Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
3 comentarii

RRDJ nr. 5/2013: Unele clarificări privind obligația părților din procesul civil de a participa la ședința de informare asupra avantajelor medierii și regimul sancționator aplicabil în caz de neconformare | Ștefan Naubauer
05.12.2013 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Dr. Ştefan Naubauer, lector univ. la Facultatea de Drept a Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti, avocat în Baroul Bucureşti, mediator, a publicat în Revista Română de Jurisprudență nr. 5/2013 articolul Unele clarificări privind obligația părților din procesul civil de a participa la ședința de informare asupra avantajelor medierii și regimul sancționator aplicabil în caz de neconformare, pe care vi-l prezentăm în rezumat.

Potrivit autorului, ședința de informare privind medierea la care se referă art. 2 alin. (1²) din Legea nr. 192/2006 nu face parte din procedura de mediere reglementată la Capitolul 5 din aceeași lege. Obligația de a participa la ședința de informare privind medierea nu are legătură nici cu procedura prealabilă încheierii contractului de mediere reglementată la art. 43 din Legea nr. 192/2006. Obligația de a face dovada participării la ședința de informare incumbă reclamantului/intervenientului voluntar principal și privește exclusiv litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 192/2006, ce formează obiect al proceselor civile declanșate de la 1 august 2013.

Participarea la ședința de informare nu este o procedură prealabilă în sensul art. 193 alin. (1) NCPC, instanța de judecată putând fi sesizată chiar dacă reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație. Îndeplinirea obligației de a participa la ședința de informare nu poate fi dispusă în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, întrucât nu suntem în situația nerespectării uneia dintre cerințele prevăzute la art. 194-197 NCPC, pentru care legea stabilește o altă sancțiune – anularea cererii.

Termenul acordat reclamantului pentru depunerea dovezii participării la ședința de informare ar trebui să se încadreze până la primul termen de judecată. Instanța va putea acorda și intervenientului principal un termen până la momentul discutării admisibilității în principiu a intervenției, în condițiile art. 64 alin. (2) NCPC, pentru ca acesta să se conformeze obligației de a participa la ședința de informare.

În procedura prevăzută la art. 227 NCPC, în cazul în care judecătorul recomandă medierea, dacă reclamantul/intervenientul principal nu se prezintă la mediator în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii, nu se poate respinge cererea de chemare în judecată/cererea de intervenție principală ca inadmisibilă, întrucât nu suntem în sfera litigiilor care presupun ab initio obligativitatea participării la ședința de informare. În aceste situații, instanța va putea sancționa cu amendă judiciară refuzul părții de a se prezenta la ședința de informare cu privire la avantajele medierii doar în situațiile în care partea a acceptat să participe la o astfel de ședință. În procedura reglementată la art. 227 alin. (3) NCPC, coroborat cu art. 61 din Legea nr. 192/2006, informarea și procesul-verbal cu privire la rezultatul ședinței de informare se fac numai de către mediator.

Aflaţi mai mult despre , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!









JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

JURIDICE gratuit pentru studenţi

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi [Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET]

JURIDICE recomandă e-Consultanta, consultantul tău personal în finanţare


Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “RRDJ nr. 5/2013: Unele clarificări privind obligația părților din procesul civil de a participa la ședința de informare asupra avantajelor medierii și regimul sancționator aplicabil în caz de neconformare | Ștefan Naubauer”

  1. Fănuţa LIŞMAN spune:

    Autorul sustine faptul ca etapa de informare este una prealabila oricarui demers al mediatorului, contrar altor opinii care o vad ca o etapa a procesului de mediere, una prealabila contractului de mediere.
    Datorita inconsecventei legislative pe de o parte (legea folosind atat sintagma de „sedinta de informare” cat si pe cea de „procedura de informare”, cat si faptului ca putini profesionisti cunosc foarte bine filosofia medierii si procedura in sine (tinand cont si de faptul ca si mai putini dintre acestia au avut o legatura practica cu medierea), s-au creat multe confuzii, conturandu-se aceste doua mari directii de interpretare.

