Secţiuni » Arii de practică » Protective » Drept civil
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
UNBR Caut avocat
AUDI Q3
AUDI Q3 SUV
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q8
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
AUDI Q3
Citeşte mai mult în legătură cu Drept civil, Opinii, SELECTED

Ce am aflat în ultimii doi ani despre Noul Cod Civil

19 decembrie 2013 | Adriana ALMĂȘAN

În urmă cu doi ani făceam, într-un editorial găzduit de Curierul Judiciar, unele predicții asupra parcursului și implicațiilor Noului Cod Civil, având entuziasmul și onestitatea care să îmi permită, după o perioadă oarecare, să mă întorc asupra acestor idei fără să mă rușinez de ele. Întrucât despre Noul Cod Civil s-au spus o sumedenie de lucruri, dar, mai ales, pentru că este cu totul imposibil să vedem toate cele legate de el, am limitat comentariul și viziunea ex ante pornind de la o pseudo definiție negativă a Codului. Citind acum acel editorial, fac, iată, propria evaluare și constat evoluția în viața practică juridică a acestui act normativ, care este piatră de colț a sistemului normativ românesc.

Ce confirmări am primit în cei doi ani petrecuți de la intrarea în vigoare a Codului Civil Nou?

Întâi, paradoxul concomitentei prezențe și absențe a Noului Cod Civil în viața juridică românească se menține. Pe de o parte, Noul Cod Civil a fost vedeta comentariilor și interesului juriștilor. Chiar și după intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, controversele nu au dispărut, lăsând cumva în uitare Vechiul Cod civil. Pentru acest motiv, gândesc că poate ar fi potrivit de menționat că Vechiul Cod este încă (și va mai fi) aplicabil în numeroase situații juridice. Pe de altă parte, oroarea-ororilor încă se întâmplă, numeroși juriști neavând habar de prevederile Noului Cod Civil. Nu putem spune că aceștia nu au cunoștință de însăși existența sa, dar distincția nu are nicio consecință practică, de vreme ce juriștii sunt chemați să lucreze valorificând normele prevăzute în Codul Nou, iar nu să aibă o idee de principiu despre acesta. Aceasta neplăcere afectează lumea juridică în tot, întrucât din întâlnirea inevitabilă între juristul cunoscător și cel necunoscător al Codului, rareori rezultă ceva bun. Din acest punct de vedere, a fost ușuratică urarea, făcută cu prilejul acelui editorial, ca fenomenul necunoașterii Codului să nu aibă legătură cu noi. Are.

De altfel, ceea ce este și mai supărător, mulți dintre cei care nu au cunoștință corespunzătoare asupra Codului Nou sunt tineri aspiranți să acceadă în profesii juridice (cu atât mai trist când acest lucru se manifestă cu ocazia examenului). Anticipam o oarece confuzie produsă de Noul Cod asupra învățăceilor, însă îmi imaginam că s-ar produce în direcție opusă, adică prin ignorarea Vechiului iar nu a Noului Cod. Îmi puteți arăta că circumstanțele în care se află sunt scuzabile: în zadar citești Codul Nou, dacă nu ai instrumentarul explicativ doctrinar adaptat la acesta. Este, firește, posibilă imaginea distorsionată a unui jurist neexperimentat (a unui student cu atât mai mult) de pe urma conflictului între textul nou și cartea de doctrină mai veche care (ironic!) i-a fost recomandată (recent) la școală, fără arătarea caveat-ului. Rezultă că reflexul învățării materiei cu codul deschis nu este încă format, iar însușirea lui ține de o anumita mentalitate privind modul de studiu ce nu poate fi „mișcată” lesnicios.

Apoi, după doi ani de la intrarea sa în vigoare, Noul Cod civil rămâne în continuare un instrument juridic cu aplicabilitate dedicată, iar nu soluția salvatoare pentru orice problemă juridică. Este însă adevărat că subzistă paradoxul valorificării excesive, dar și insuficiente a Codului.

În al treilea rând, Codul face în continuare obiectul învățării și cercetării cu o deosebită dedicație, însă această predicție era evident că va fi confirmată. De altfel, membrii comisiei de elaborare a proiectului Noului Cod Civil au arătat admirabilă disponibilitate de a participa la reuniuni publice în care s-a dezbătut Noul Cod, făcând posibilă înțelegerea rațiunii legii pentru multe dintre normele Codului cel Nou.

De asemenea, previziunea pe care am avut-o asupra modificărilor prevederilor Noului Cod Civil s-a verificat, cum deopotrivă s-a adeverit și anticiparea reacției pragmatice a practicienilor de a corecta imperfecțiunile acestuia prin interpretare. Ceea ce este mai important, Noul Cod Civil a fost coordonat cu Noul Cod de Procedură Civilă. Avantajele rezultate din intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedură Civila rezultă din două perspective.

