Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Mediere
Mediere
DezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3
Mediere Opinii
 1 comentariu

Să citim cu atenție Legea medierii – partea I

13 decembrie 2013 | Emil Mihail TATU, Emil Mihail TATU

Întrucât am primit suficiente semnale despre percepţia generală cu privire la Legea nr. 192/2006 privind medierea, percepţie alimentată artificial de către unii dintre mediatori, consider că este necesar a oferi unele informaţii despre această lege, mai ales cu privire la interferenţa ei cu sistemul de justiţie odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă şi a modificărilor Legii medierii cu privire la inadmisibilităţi.

Se observă în ultimul timp o tendinţă a mediatorilor de a eluda următoarele prevederi: art. 2 alin. 1^4: ”Serviciile prestate conform dispoziţiilor alin. 1 şi 1^1 sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita”.

Serviciile despre care face vorbire legea, cele de la alin. 1 şi alin. 1^1, sunt următoarele:
”Alin. 1. – Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Alin. 1^1 – Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. 1 ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei”

Extrăgând din textul legal, mai pe scurt, serviciile care ar trebui să fie gratuite sunt:
– redactarea şi expedierea invitaţiei la şedinţa de informare;
– şedinţa de informare propriu-zisă;
– redactarea şi eliberarea certificatului de informare;
– redactarea şi eliberarea procesului verbal cu privire la refuzul de participare sau lipsa răspunsului la invitaţia de a participa la şedinţa de informare;

În condiţiile în care singurul lucru obligatoriu pentru părţi este participarea la ședința de inforamare și nu demararea medierii înseşi, unii mediatori speculează lipsa de rigurozitate sau neatenţie a unor justiţiabili încheind cu aceştia fie contracte de „pregătire mediere” fie „contracte de mediere pentru o singura şedinţă”, percepând onorarii între 100 şi 200 RON pentru această activitate, eliberând apoi un proces-verbal de mediere, şi nu un certificat de informare sau proces-verbal cu privire la refuzul părţilor de a media sau al pârâtului de a participa (din nou acte juridice diferite).

Cu privire la acest aspect trebuie subliniate nişte diferenţe de nuanţă, dar pe care le consider definitorii pentru scopul avut în vedere de legiuitor în momentul în care a reglementat gratuitatea procedurii şedinţei de informare. Deşi mediatorii ar putea argumenta că fac parte dintr-o profesie liberală, iar o asemenea gratuitate ar împiedica desfăşurarea activităţii pe baze economice, respectiv ale producerii de profit, trebuie avut în vedere că scopul legiuitorului nu a fost acela de a răpi mediatorilor (oricât de mult ar fi ”studiat” în cursurile de o mie de euro pentru o săptămână)  posibilitatea de a face profit, ci de a crea o potenţială premisă a degrevării instanţelor de judecată de litigii care ar putea fi rezolvate pe cale amiabilă.

Având în vedere imaginea generală şi scopul enunţat anterior, se poate argumenta că în lipsa reglementării obligativităţii participării la şedinţa de informare puţini ar fi fost clienţii voluntari ai unor astfel de stabilimente. Continuând argumentaţia în acest sens, se poate considera că legiferarea acelei obligativităţi ar fi introdus în birourile mediatorilor o întreagă piaţă de potenţiali clienţi.

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

Servicii JURIDICE.ro

Spun potenţiali deoarece consider că mediatorii, în neobosita luptă pentru profit (dealtfel a noastră, a tuturor, de la muncitor necalificat până la Preşedinte) şi amortizare a costurilor cursurilor ”intensive”, ar fi trebuit să aplice legea în spiritul şi litera sa, lăsând la aprecierea persoanelor care participă la o şedinţă de informare cu adevărat gratuită dacă doresc sau nu să medieze litigiul lor şi să achite un onorariu pentru acest serviciu.

