Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contravenţii
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Caraş-Severin. Respingerea ca inadmisibil a unui recurs declarat după publicarea în M. Of. a Deciziei CCR nr. 500/2012. Notă critică la decizia civilă nr. 442/12.06.2013
20.12.2013 | Andrei PAP


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

ROMANIA

TRIBUNALUL CARAS-SEVERIN

SECTIA A II-A CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. 1496/290/2011

DECIZIA CIVILA NR. 442

Sedinta publica din data de 12.06.2013

Completul compus din:

PRESEDINTE: GABRIELA SUHANI

JUDECATOR: MARIA ILIASA

JUDECATOR: LUMINITA TELBIS

GREFIER: DANIELA CORINA BARLAS

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul S.I.F., impotriva sentintei civile nr. 2587/16.09.2011, pronuntata de Judecatoria Resita, in dosarul nr. 1496/290/2011, in contradictoriu cu Inspectoratul Judetean de Politie Caras-Severin, avand ca obiect anulare proces verbal de contraventie.

Cererea de recurs este scutita de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.

La apelul nominal facut in sedinta publica, nu au raspuns partile.

Procedura de citare legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care, instanta invoca, din oficiu, exceptia inadmisibilitatii recursului si ramane in pronuntare pe exceptie.

TRIBUNALUL

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:

Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Resita sub nr. 1496/290/2011, petentul S.I.F., a contestat procesul-verbal de contraventie seria CC nr. 8593510/02.03.2011, intocmit de Inspectoratul Judetean de Politie al Judetului Caras-Severin, prin care i s-a aplicat o amenda in cuantum de […] lei.

In motivarea plangerii, petentul a aratat ca, in data de 2 martie 2011, a fost amendat contraventional cu amenda in cuantum de […] lei pentru ca in data de 2 martie 2011 a condus autoturismul marca […] cu nr. de inmatriculare […] in localitatea Resita, neavand pusa centura de siguranta si vorbind la telefonul mobil.

Petentul a sustinut ca nu se face vinovat de comiterea abaterii contraventionale retinuta in sarcina sa si deoarece, in acel moment, se afla singur in masina, agentul constatator a avut convingerea ca, in situatia in care va contesta procesul verbal, nu isi va putea dovedi nevinovatia.

Prin sentintina civila nr. 2587/16.09.2011, Judecatoria Resita a respins plangerea contraventionala formulate de petentul S.I.F.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, prin procesul verbal de contraventie seria CC nr. 8593510, intocmit in data de 2 martie 2011 de catre Inspectoratul de Politie al Judetului Caras-Severin, petentul a fost sanctionat cum amenda contraventionala in suma de […] lei intrucat la data de 2 martie 2011 in Resita, str. Progresului, la ora 11. 51, a condus autotursimul marca […] cu nr. de inmatriculare […], fara a purta centura de siguranta si vorbind la telefonul mobil, incalcand, astfel, dispozitiile art. 36/1 si 36/2 din OUG 195/2002 rep.

Analizand conditiile de forma privind intocmirea procesului verbal de contraventie, instanta de fond a constatat ca acesta intruneste cerintele legale prevazute de dispozitiile art. 17 din OG 2/2001 sub sanctiunea nulitatii absolute.

Pe fondul cauzei, desi OG nr. 2/2001 nu prevede nicio dispozitie cu privire la forta probanta a procesului verbal de contraventie, instanta de fond a conchis ca exista o prezumtie de legalitate si realitate a actului avand in vedere faptul ca este vorba despre un act administrativ. In aceste conditii se prezuma ca situatia de fapt mentionata in procesul verbal de constatare a contraventiei este conforma realitatii, prezumtie care poate fi rasturnata de petent prin proba contrara.

In speta, s-a retinut ca petentul nu a dovedit in vreun mod contrariul celor retinute in sarcina sa in procesul verbal de contraventie. Sustinerile, din plangerea contraventionala, nu au fost sustinute de probe. Doar intimata a depus la dosar rapoartele celor doi agenti constatatori din echipajul de politie, rapoarte din care instanta retine starea de fapt descrisa in procesul verbal contestat.

Analizand, in baza art. 34 din OG nr. 2/2001, modul de individualizare a sanctiunii aplicate, prin prisma art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 si a art. 21 alin. 3 din acelasi act normativ, ce prevede ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal, instanta de fond a retinut ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, avand in vedere natura faptei si atitudinea petentului.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul S.I.F., solicitand modificarea sentintei recurate, admiterea plangerii contraventionale si anularea procesului verbal de contraventie.

In motivarea cererii, recurentul a aratat ca sentinta pronuntata de instanta de fond este netemeinica si nelegala, solutia fiind in contradictie cu dispozitiile din Conventia europeana si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei. Astfel, a aratat ca instanta de fond a retinut vinovatia sa, tinand cont numai de rapoartele de activitate ale agentilor constatatori, care au fost intocmite dupa o luna de la incheierea procesului verbal de contraventie.