Arbitraj comercial

Evenimente juridice

JURIDICE by Night

Servicii JURIDICE.ro

Pe de o parte, anumite materii (cum este cea a probelor) s-au așezat în locul cuvenit și au putut fi înțelese în contextul instituțiilor conexe inclusiv prin raportare normativă. Analiza comparativă a implementării Noilor Coduri Civile, cel substanțial si cel procedural, scoate în avantaj aparent Codul de Procedură Civila. Chiar daca încă sunt aplicabile și codurile vechi în ambele materii, într-un dosar pe rolul instanțelor pot fi incidente concomitent dispozițiile ambelor coduri doar privind aspectele substanțiale însă nu permite concomitența aplicării regulilor procedurale, ceea ce face exercițiul de implementare mai facil în domeniul procedurii civile.

Dimpotrivă, Noul Cod de Procedură Civila se confruntă cu spinoasa problemă a dependenței stringente de resurse financiare alocate implementării, problemă care afectează doar în mod accidental Codul Civil Nou. Justiția modernă se înfăptuiește prin consumarea unor resurse deloc neglijabile, iar multe dintre instituțiile procesuale care înlesnesc celeritatea, echitatea și eficiența procesului civil sunt dependente de fondurile alocate implementării sub aspect logistic. Lipsa acestor dificultăți privind resursele în dreptul material permite aplicarea imediată și eficace a Noului Cod Civil. În ansamblu, însă, cele două coduri noi au dinamizat viața juridică de natură fie să trezească pe cei care se cufundaseră în rutina lucrului cu vechile reglementări, fie să îi îndepărteze treptat pe cei care nu doresc să abandoneze confortul inerției.

Este deplin adevărat că Noul Cod Civil nu a generat o practică judiciară superior calitativă și nici nu a simplificat viața practicienilor dreptului. Această prezicere făcută de mine în urmă cu doi ani s-a adeverit pe deplin. Cu toate acestea, provocarea aplicării concomitente atât a noului cât și vechiului cod a scos ce este mai bun din juriști.

Nădăjduiesc că sunteți îngăduitori cu mine. Cu toate că multe dintre predicții par să fie împlinite, după socoteala mea, m-am și înșelat în câteva privințe. Apoi sunt și chestiuni pe care nu le-am întrezărit în octombrie 2011.

Observam în urmă cu doi ani că Noul Cod Civil nu ar trebui să scutească pe jurist de efortul de a studia, simpla valorificare a Codului nefiind aptă să lămurească modalitatea de aplicare. Aici se cuvine a fi făcută o observație: am auzit de curând, în cadrul unei grandioase conferințe dedicate Noului Cod Civil, cum unul dintre distinșii profesori vorbitori spunea despre Codul cel Nou că are nevoie de „instrucțiuni de utilizare”. Firește că formula găzduiește și o glumă (poate răutăcioasă), dar și un trist adevăr. Aș zice că aceasta este extrema opusă încrederii nesocotite în textele Codului și este deopotrivă de periculoasă.

Într-adevăr, am constat în câteva ocazii că juriștii au nevoie de confirmări înainte de a susține opinii în interpretarea Codului, iar exercițiul de verificare „la sursă” este, cel mai adesea, imposibil. Dar absența doctrinei, sau insuficiența doctrinei, sau chiar nereprezentativitatea doctrinei care să se fi pronunțat asupra unei anumite chestiuni reglementate de Codul Nou Civil nu ar trebui să reprezinte o piedică în formarea propriei opinii asupra normei juridice. Între nesiguranță și autosuficiență se poate identifica un spectru larg de opțiuni mult mai înțelepte.

De altfel, Noul Cod nu doar că nu permite însușire instantanee, acest lucru era limpede, dar nu permite nici însușire „lentă”, întrucât familiarizarea prin folosirea „scurtăturilor” a fost premiul cel mare al juristului descurcăreț, în această perioadă recentă. Este adevărat că am remarcat juriști care au căutat cele mai reprezentative forumuri de discuție pe marginea prevederilor Noului Cod Civil, în speranța că ele vor fi cheia pentru înțelegerea tuturor aspectelor dificile prevăzute. Am observat însă și un fenomen contrar, pe care nu îl anticipam. Am văzut, la chiar doi ani de la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, pasionați ai dreptului care participă la întrunire de cincisprezece ceasuri, cu foarte scurte pauze, iar în ziua următoare sunt la fel de entuziaști pentru reluarea discuțiilor. Îmi veți replica observând corect, cel mai probabil, că pasiunea pentru drept a celor în cauza nu s-a născut odată cu Noul Cod Civil și că ea reflectă un anumit fel de înțelegere a desfășurării profesiei, în general, nefiind o strictă implicație a Noului Cod Civil.