Da, o asemenea abordare ar fi creat poate ideea de profesie care se respectă şi care poate fi respectată cel puţin pentru onoarea de a nu încerca să ”stoarcă” acea sută de lei doar pentru că ”este obligatoriu să treci pe la mediator înainte să demarezi un litigiu”. Or, cuvântul ”onoare” nu se regăseşte însă în Legea nr. 192/2006 şi cu toţii ştim că dacă legea nu o prevede, e permis să nu o avem, Doamne-fereşte să o şi afişăm! Nu se găseşte la supermarket, se dobândeşte, în ani de educaţie, de pregătire şi experienţă.

Am vorbit despre alimentarea acestei concepţii greşite. Iată exemple din Constanţa şi nu numai:

1. Site-ul Centrului de mediere Dobrogea titrează: ”Cererile de chemare în judecată vor fi respinse începând de la 1 august, în cazul neparticipării la şedinţa de mediere”. Corect din punct de vedere legal ar fi sunat aşa: ”în cazul neparticipării la şedinţa de informare privind medierea”. Dar nu sună aşa, pentru că şedinţa de informare este gratuită iar şedinţa de mediere, nu.

2. Pe site-ul Consiliului de mediere, forul diriguitor al acestei profesii, ”Ghidul realizării procedurii de informare” arată că mediatorul nu va solicita onorariu decât dacă părţile se prezintă împreună!!!! În rest, onorariu, nu!, şedinţa de informare este în totalitate gratuită!

3. Pe site-ul ziarului Cuget Liber, în articolul ”Vreţi să vă daţi în judecată vecinul? Se schimbă regulile la instanţă!” mediatorul Simona Tocitu afirmă: ”Întreaga procedură de informare, în care mediatorul le prezintă părţilor în ce constă medierea, care sunt avantajele, este gratuită. Doar dacă una dintre părţi nu vine la informare, se plăteşte contravaloarea invitaţiei”. – Nu! Ședinţa de informare este în totalitate gratuită!

Exemplele de dezinformare pot continua.

„Este obligatoriu să treci pe la mediator înainte de a demara un litigiu” – FALS!

În 28 iunie 2013, a fost introdus în legea medierii următorul articol: art. 2 alin. 1^3: ”Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care această se atestă în scris”.

În concluzie:
NU medierea este obligatorie ci ŞEDINŢA DE INFORMARE, două noţiuni diferite;
– NU DOAR mediatorul poate realiza procedura de informare privind medierea, ci şi avocatul, notarul, procurorul, consilierul juridic şi DA, chiar şi JUDECĂTORUL, dar despre cum a devenit ineficientă parțial sancțiunea inadmisibilității voi dezvolta într-un alt articol.
– procedura şedinţei de informare cu tot ce implică ea este şi trebuie să fie esenţialmente GRATUITĂ.

Avocat Emil Mihail TATU

Citeşte mai mult despre , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill.

 
Homepage J JURIDICE   Cariere   Evenimente   Dezbateri   Profesionişti   Lawyers Week   Video
 
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Sustenabilitate
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi
Drept maritim
Parteneri ⁞ 
Specialişti
Arii de practică
Business ⁞ 
Litigation ⁞ 
Protective
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul sportului
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note şi studii juridice ISSN
Note de studiu ⁞ 
Studii
Revista revistelor
Autori ⁞ 
Publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională a României
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Dezlegarea unor chestiuni de drept
Recurs în interesul legii
Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
Curţi de apel
Tribunale
Judecătorii
Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Flux noutăţi
Selected
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi
RSS ⁞ 
Publicare comunicate
Proiecte speciale
Cărţi
Condoleanţe
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Povestim cărţi
Poveşti juridice
Războiul din Ucraina
Wisdom stories
Women in Law

Servicii J JURIDICE   Membership   Catalog   Recrutare   Talent Search   Comunicare   Documentare   Evenimente   Website   Logo   Foto   Video   Partnership