De asemenea, a aratat ca instanta de fond nu a analizat temeinic argumenetele sale, astfel cum impun exigentele art. 6 din CEDO, incalcandu-i dreptul la aparare si la un process echitabil.

In drept, au fost invocate disp. art. 304 pct.9 Cpc si art. 3041 Cpc, art. 6 din CEDO.

Intimatul nu a formulat intampinare.

Examinand sentinta civila recurata, potrivit motivelor de recurs invocate cat si din oficiu, pentru orice motiv de modificare sau de casare prevazut de art. 312 alin. 2, raportat la art. 304 Cod procedura civila si sub aspectul temeiniciei si legalitatii, instanta constata urmatoarele:

Trbunalul, in baza art. 137 alin. 1 Cod procedura civila – aplicabil si in judecarea recursului – se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii recursului ridicata din oficiu.

Tribunalul observa ca, fata de modificarile aduse de Legea nr. 202/25.10.2010, privind mica reforma in justitie, “Hotararea judecatoreasca prin care judecatoria solutioneaza plangerea avand ca obiect Legea 61/1991 si OUG. 195/2002, este definitiva si irevocabila.”

Ca urmare, cum la data pronuntarii hotararii de catre prima instanta, Curtea Constitutionala nu declarase ca fiind neconstitutionale prevederile Legii nr. 202/2010 referitoare la caile de atac in cazul plangerilor contraventionale avand ca obiect abaterile incriminate de Codul rutier, calea de atac impotriva acestei hotarari apare ca fiind inadmisibila.

Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, Tribunalul, in baza art. 312, alin.1 Cod procedura civila, art. 304 indice 1 Cod procedura civila, va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge recursul declarat de recurentul S.I.F., ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul civil declarat de recurentul S.I.F., impotriva sentintei civile nr. 2587/16.09.2011, pronuntata de Judecatoria Resita, in dosarul nr. 1496/290/2011, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie Caras-Severin.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 12 iunie 2013

PRESEDINTE,

GABRIELA SUHANI

JUDECATOR,

MARIA ILIASA

JUDECATOR,

LUMINITA TELBIS

GREFIER,

DANIELA CORINA BARLAS

NOTĂ:

În continuare, înţelegem să supunem unei analize o altă situaţie absurdă dintre cele apărute în practica judiciară, după adoptarea Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor[1], lege ce conţinea dispoziţii declarate în final ca fiind neconstituţionale şi neconvenţionale, prin Decizia nr. 500/2012 a Curţii Constituţionale a României[2] şi se va putea reţine cum o instanţă de control judiciar, deşi avea posibilitatea de a înlătura consecinţele grave ca urmare a încalcării unor drepturi garantate de Constituţia României şi de Convenţia Europeană, şi avea chiar obligaţia de a aplica cu prioritate Convenţia în acest sens, din comoditate, a preferat să respingă ca inadmisibil un recurs declarat după data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei C.C.R. anterior menţionată.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 2587/16.09.2011 – pe care am prezentat-o cu altă ocazie[3] –  Judecătoria Reşiţa a respins plângerea contravenţională ce a făcut obiectul dosarului nr. 1496/290/2011, stabilind vinovăţia petentului-contravenient pe baza unor rapoarte întocmite pro causa de către agentul constatator şi colegul agentului constatator, înscrisuri care, aşa cum am arătat[4], nu constituie mijloace de probă, ci, doar simple instrumente de evaluare a activităţii agenţilor constatatori şi care se întocmesc la sfârşitul programului de lucru, nicidecum după o lună de la data întocmirii unui proces-verbal contravenţional şi după comunicarea celui de-al doilea exemplar al plângerii contravenţionale, cum s-a întâmplat în speţa în cauză.

Întrucât la data soluţionării plângerii contravenţionale, judecătoriile pronunţau soluţii definitive, în raport de dispoziţiile legale în vigoare la acea dată, hotărârea judecătorească nu se comunica, astfel că la data de 31 octombrie 2011, petentul a formulat o cerere, corect timbrată, prin care  a solicitat comunicarea la domiciliul său a sentinţei civile nr. 2587/16.09.2011, după ce aceasta va fi redactată, cu scopul de a formula totuşi recurs.

Deşi nimeni nu şi-ar putea imagina că într-un stat de drept în care drepturile oamenilor trebuie respectate, ar putea exista asemenea derapaje în sistemul judiciar, în speţă, petentul-contravenient a intrat în posesia sentinţei solicitate abia în anul 2013 (după cca. doi ani de la pronunţare), şi doar după ce s-a prezentat personal la arhiva instanţei pentru a se interesa despre motivul pentru care nu a fost soluţionată cererea sa, aflând în acel moment că grefa instanţei nu mai face comunicări cu părţile, chiar dacă s-a formulat o cerere în acest sens şi s-a plătit corect taxa judiciară de timbru prevăzută de lege, învederându-i-se totodată că „în cerere trebuia să se solicite eliberarea sentinţei, iar nu comunicarea ei la adresa de domiciliu”.

