Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
14 comentarii

Punctul pe „I”. Despre statutul procurorului
07.01.2014 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

Începe anul! Gânduri! Reflecţii!

Au fost alegerile în CSM. Vin codurile, mai apoi, la fine de an şi revizuirea Constituţiei. Toate pot avea un punct comun: procurorul.

Procurorul aşezat în fruntea judecătorului, a se vedea alegerile de la CSM din anul ce a trecut, procurorul la fel de bine aşezat lângă judecător, a se vedea noile coduri, procurorul egal sau poate mai presus decât judecătorul, a se vedea revizuirea Constituţiei în perspectiva celor spuse de primul om al puterii executive.

Surprinzător, dar pe deplin adevărat, în percepţia publică în care se mediatizează atâtea cauze penale tot procurorul este primul. De altfel, tot procurorul este primul şi la salariu, a se vedea DIICOT şi DNA, deşi judecătorul îi controlează „munca” şi răspunde de ea.

Nu am nimic cu procurorul, sunt judecător în penal cu ani mulţi de experienţă şi ştiu exact rolul şi misia lui având la curte relaţii profesionale deosebite cu colegii mei procurori. Dar aş dori să subliniez o idee sau alta, de esenţă, despre statutul procurorului a cărui schimbare se vrea. Mai exact, se doreşte un procuror independent, la fel ca şi judecătorul, un procuror inamovibil şi nu amovibil. Sincer să fiu, sunt de acord! Cu o singură condiţie esenţială însă: să nu mai fie dependent. De cine? De şefii săi ierarhici.

Din această perspectivă schimbarea statutului procurorului trebuie să înceapă cu schimbarea principiului ce defineşte parchetul ca sistem, al controlului ierarhic prevăzut în Constituţie. Apoi schimbarea multor prevederi din Codul de procedură penală ce va intra în vigoare. Ne-am învăţat cu atâtea şi atâtea schimbări la tot pasul. N-ar fi ultima!

Dau un exemplu edificator: schimbarea art. 335 din Noul Cod de Procedură penală. Textul este următorul: „Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea supravegherii urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare prin dispoziţia motivată a conducătorului ierarhic superior”.

Ce înseamnă? Foarte simplu. Dacă procurorul de caz „nu place” întrucât prea este stăruitor în muncă, atunci când nu ar trebui, sau nu este prea pus pe muncă, atunci când ar trebui, printr-o dispoziţie „superioară” i se ia dosarul. Când? Oricând! E suficientă o dispoziţie!

Textul arătat „vorbeşte” totuşi de o dispoziţie motivată. Cum? Fie ea şi pe două-trei rânduri. E suficient. Și atunci cum poate procurorul de caz, dependent de procurorul ierarhic superior, să fie independent? E ca şi cum mie, ca judecător, mi-ar lua dosarul preşedintele instanţei.

De aceea, dependenţa sau independenţa sunt două noţiuni, două expresii, două cuvinte, două instituţii ce nu pot coexista împreună. Nu ai cum să fii şi dependent şi independent în acelaşi timp, de aceeaşi persoană, de aceeaşi entitate, de aceeaşi autoritate. Nu „se leagă”. Ori una, ori alta. Ori dependent, ori independent.

De aceea, dacă se doreşte cu adevărat independenţa procurorului trebuie înlăturată dependenţa sa în orice modalitate de autoritate executivă. Trebuie înlăturat principiul controlului ierarhic din Constituţie, din cod, din legi.

Va renunţa ea, puterea executivă, indiferent care va fi, de stânga, de dreapta, de mijloc, la un asemenea atu al controlului ierarhic al procurorului ce porneşte ”de sus”, de la primul „şef” ierarhic, procurorul general, propus de puterea executivă reprezentată de ministrul justiţiei? Nu-mi vine să cred.

Mai exact, ar trebui să consfinţească negru pe alb, sentenţios, principiul independenţei procurorului aidoma principiului independenţei judecătorului. Sub acest aspect văd un model de text, în acest sens, din NCPP, ce poate fi adaptat corespunzător, cum este cel al art. 303 alin. 2 teza ultimă: „Organele ierarhic superioare ale poliţiei judiciare nu pot da îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală”. L-aş adapta sub următoarea formulare: „Parchetele ierarhice superioare nu pot da îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală şi urmărirea penală”.

