ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Cum se redacteaza lucrarea de licenta? Un fel de transcript
23.12.2013 | Raluca CÎRJAN


Ce? Când? Unde?

Cercul de Drept Privat al studenților Facultății de Drept, Universitatea din București, în colaborare cu Centrul de Cercetare în Domeniul Științelor Penale și cu Societatea de Științe Juridice, au organizat în data de 17 decembrie 2013, ORA 19.00, în Aula Magna a Facultății de Drept, Universitatea din București, masa rotundă cu temele „Cum se întocmește o lucrare de licență?” și „Cum se redactează o lucrare scrisă de examen?”. Timpul nu a permis decât tratarea primului subiect.

Cine a vorbit?

– Adriana Almășan 
– Valerian-Dumitru Cioclei
– Andra-Roxana Ilie
– Cristina Zamșa
– Andrei Săvescu

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Și a zis Dumnezeu: „Să se dea coduri de procedură civilă ediție specială NCPC BIG FOUR!”

con046368_123471408[1]Nebunie. Studenți așteptând în fața Aulei cu două ore înainte de începerea conferinței, anunțați fiind că primii studenți sosiți la eveniment vor primi în dar din partea Societății de Științe Juridice câte un exemplar din ediția specială a Noului Cod de Procedură Civilă.

Au venit într-un final și codurile, prioritate având studenții de anul IV. Din păcate, unele coduri s-au grăbit să ajungă în noile lor cămine, neavând răbdare să rămână și la conferință.

Ce s-a vorbit?

Doamna Almășan, care s-a pus în postura studentului și a adresat întrebări speakerilor, a deschis subiectul afirmând că lucrarea de licență, fiind obligatorie, ne preocupă pe toți…mai ales în anul IV. Ne ajută, ca viitori juriști, să știm cum să redactăm în mod corespunzător un document.

Cum alegem disciplina și tema?

Sfatul domnului Cioclei a fost să alegem disciplina, nu profesorul, deși există o asemenea tendință. „Dacă pasiunea pentru disciplina respectivă nu există, veți face o lucrare chinuită. Vă sfătuiesc să așteptați până în anul III, semestrul al doilea, pentru a alege în cunoștință de cauză și să nu faceți mai târziu o pasiune subită pentru o altă materie”. În ceea ce privește tema, sunt profesori coordonatori care dau studentului libertatea de a-și alege tema, în timp ce alții au o listă cu teme, din care studentul să aleagă. Îndemnul domnului profesor este să alegem, ca și în cazul disciplinei, o temă care să ne pasioneze, pentru că astfel vom lucra mai bine.

Doamna Almășan a întrebat, în numele studenților: Ar trebui să aștept până-n semestrul al doilea, anul IV, pentru a fi parcurs toate materiile? Trebuie neapărat să parcurg materia ca s-o înțeleg? Dacă nu, cum iau contact cu ea?

Ne-a lămurit domnul Săvescu: „Pasiunea pentru o materie este precum iubirea. Atunci când iubești nu ai nevoie de prea multe instrucțiuni, știi ce să faci”. De asemenea, ne-a mărturisit că dânsul și-a ales tema de licență „de nervi”. Domnul Săvescu ne-a încurajat să privim lucrarea de licență ca pe un C.V. : „Acum aș alege o temă importantă, aș face o lucrare de licență frumoasă și aș publica-o pe Juridice.ro „.

iepuras+lucrare+licenta2[1]Pentru a ilustra și mai bine ideea că dacă ne place tema, nu ne vom smulge părul din cap…

… doamna Almășan ne-a dat un citat: „Găsește-ți, fiule, ceva să-ți placă să muncești și n-o să muncești o zi în viața ta”.