Cu alte cuvinte, făcând un exerciţiu de imaginaţie, în măsura în care o persoană care domiciliază într-un capăt al ţării, dar s-a judecat la un moment dat la Judecătoria Reşiţa, ar fi trebuit să se deplaseze sute de kilometri doar pentru a ridica o hotărâre judecătorească, întrucât grefa instanţei nu mai face comunicări cu părţile, chiar dacă s-a formulat o cerere în acest sens şi s-a achitat şi taxa judiciară de timbru. Am înţeles să subliniem acest aspect, întrucât până la intrarea în vigoare a NCPC – şi având în vedere că încă mai sunt în curs de soluţionare procese începute sub imperiul vechiului CPC – multe instanţe din ţară, chiar unele dintre cele mai mari Curţi de Apel, procedau în acest fel!

Revenind la speţa prezentată mai sus, arătăm că petentul-contravenient după ce intrase în posesia sentinţei cu pricina, la data de 18 februarie 2013 a formulat un recurs nemotivat, întemeiat pe dispoziţiile art. 6, art. 13 din CEDO, art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie raportat la art. 20 şi art. 129 din Constituţia României, şi ulterior a dezvoltat motivele, prevalându-se totodată de Decizia  nr. 500/2012, prin care Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 118 alin. (31) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice[5], contravin, printre altele, prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din CEDO, inclusiv dreptul la un recurs efectiv reglementat de art. 13 din CEDO şi dreptul la dublu grad de jurisdicţie în materie penala reglementat de art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie.

Prin decizia civilă nr. 442/12.06.2013, prezentată anterior, aşa cum se poate observa, instanţa de control judiciar, în speţă Tribunalul Caraş-Severin, respinge ca inadmisbil un recurs formulat după ce în Monitorul Oficial al României a fost publicată Decizia C.C.R. nr. 500/2012 prin care instanţa de contencios constituţional tocmai declarase dispoziţiile art. 118 alin. (31) din OUG nr. 195/2002 ca fiind neconstituţionale şi neconvenţionale.

După cum se poate reţine, din motivarea deciziei de mai sus, instanţa de control judiciar expune câteva din criticile aduse de petent sentinţei recurate, probabil pentru a nu se reclama faptul că nu i-a asigurat dreptul la apărare, însă, în loc să înlăture consecinţele grave produse ca urmare a încălcării drepturilor garantate petentului de CEDO la judecata pe fond, instanţa de recurs, din comoditate, respinge ca inadmisibil recursul formulat, pronunţându-se pe excepţia inadmisibilităţii ridicată din oficiu la al treilea termen de judecată, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 118 alin. (31) din OUG nr. 195/2002 care la data formulării recursului erau deja declarate ca fiind neconstituţionale şi neconvenţionale.

Susţinem din nou că, şi în ipoteza în care ar fi fost şi în prezent în vigoare acele dispoziţii din OUG nr. 195/2002 ce suprimau calea de atac a recursului, acestea tot ar fi intrat în contradicţie cu prevederile Convenţiei Europene şi jurisprudenţa C.E.D.O., iar sub acest aspect, în raport de dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, judecătorul naţional avea obligaţia să le înlăture, aplicând cu prioritate Convenţia Europeană, ceea ce nu s-a întâmplat şi în faţa instanţei de recurs din speţa prezentată.

Facem încă o dată trimitere la Hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza Dumitru Popescu c. României (publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 830 din 05.12.2007), în care Curtea subliniază la paragraful 104 că: ”statutul conferit Convenţiei în dreptul intern permite instanţelor naţionale să înlăture – din oficiu sau la cererea părţilor – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale”, iar la paragraful 103 din aceeaşi Hotărâre C.E.D.O.: „Acest aspect implică obligaţia pentru judecătorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţă faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor”.

În încheiere, arătăm că am dorit să atragem din nou atenţia asupra modului în care unele instanţe de judecată aruncă în derizoriu actul de justiţie, fără nicio urmă de remuşcare şi interes asupra consecinţelor pe care le generează o asemenea manieră de a judeca.


[1] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 714 din 26.10.2010.
[2] Publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 492 din 18.07.2012.
[3] A se vedea Andrei PAP, Judecătoria Reşiţa. Stabilirea vinovăţiei contravenientului pe baza raportului agentului constatator. Notă critică la sentinţa nr. 2587 din 16.09.2011, articol publicat în RNSJ la data de 20 mai 2013
[4] A se vedea Andrei PAP, Natura juridică şi valoarea probatorie a raportului agentului constatator. Aspecte din practica judiciară în materie contravenţională, articol publicat în RNSJ la data de 29 aprilie 2013.
[5] Republicată în M. Of. al României, partea I, nr. 670 din 03.08.2006.


Andrei PAP

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate