Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Health & Pharma
CărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Excepție de neconstituționalitate respinsă referitoare la dispozițiile Legii privind reforma în domeniul sănătăţii
23.12.2013 | Anda-Laura TĂNASE

În Monitorul Oficial al României nr. 297 din data de 24 mai 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 120 din 5 martie 2013 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Todor Gaziuc într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, având următorul conținut:
”Art. 257
(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
(2) Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit;
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
c) veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură, pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b);
d) indemnizaţiilor de şomaj;
e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d), dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;
f) veniturilor realizate din pensii.
(3)Î n cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a)-d), contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri.
(4) În cazul persoanelor care realizează venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) sub nivelul salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social, contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul de bază minim brut pe ţară.
(5) Contribuţiile prevăzute la alin. (2) şi (4) se plătesc după cum urmează:
a) lunar, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f);
b) trimestrial, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. b) şi la alin. (4);
c) anual, pentru cele prevăzute la alin. (2) lit. c) şi e).
(6) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare.
(7) Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plăteşte asiguraţilor veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a), d) şi f), respectiv asiguraţilor pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi e).
(8) Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale.”

Autorul excepției susține că actul normativ criticat contravine următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 referitor la nivelul de trai şi art. 56 privind contribuţiile financiare.

În urma analizării actului de sesizare, a raportului întocmit de judecătorul-raportor, a concluziilor procurorului precum și a dispoziţiile de lege criticate, Curtea constată că, în critica pe care o formulează, autorul excepţiei porneşte de la premisa că obligaţia de a contribui la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate pentru toate veniturile pe care le realizează ar trebui să îl plaseze într-o situaţie diferită de cei care plătesc o contribuţie aferentă doar unui singur venit. Astfel, potrivit celor susţinute, ar trebui să beneficieze de un pachet de servicii medicale diferit, cu un conţinut mai bogat.

Curtea apreciază, însă, că această premisă se sprijină, mai degrabă, pe o supoziţie, anume aceea că veniturile realizate din mai multe surse şi contribuţia aferentă sunt în mod necesar mai mari ca şi cuantum decât cele realizate dintr-o singură sursă. Or, această supoziţie nu este întotdeauna confirmată de realitate şi nu reprezintă în mod necesar o regulă pentru a determina plasarea persoanelor în categorii diferite.

Astfel, Curtea Constituţională a statuat în mai multe rânduri în jurisprudenţa sa că „obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate.” Ca urmare, această obligaţie reprezintă, de fapt, „o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.”

Astfel, Curtea decide:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Anda Laura TĂNASE


Aflaţi mai mult despre , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!






JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.