Spuneam în urmă cu doi ani că se întrevede o incidență mai scăzută a practicii fundamentată pe vechea reglementare, decât cea izvorâtă din Noul Cod. Aceasta presupunere nu avea nici pe departe reprezentarea a ceea ce urma: conflictul surd dintre rezistența la aplicarea prevederilor Noului Cod, concomitent cu pervertirea acestuia după propriile interese ale practicienilor.

Două tendințe opuse s-au remarcat: pe de o parte, ignoranță și eludare. Astfel, dincolo de predicția că vor rămâne aspecte controversate și că, în pofida aparentei clarități de formulare a textelor superioară vechiului cod și chiar și altor acte normative, tot își va găsi aplicare mult-menționatul principiu „acolo unde sunt doi juriști se găsesc trei păreri”, nu am gândit că va exista un amplu fenomen de pervertire a Codului de către juriști. Deturnarea Codului civil nou de la făgașul său firesc se manifestă cu precădere în aplicarea sa non-judiciară. Unii juriști, care întocmesc contracte reglementate de Noul Cod civil, nu s-au îngrijit nici până în prezent să adapteze contractele la prevederile acestuia.

Pe de altă parte, uneori se observă exagerata și deturnata aplicare a Noului Cod Civil. Într-un exemplu, anumiți juriști au modificat contractele frecvent încheiate, cu inserarea unor prevederi care sunt favorabile clienților lor sau chiar abuzive față de cealaltă parte, sub argument că aceste prevederi sunt imperative, potrivit Noului Cod Civil și nu reprezintă decât o transpunere a rigorilor legale. Pretext de modificare a relațiilor contractuale spre adaptare la Noul Cod, acesta a fost adesea folosit în perioada recentă pentru ca partea cu putere superioară de negociere să includă în contracte prevederi dintre cele mai inechitabile. Întrucât, prima facie, justificarea este rezonabilă, capcana urzită partenerilor de afaceri este infailibilă și, odată deschis portalul modificării prevederilor contractuale, contractul se transformă în instrumentul de tortură juridică ideal pentru manipulatorul său. Această „schemă” se dezvoltă ideal în fața unor parteneri contractuali vulnerabili din perspectiva sfatului juridic primit dar, în mod paradoxal, poate să aibă succes chiar și în contra unui partener de discuție avizat, dar prea puțin rezistent în fața unei presiuni formidabile exercitată asupra sa.

În extrema acestei practici incorecte se găsește modificarea cu prevederi abuzive a contractelor în plină derulare, sub argument că ar fi de imediată aplicare normele Codului. Ambele modalități de greșită practică sunt periculoase pentru viața juridică și se perpetuează într-un singur fel – prin ignoranță. Un cocontractant diligent va avertiza (rămâne de văzut, în funcție de puterea sa de negociere, și cu ce succes…) asupra discrepanței, însă greșeala de implementare neobservată nu poate decât să aibă consecință negativă.

De altfel, pervertirea Noului Cod se poate manifesta și prin interpretarea abuzivă a prevederilor sale. Este firească pluralitatea de opinii și lipsa uniformității de interpretare ar trebui salutată. Cu toate acestea, interpretarea legii nu trebuie făcută prin desprindere completă de norma care face obiectul analizei, contradictorialitatea de soluții în interpretare fiind acceptabilă numai dacă ea izvorăște din fireasca valorificare a argumentelor juridice, iar nu din forțarea lor în contra principiilor prevăzute în Cod.

Bunăoară, mecanismul de deblocare în procesul de formare a contractului privind elementele secundare poate fi folosit contrar finalității textului prin abuzul de drept procesual (odată cu transformarea bunului care face obiectul operațiunii juridice în bun litigios și generarea unei „capcane” pentru proprietarul său) și, chiar dacă este în mod evident sancționabil acest mecanism în temeiul exercițiului abuziv al dreptului, consecințele negative în plan economic nu sunt ușor administrabile: soluțiile de contracarare nu au eficiență imediată (ori, măcar, în timp util).

Nu în ultimul rând, am constatat cu surprindere neplăcută că popularizarea Noului Cod Civil nu s-a făcut cu finalitatea firească, ci în scopuri de promovare, prin furnizarea de informație care mai degrabă ațâță decât lămurește. În continuare, socot că informarea asupra prevederilor Codului Civil este o chestiune de importanță publică deosebită și că dispozițiile acestuia nu ar trebui să reprezinte o sofisticată și tainică platformă de cunoaștere. Întrucât exercitarea profesiilor juridice liberale este dependentă tocmai de necunoașterea legii de către cei care solicită servicii, am observat dezbateri publice din care reieșea, în principal, că pentru lămurirea problemelor în aplicarea legii trebuie apelat la un profesionist.