Întrucât publicul era format numai din studenți, Andra Ilie ne-a spus un banc, pe care o să-l reproduc așa cum mi-l amintesc: Se plimba iepurașul vesel prin pădure și la un moment dat se întâlnește cu vulpea. Stau ei de vorba, și așa află vulpea că iepurașul scrie o lucrare de licență. Iepurașul îi spune că e despre cum un iepuraș poate să mănânce o vulpe. Vulpea moare de râs, nu crede că e posibil, așa că acceptă invitația iepurașului în vizuină ca să se convingă de cercetarea lui. A doua zi, blana vulpei, jupuită frumos, atârna lângă vizuină. Se întâlnește iepurașul și cu lupul, îi povestește despre lucrarea lui de licență genială, spunându-i că e la etapa de cercetare în ceea ce privește posibilitatea iepurașilor de a mânca un lup. Lupul aproape că se îneacă de râs. Iepurașul îl poftește în vizuină.1512530_409282445869161_1540983239_n[1]A doua zi, blana lupului, perfect jupuită, atârna lângă cea de vulpe. Evident, se întâlnește iepurașul și cu ursul. Îi povestește că e la etapa de concluzii în ceea ce privește lucrarea lui de licență în care demonstrează că un iepuraș poate mânca un urs. Ursul se rostogolește de râs, îi dau lacrimile, nu se oprește timp de 30 de minute. Iepurașul îl poftește în vizuina sa pentru a-i arăta lucrarea. Blana ursului s-a alăturat în scurt timp celorlalte două. La sfârșit, ca un adevărat boss, iepurașul iese din vizuină, urmat de leu. Leul îi spune iepurașului: „Vezi, mă iepurașule, ți-am zis eu că la o lucrare de licență coordonatorul contează”.

În continuare, Andra Ilie ne-a povestit despre cum și-a ales ca disciplină pentru lucrarea de licență, penalul… de supărare. Nu înțelegea de ce în civil și în penal aceleași lucruri au sensuri diferite. Lucrarea dânsei a fost despre abuzul de încredere și consideră că trebuie să facem lucrarea de licență în primul rând pentru noi, nu pentru alții.

Adriana Almășan: Ok, ok, am ales, avem stabilite elementele de început. Cum trebuie să mă organizez astfel încât să nu mă ia somnul și să nu mă simt copleșit? 

Cristina Zamșa ne-a povestit că dânsa și-a ales tema de licență în urma unei întâlniri organizate de cercul de drept privat și că l-a avut ca profesor coordonator pe domnul profesor F. Deak. Domnul Cioclei ne-a mărturisit că a avut o problemă în a începe să-și scrie lucrarea de doctorat („nu pot să mă duc atât de departe în timp încât să-mi amintesc de lucrarea de licență”). Cum a rezolvat domnul profesor această problemă? Simplu. A scris primele cuvinte abia după ce-a terminat lucrarea. Făcând o paralelă între criminologie și scrierea lucrării, a spus că observarea faptelor constă în citirea a tot ceea ce e relevant pentru tema de licență (curs, tratat, monografii, articole). A doua etapă – inducerea ipotezei – constă în ceea ce vreau eu, ca student, să transmis prin lucrare, de exemplu, poate vreau să demonstrez că în NCP există reglementări mai bune sau că-n jurisprudență există chestiuni nelămurite, să le evidențiez și să le analizez. Verificarea experimentală ar însemna să trec la verficarea surselor, astfel încât să constat dacă ipoteza mea e valabilă sau nu. În paralel se poate trece la redactare.

primele+cuvinte[1]Almășan: „Nu se cere să reinventați dreptul, știți și voi. Ah, și aveți și examene de dat by the way”…*undeva pe lângă mine s-a auzit un student spunând: „Da, și din cauza ta avem deja cu unul în plus, în sesiunea de restanțe!* … „Cum pregătesc conținutul, că acolo e șmecheria?” 

Domnul Săvescu a răspuns la această întrebare spunând că, cel mai probabil, la început vom scrie generalități, apoi vom putea structura după cum ne e sufletul. Profesorul coordonator va ști, în momentul în care îi ducem planul, dacă suntem pe subiect sau dacă plutim ca un duh pe deasupra apelor. Ideea e să nu ne apucăm de treabă până nu citim tot, altfel e posibil să ne răzgândim pe parcurs.