La poliţie s-a făcut acest lucru. De ce nu s-ar face şi la procuror? Iată un exemplu când statutul de procuror se poate apropia de cel de judecător. Dacă nu, dacă nu se elimină dependenţa de organul ierarhic superior, atunci îmi pare rău să o spun, dar procurorul nu poate fi alături de judecător.

El trebuie să fie atunci „mai jos” pe acelaşi podium, el, avocatul statului, alături de avocatul cetăţeanului, pentru a fi cu adevărat o ”egalitate a armelor” între acuzare şi apărare. De aceea, trebuie tranşată disputa: ori „sus” alături de judecător, ori „jos” alături de avocat. Ori independent, ori dependent. Ori alb, ori negru.

Nu mai vreau „gri”, aşa cum a fost până acum, procuror – dependent de executiv, dar cu statut de magistrat – un „gri ceţos” de-a lungul timpului, unde nu-şi găseşte cu claritate poziţionarea procurorului în sistemul judiciar românesc, poziţionare care a adus destule condamnări la CEDO.

Aşadar, dacă va rămâne dependent, cum cred că va rămâne, deşi eu nu-mi doresc acest lucru, atunci, în această situaţie, numai judecătorul poate arbitra ”de sus”, detaşat, imparţial, duelul judiciar, echidistant de pe aceeaşi poziţie ”de jos” a acuzării, cât şi a apărării, a procurorului, cât şi a avocatului.

E atât de simplu şi nu înţeleg de ce o complicăm. Ori una, ori alta. Ori dependent, ori independent.

Jumătăţile de măsură, cum au fost până acum, nu sunt bune pentru actul de justiţie ce trebuie să fie un act pe deplin imparţial atât în formă, cât şi în fond, un act de justiţie ce trebuie să aibă pe prim plan nu procurorul, nu judecătorul, ci justiţiabilul, cetăţeanul în slujba căruia noi suntem.

prof. univ. dr. Dumitru Virgil DIACONU
judecător, Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “Punctul pe „I”. Despre statutul procurorului”

  1. Florin RADU spune:

    As vrea sa apuc vremurile in care, de exemplu, procurorul de sedinta solicita admiterea plangerii persoanei vatamate contra rezolutiei de NUP, a unui alt procuror.

    • Mihai COSTACHE spune:

      Eu doresc ca procurorul DE CAZ sa fie acelasi cu procurorul DE SEDINTA, la toate gradele de jurisdictie.

      Doar asa poate exista o raspundere a procurorului si am evita acele momente in care procurorul de sedinta se scuza spunind ca nu el a facut ancheta si nu stie ce acte s-au „pierdut”sau daca declaratia inculpatilor s-a obtinut in mod corect.

      Cine instrumenteaza dosarul sa il si sustina in instanta!

  2. Florin-Iulian HRIB spune:

    Este o chestiune de mentalitate a romanilor. Mai exact spus, noi ne vrem/vedem fie slugi, fie stapini. Nu exista cale de mijloc in mentalul nostru colectiv. De aceea nu va exista niciodata democratie, egalitate in fata legii, statut de independenta sau de magistrat in privinta procurorilor sau a judecatorilor. Amintiti-va numai ce duda a slobozit ieri d-l T. Basescu la sedinta plenului CSM, in „dialogul” cu procurorul general: cica il va suna cind vrea muschii lui, fiindca el l-a numit prin decret!! Oameni buni, cu astfel de mentalitate, presedintele sugereaza ca poate chestiona oricind pe fiecare judecator (nu doar procuror) din tara asta, pt. ca tot el i-a numit prin decret!! Ma mir ca nu s-a sesizat inca nimeni din CSM la o asemenea enormitate rostita de presedintele unui stat pretins democratic si de drept; poate le-o fi adormit vigilenta cind i-a laudat ca „CSM-ul si-a facut treaba”…

    Opinia mea constanta si ferma este ca procurorul nu poate fi niciodata egal cu judecatorul, iar mai „sus” decit judecatorul nu poate fi decit procurorul dintr-o tara bananiera, de tip securist/politist/comunist.

    Procurorul nu este magistrat, ci doar un avocat „mai mare” al statului, asa cum consilierul juridic este un avocat „mai mic” al firmelor. Punct!

  3. Florin-Iulian HRIB spune:

    Ah, si ca tot am vorbit de mentalitatea romanilor, tin sa subliniez ultima reflectie a autorului: „un act de justiţie […] trebuie să aibă pe prim plan […] justiţiabilul, cetăţeanul în slujba căruia noi suntem.”

    Ma intreb deseori citi judecatori, procurori, parlamentari, ministri si alti bugetari gindesc asa? Din pacate, mentalitatea functionarului public roman, lato sensu, este exact invers, adica se crede stapin pe mosia lui, indiferent ce functie bugetara ocupa. Functionarul roman nu constientizeaza ca este platit din bani publici ca sa deserveasca publicul, ci considera ca el face un bine sau o favoare cetateanului care apeleaza la serviciile publice. Nu mai vorbesc despre indiferenta, dispretul ori batjocura afisate de multi functionari atunci cind „le dai de lucru”… Mi-e jena mie sa reproduc vorbele slobozite de unele „doamne” si „domnisoare” de la ANRP la adresa batrinilor care veneau acolo sa-si revendice imobilele; sms-urile prin care (se presupune ca) d-na O.S. Haineala de la CSM isi caracteriza colegii sint parfum pe linga ce am auzit eu la ANRP…

  4. ANONIM spune:

    Domnule judecator… ati pus punctul pe i 🙂 si eu as vrea sa vad procurori independenti si inamovibili…

    Am citit si comentariile celorlalti… dle Hrib… daca dvs spuneti ca procurorii sunt avocati… nu aveti habar care este activitatea procurorilor.. .pai marea lor majoritate a procurorilor nu merg in instanța.. .nu au legatura cu instanta… activitatea lor este una de supraveghere a activitatii organelor de urmarire penala… nu se intersecteaza cu judecatorul.. aaaa ca sunt 10-15% care sustin in instanta dosarele lucrate de colegii lor… e cu totul altceva…

    Inainte sa ii vedeti pe toti avocati… mai puneti mana pe un cod… ca sa documentati în legatura cu activitatea procurorilor :))

    Ca sa nu mai spun ca toate comentariile ascund o mare frustrare din partea avocatilor 🙂

    Felicitari dle judecator… as vrea sa apuc si eu ziua procurorului independent si inamovibil 🙂

    • Florin-Iulian HRIB spune:

      D-le/d-na anonim/a, eu v-as trimite la INM, ca sa va demonstrati cunostintele… De pilda, eu am reusit in 2011 sa trec de toate examenele (drept, logica si interviu) cu note de la 7 in sus. Si am mai obtinut 72 de puncte la Drept in 2007, tot la INM. De asemenea, in 2010 am obtinut media 7,22 la un concurs organizat de Ministerul Justitiei pt juristi asimilati magistratilor din cadrul ANC. Asa ca rezultatele mele vorbesc de la sine. 🙂

      Cit despre dvs., nu inteleg cum de va permiteti sa-mi dati lectii, din moment ce nu aveti nici macar minima decenta de a va declina identitatea! Iar daca sinteti vreun procuror ratacit in tranzitie, nu-i de mirare ca sperati sa obtineti independenta si inamovibilitatea specifice unui magistrat adevarat… Adica vreti independenta, dar nu aveti curajul sa va semnati cu propriul nume?!

      Din pacate, multi procurori activeaza in sistem fara sa fi fost evaluati vreodata la capitolul logica, ba chiar si unii dintre cei care au trecut prin INM au luat note de 3 (TREI) si 4 (PATRU) la logica. 🙁

      In fine, daca nu stiati, va informez eu ca exista destui avocati care nu au calcat in viata lor prin instantele de judecata… De fapt, exista si procurori, si judecatori care nu prea au muncit la dosare, ci s-au fofilat, prin delegari si detasari, pe la alte institutii publice, gen CSM, MJ, ANC, INEC etc.