Aici se cuvine a fi făcută o distincție: în timp ce pentru buna aplicare a procesului de justiție este necesară implicarea profesioniștilor, în relațiile substanțiale de drept, instituirea unui monopol de fapt al acestora nu poate decât sa dăuneze, împovărând și confuzând pe destinatarul normei. Bunăoară, în relațiile de familie, în domeniul celor mai des întâlnite contracte, în materia succesiunilor, norma ar trebui să fie nu doar simplă, dar și accesibilă subiectului ei. Apreciez că suntem departe de practica din anumite state occidentale în care fiecare familie are propriul avocat pe care îl consultă în privința tuturor măsurilor luate cu caracter juridic. Nici financiar, nici din punct de vedere al mentalității românilor nu poate fi discutată această soluție. Ba, mai mult, cu oarecare tristețe, as putea afirma că nici nu este fezabilă soluția aceasta, din perspectiva insuficientului număr de juriști adecvat pregătiți, în pofida puzderiei de practicieni liber profesioniști. Observând viciile de implementare a Noului Cod Civil în lumea juridică românească, ar însemna cel puțin inconsecvență din partea mea sa mă declar satisfăcută de implementare la nivel general al societății.

Fiecare dintre gândurile de mai sus reflectă o concluzie privind tendințele în aplicarea Noului Cod Civil, însă, la rândul lor, multe dintre aceste concluzii au în comun faptul că reflectă paradoxuri. Este acest act normativ o platformă a contrarietății? Aș zice că mai degrabă întreaga lume juridică românească e caracterizată de contradicții și că nu este o tendință specifică implementării Noului Cod Civil.

În final, zăbovim și în privința rezultatului, cu îndemnul de a fi buni în legătură cu aplicarea Codului, și constatăm, după doi ani de la intrarea în vigoare, că… cei care își pot permite sunt buni oricum și nu au nevoie de niciun îndemn. Dimpotrivă, cei ce nu își pot permite sa fie cumsecade în aplicarea Codului nu cedează la o simpla recomandare…

lector univ. dr. Adriana ALMĂȘAN,
Facultatea de Drept, Universitatea din București
redactor Curierul Judiciar, secțiunea drept privat

* mulțumim Curierul Judiciar

Citeşte mai mult despre , , , , , ! Pentru condiţiile de publicare pe JURIDICE.ro detalii aici.
Urmăriţi JURIDICE.ro şi pe LinkedIn LinkedIn JURIDICE.ro WhatsApp WhatsApp Channel JURIDICE Threads Threads JURIDICE Google News Google News JURIDICE

(P) JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Login | Pentru a putea posta comentarii trebuie să fiţi abonat. Dacă încă nu sunteţi, click aici pentru a afla despre avantaje!

Lasă un răspuns

Arii de practică
Achiziţii publice
Afaceri transfrontaliere
Arbitraj
Asigurări
Banking
Business
Concurenţă
Construcţii
Contencios administrativ
Contravenţii
Corporate
Cyberlaw
Cybersecurity
Data protection
Drept civil
Drept comercial
Drept constituţional
Drept penal
Dreptul familiei
Dreptul muncii
Dreptul Uniunii Europene
Dreptul penal al afacerilor
Dreptul sportului
Drepturile omului
Energie
Fiscalitate
Fuziuni & Achiziţii
Gambling
Health & Pharma
Infrastructură
Insolvenţă
Litigation
Malpraxis medical
Media & publicitate
Mediere
Piaţa de capital
Procedură civilă
Procedură penală
Proprietate intelectuală
Protective
Protecţia animalelor
Protecţia consumatorilor
Protecţia mediului
Recuperare creanţe
Sustenabilitate
Telecom
Transporturi

Parteneri arii de practică  Specialişti


JURIDICE.ro
Main page
Cariere
Evenimente ⁞ 
Dezbateri
Profesionişti
Lawyers Week
WinLaw.ro
VIDEO
Servicii
Flux noutăţi
Selected ⁞ 
Comunicate
Avocaţi
Executori
Notari
Sistemul judiciar
Studenţi / JURIDICE NEXT
RSS  Publicare comunicate profesionale
Articole
Essentials
Interviuri
Opinii
Revista de note, studii şi opinii juridice
ISSN 2066-0944
       Studii şi note de studiu
Revista revistelor
Autori  Condiţii de publicare articole
Jurisprudenţă
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
Curtea Constituţională
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
       Jurisprudenţă curentă ÎCCJ
       Dezlegarea unor chestiuni de drept
       Recurs în interesul legii
Curţi de apel ⁞ 
Tribunale ⁞ 
Judecătorii

Legislaţie
Proiecte legislative
Monitorul Oficial al României
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Proiecte speciale
Cărţi
Covid-19 Legal React
Creepy cases
Life
Mesaje de condoleanţe
Povestim cărţi
Războiul din Ucraina
Wisdom stories