la care reclamantele nu au putut participa, întrucât nu îndeplineau condiţiile impuse de către Consiliul Judeţean Vâlcea.
II. Capăt de cerere:
Reclamantele se plâng de faptul că retragerea licenţelor lor pentru activitatea de transport a fost ilegală, cauzându-le pierderi semnificative în bugetul societăţilor lor, prin încălcarea dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
III. Întrebări adresate părţilor:
1. Dacă a existat o ingerinţă în liniştita posesie a reclamantelor, în înţelesul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie?
2. În cazul afirmativ, dacă ingerinţa a fost în conformitate cu condiţiile prevăzute de lege
Guvernul este invitat să prezinte documente care să arate legislația aplicabilă în acel moment cu privire la atribuirea rutelor de transport.
Teodor PAPUC
Mihaela MAZILU-BABEL (coordonator proiect)
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Administrative, Universitatea din Craiova
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