      Ah, si inca un lucru: am facut si eu o plingere penala in 2011 la parchetul dpl judecatoria HD. Sintem in 2014 si nu am primit nicio reactie. De asemenea, in 2010, am facut o plingere penala la DNA impotriva fraudarii concursului organizat de MJ pt ANC. DNA a pretins atunci ca doar MJ este competent sa cerceteze infractiunile reclamate?! In aceste conditii, pot sa spun ca unii procurori nu au habar ce inseamna a fi procuror sau cu ce se maninca legea penala – sic!

      • ANONIM spune:

        Draga dle Hrib… nu sunt procuror… sunt doar un simplu consilier juridic care nu am sustinut examene la INM ca dvs :)))) dar am avut tangenta cu parchetul… in calitate de martor.
        Eu am facut doar o constatare… si anume ca nu cunoasteti specificul activitatii unui procuror 🙂 sunt doar 10-15% care merg in instanta si care ar putea fi numiti avocati ai statului.
        In afara de acesti 10-15%… marea masa a procurorilor nu inteleg de ce se cramponeaza lumea sa ii numeasca avocati?… nu ofera consultanță juridica nimănui… nu pledeaza in fata instantei asa cum ati vazut dvs prin filme 🙂
        Faceti un exercitiu de logica… ca doar nu ati luat note mari degeaba :))
        Va salut

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Citez din comentariul anonim: „marea masa a procurorilor nu inteleg de ce se cramponeaza lumea sa ii numeasca avocati”. Chiar asa, ca sa va parafrazez un pic, de ce se cramponeaza marea masa a procurorilor sa fie numiti magistrati, daca nici nu calca intr-o instanta de judecata? Si daca pretindeti ca sinteti „doar un simplu consilier juridic”, de unde stiti ce nu inteleg procurorii care nu merg in instanta?! Acesta a fost un exercitiu de logica. 🙂

          La restul comentariului dvs. anonim nu ma mai obosesc sa raspund, fiindca v-a dat deja replica potrivita un avocat get-beget.

          • ANONIM spune:

            Raspunsul e f. simplu… anul asta as vrea sa sustin si eu admiterea in magistratura… cu 5 ani vechime… si mi-ar placea sa fiu procuror… am vorbit cu nenumarati procurori despre activitatea lor…
            De ce sa fie magistrati?… pentru ca iau decizii… si au prerogative pe care un avocat nu le are 🙂 e simplu…
            Singurul lucru care trebuie facut pentru a intari calitatea de magistrat a procurorului este inlaturarea subordonarii ierarhice… dar si daca s-ar actiona in acest sens sunt convins ca avocatii nu vor tacea niciodata… e o mare frustrare… nimeni nu o recunoaste dar se simte…
            Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi daca procurorii nu ar mai fi magistrati si ar fi simpli functionari… ce destituiri din functii ar fi și indisponibilizari in cazuri de mare coruptie… asta daca ar mai avea vreunul curaj sa ii aduca in fata justitiei :)))
            Sper la anul pe vremea asta sa vorbesc in calitate de procuror 🙂
            Toate bune! si nu mai fiti asa crispat 🙂

          • ANONIM spune:

            Pentru a va lamuri dvs. la ce foloseste statutul de magistrat procurorului analizati evenimntele recente din Turcia… un dosar de coruptie unde sunt nume mari, ministri… ce au patit sarmanii procurori care au indraznit sa ii deranjeze… au fost destituiti 🙂

        • Florin-Iulian HRIB spune:

          Atentie, nu vreau sa fiu inteles gresit: nu am sustinut niciodata ca procurorul trebuie sa fie un functionar obisnuit; departe de mine gindul acesta! Pur si simplu nu agreez deloc denumirea de „magistrat” pe care o revendica unii procurori cu atita ardoare. Nu titulatura de magistrat il face pe procuror independent sau impartial, ci caracterul. Nu titulatura de magistrat l-ar putea face pe procuror inamovibil, ci legea. Inteleg ca unora le este rusine cu trecutul comunist si le displace titulatura de „procuratura”, preferind sa uziteze sintagme penibile ca „ministerul public” sau „parchetul cutare”, dar mie chiar imi place cum suna cuvintul „procuratura”; este deosebit si ca sonoritate, si ca semnificatie.