    In mod corect apreciaza autorul faptul informarea se situeaza in afara oricarei proceduri de mediere, iar argumentele sunt nu doar de ordin practic, ele sunt inclusiv de ordin juridic si sunt argumente puternice. In chiar textul art. 2 din Lege se face trimitere, asa cum sesizeaza si autorul, la art. 43 din Legea medierii care reglementeaza o prima etapa a procedurii de mediere (o etapa de pregatire a partilor) ce a ramas neschimbata pana in prezent. Aceasta etapa de pregatire este una esentila in pregatirea partilor pentru mediere, indiferent daca apeleaza numai o singura o parte sau amandoua (in acelasi timp) la mediator. Aceasta etapa s-a aplicat inainte de instituirea obligativitatii informarii cat si ulterior. In aceasta etapa mediatorul are obligatia informarii partilor dar aceasta obligatie (ce apartine mediatorului) nu se confunda cu obligatia instituita de art. 2, obligatie instituita in sarcina partii/partilor (dupa caz).

    Prima informare este una generala, gratuita, in urma careia, una sau ambele parti (daac decid sa vina impreuna) iau decizia de a declansa o procedura de mediere.

    Daca vine o parte si ia decizia de mediere se declanseaza etapa de pregatire a medierii, etapa care nu mai presupune doar informarea partilor, serviciile de mediere ale acestei etape fiind unele complexe (minimizate din pacate de unii profesionisti) ce includ si servicii de invitare a celeilalte parti la mediere.

    Daca vin ambele parti si iau decizia de mediere, se trece direct la negocierea contractului de mediere (un pas absolut obligatoriu, care uneori se depaseste mai usor, alteori mai greu), in ipoteza in care mediatorul apreciaza ca partile sunt pregatite sa intre in mediere. In caz contrar, mediatorul poate propune partilor sa treaca intai printr-o etapa de pregatire care sa creeze premisele favorabile ajungerii la un acord.

    Pe masura ce practica se va contura, am convingerea ca lucrurile se vor clarifica.

    Pana atunci, nu putem face altceva decat sa venim cu argumente ca cele prezentate sumar de autor si cele mentionate si de mine in prezentul comentariu.

    Argumente sunt mult mai multe. Personal, nu am vrut sa le prezint, in speranta ca ele se vor clarifica intai in cadrul profesiei. Cum practica intarzie sa apara, am luat decizia de a le prezenta si eu intr-un articol viitor.
    Cred ca este timpul sa depasim acest pas si sa incepem sa aplicam medierea asa cum ea poate fi utila tuturor (de la beneficiarul ei direct, pana la oricare din profesionistii implicati).

    • Dorin ILIE spune:

      Cum vedeti si ce inseamna pentru dumneavoastra trimiterea din art. 2 la art. 43, art. 43 care face parte din cap. V (Procedura cu ambele parti in vederea medierii)?

      Deasemenea, ce inseamna art. 2 pentru dumneavoastra in ceea ce priveste cele trei ipoteze specificate clar in articol: „Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare…”

      Multumesc.

      • Fănuţa LIŞMAN spune:

        Inteleg ce doriti sa ma intrebati, stimate coleg, insa, pentru mine, trimiterea nu este una simpla, de la un art. la un Cap., ci de la o etapa la alta.

        Pregatesc in acest sens un articol in care sa exploram tocmai posibilitatile de lucru invocate de lege si propuse de dumneavoastra spre discutie.

        Totodata, mentionez ca nu doresc sa-mi impun un punct de vedere (chiar de as vrea n-ar fi posibil). Tot ce-mi propun este sa privim si dintr-o alta perspectiva informarea (aceea a eficientei reglementarilor in vigoare), cu regretul ca se discuta intai in spatiul public aceste chestiuni, inainte de a fi discutate serios in cadrul breslei, avandu-se in vedere fectele acestor reglementari si interpretari contradictorii, desi s-au facut numeroase incercari de dezbateri, cu rezultate deja cunoscute in spatiul public.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.