Excepție de neconstituționalitate respinsă referitoare la dispozițiile Legii privind taxele judiciare de timbru
9 decembrie 2013 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 163 din data de 26 martie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 54 din 12 februarie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cezar Adrian Iancu într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Iași – Secția Civilă.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru care are următorul conținut:
”Art. 7
Taxele judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de familie sunt următoarele:
a) pentru cererea de divorţ întemeiată pe art. 38 alin. 1 şi 2 din Codul familiei – 10 lei;
b) pentru cererea de divorţ întemeiată pe art. 38 alin. 3 din Codul familiei, precum şi în cazul în care reclamantul nu realizează venituri sau acestea sunt inferioare salariului minim brut pe ţară – 2 lei;
c) pentru cererile de stabilire a locuinţei minorilor, formulate potrivit art. 100 alin. 3 din Codul familiei, pentru cererea de încredinţare a copiilor minori, introdusă separat de acţiunea de divorţ, pentru cererile de reîncredinţare a copiilor minori ulterior divorţului, pentru acţiunea introdusă de un părinte care a recunoscut unul sau mai mulţi copii, în scopul purtării numelui său, precum şi pentru cererile de încredinţare a copiilor minori din afara căsătoriei, formulate potrivit art. 65 din Codul familiei – 1.5 lei.”
Autorul excepției susține că actul normativ criticat contravine dispozițiilor art. 49 alin. (1), (4) şi (5) din Constituție referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Curtea a constatat, în urma analizării excepției de neconstituționalitate, a raportului întocmit de judecătorul-raportor, precum și a concluziilor procurorului, că potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, respectiv art. 1, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dispoziţiile art. 7 stabilesc taxele judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de familie.
De asemenea, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Mai mult, nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