          In opinia mea, nici macar judecatorii rataciti pe la alte institutii pb nu merita denumirea de magistrat, ci numai cei care solutioneaza dosare in instanta. Punct.

          Succes la INM, desi nu-mi place metoda de recrutare a judecatorilor/procurorilor dintre juristi cu 5 ani vechime, dar asta-i alta discutie… 🙂

          • ANONIM spune:

            Nici eu nu vreau sa fiu inteles gresit… cand am spus ca este o mare frustrare in randul avocatilor in legatura cu acest subiect… nu am vorbit sa ma aflu in treaba 🙂
            Nu stiu daca ati observat… in ultima vreme procurorii care sunt magistrati sunt tinta tuturor atacurilor…
            In schimb despre Judecatorii Curtii Constitutionale care numai judecatori nu sunt… nimeni nu sufla un cuvânt 🙂 pai sa-mi fie cu iertare un functionar numit politic (de Senat C. dep. sau presedinte) nu are nici cea mai mica legatura cu exercitarea functiei de judecator care presupune independenta fata de orice alta autoritate publica sau pers. fizica sau juridica…
            Ca sa nu mai spun ca majoritatea sunt MODERAT nu au nici in clin nici in maneca cu profesia de judecator… iar motivarile hotararilor pe care le vedem publicate in MO sunt opera magistratilor asistenti 100%…
            De ce oare avocatii nostri revoltati de gresita intelegere a termenului de magistrat nu se revolta? si revin la cele amintite la inceputul articolului… la acea mare frustrare 🙂
            Nu fac parte din sistem… dar sunt convins ca un procuror este mult mai independent si impartial decat un judecator CCR (care in fond e un om politic camuflat..vezi Zegrean sau Toni Grebla)

  5. Mihai COSTACHE spune:

    Toti avocatii care au tangenta cu parchetul va pot spune ca procurorul este AVOCAT. Un avocat public (cum este numit in unele tari) sau al statului, dar in esenta este un avocat.

    Nu inteleg de ce puneti semn de egalitate intre avocat/procuror si activitatea de a pleda in instanta. Sunt avocati care nu au vazut instanta in viata lor dar asta nu-i face mai putin avocati decit pe cei care merg la instanta de dimineata pina aseara.

    Mai mult, activitatea procurorilor este egala cu activitatea avocatilor, doar mijloacele difera datorita legii. Munca si scopul procurorilor sunt aceleasi cu ale avocatilor insa de vector diferit.

    • ANONIM spune:

      Poate aveti dreptate… nu stiu… in opinia mea avocatii sunt de 2 mari categorii… ”avocati de instanta” (barristeri cum vrea sa le spuna Dl Florea) si ”avocati de consultanta” (care intr-adevar nu au nici ei tangenta cu instanta)
      Insa ei nu-i vad pe procurori in nici o categorie expusa mai sus: dupa cum am spus mai sus… nu ofera consultanta nimanui iar instanta o vad foarte putini…ca nu vreti sa ii numiti magistrati (e o mare incrancenare de forma nu de fond dictata de orgolii)
      Nu stiu daca putem face comparatie cu alte state… comparatia trebuie facuta da capo al fine… spre exemplu, in SUA in unele state procurorii nu sunt numiti ci sunt alesi… e cu totul altceva…
      Daca privim alte state… din punctul meu de vedere… dupa experienta cu parchetul pot spune ca in tara noastra comunista inca pana in maduva oaselor modelul nostru de procuror ar trebui sa fie cel italian 🙂 procurorul independent… ar fi cu totul altceva… dl judecator a sesizat f. bine…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.