S-a vorbit apoi despre faptul că există două tipuri de lucrări de licență: cele foarte bune și cele safe. Andra Ilie ne-a spus că o lucrare safe începe cu sursele: 5-6-10 cărți și măcar 5-6-10 articole. Planul se face după ce citești sursele. Există planul argumentativ, stil francez, și planul gen tablă de materii, cel mai des întâlnit. E recomandat cel de-al doilea (introducere, capitolul introductiv, schema infracțiunii, ce spune NCP, drept comparat, concluzii). Nu e nevoie de un plan mare pentru o lucrare mică, de 30-40 de pagini.

Almășan: Îmi trebuie un termen limită? Având în vedere că sunt și profesori coordonatori care nu fac parte din comisia de examinare, deci vom avea în față oameni care nu ne-au citit lucrarea, ce trebuie să fac eu, ca student? Ar trebui să merg la profesorul coordonator după fiecare capitol? După fiecare secțiune?

cozonac-dospit[1]Evident că depinde de fiecare coordonator. Domnul Cioclei, de exemplu, le cere de la început studenților un plan, pentru a vedea cum gândesc structural problemele. Urmează discuții, după care planul se bate în cuie. Un plan foarte bun valorează 90% din lucrare. Evident, membrii comisiei nu vor sta să citească toată lucrarea de licență, dar se vor uita la structură, la introducere, la concluzii. De-asta e atât de important planul. Domnul Cioclei consideră că lucrarea ar trebui să fie gata până la sfârșitul lui decembrie, pentru ca apoi să fie lăsată la dospit.

Finisarea lucrării se va face mai târziu, întrucât între luna decembrie și luna în care se face examinarea pot să apară modificări legislative.

cozonac+impletit[1]Domnul Andrei Săvescu ne-a oferit, apropo de cozonaci, o rețetă simplă pentru o lucrare safe:

1. Se alege o problemă din cursul profesorului coordonator și se face planul lucrării în funcție de cuprinsul cursului respectiv. Desigur, se adaugă puțină scorțișoară, adică se modifică puțin.

2. Se face rost de cărțile indicate în cursul profesorului îndrumător.

3. Se reformulează cursul cuvânt cu cuvânt. Când acest lucru nu e posibil, se va indica sursa în notele de subsol.

4. Se verifică legislația din cursul respectiv, neapărat utilizând un soft legislativ.

5. Se utilizează jurisprudență relevantă și recentă.

6. La final, se tehnoredactează lucrarea într-un mod impecabil.

Adriana Almășan: Cât la sută trebuie să fie lucrarea originală? Știți că veți semna niște hârtii conform cărora nu ați încălcat niște reguli de drepturi de autor…o fi ok ca lucrarea să fie o compilație de citate?

Cristina Zamșa ne-a sfătuit să nu avem citate mai lungi de jumătate de pagină și în niciun caz mai mult de 3 ori într-o lucrare. E bine să evităm extremele. Andra Ilie ne-a spus că e bine să cităm cu onestitate. E greu ca studenții să aibă propriile păreri în anumite chestiuni, să aducă ceva revoluționar, dar e posibil, desigur, să dezvoltăm opiniile unui autor, să aducem argumente în sprijinul afirmațiilor sale.

Cum trebuie să arate lucrarea? 

Tot Andra Ilie ne-a mărturisit că dânsa nu citește o lucrare fără diacritice. Nu există „V-o dau mai întâi așa, și-i pun diacriticele dup-aia”. Există doar a scrie cu diacritice. Seems legit.

the-end[1]La final, directorul editurii Hamangiu, care a stat alături de studenți, în public, a fost chemat să ne spună câteva cuvinte. Mi-a plăcut mult discursul său prin care ne-a explicat că trebuie să ridicăm ștacheta cât mai sus și să nu lăsăm nimic la voia întâmplării. Trebuie să ne gândim că orice lucrare are un public țintă, de care trebuie să ținem cont.

De asemenea, a subliniat că, din păcate, există foarte puține ghiduri metodologice…

Concluzia mea e că trebuie să fim exigenți cu noi înșine ca să nu ni se mai pară că profesorii / alții sunt prea exigenți cu noi. 

Raluca CÎRJAN

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate