BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
VLAD CENUSE & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Cerere de reexaminare asupra Legii privind parteneriatul public-privat

10.01.2014 | JURIDICE.ro
Abonare newsletter

Traian Băsescu, Președintele României, a semnat joi, 9 ianuarie 2014, cererea de reexaminare asupra Legii privind parteneriatul public-privat.

Cererea integral:

Domnului George-Crin-Laurenţiu Antonescu, Preşedintele Senatului,
În temeiul Articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE asupra Legii privind parteneriatul public-privat

Motivele cererii de reexaminare sunt următoarele:
Legea trimisă spre promulgare reglementează încheierea și derularea parteneriatului public-privat ce are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea și/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri destinate prestării unui serviciu public și/sau operării unui serviciu public, în condițiile prevăzute de aceasta.

Potrivit Art. 38 din noua Lege a parteneriatului public-privat, partenerul public poate să denunțe unilateral contractul de parteneriat public-privat din motive excepționale legate de interesul național sau local, după caz. Astfel, legea prevede următoarele:
„Art. 38. – (1) Din motive excepţionale legate de interesul naţional sau local, după caz, partenerul public poate, cu notificarea prealabilă a partenerului privat şi a societăţii de proiect:
a) modifica unilateral anumite prevederi ale contractului de parteneriat public-privat, dacă această posibilitate a fost inclusă în documentaţia de atribuire într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă, şi fără a se altera natura generică a contractului iniţial sau în orice altă situaţie de modificare unilaterală a contractului prevăzută de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător;
b) denunţa unilateral contractul de parteneriat public-privat, în condiţiile legii.
(2) În cazul în care modificarea ori denunţarea unilaterală a contractului îi aduce un prejudiciu, partenerul privat are dreptul să primească o despăgubire, stabilită potrivit prevederilor normelor de aplicare a legii, modalitatea de determinare fiind prevăzută în contractul de parteneriat public-privat.”

Având în vedere că legea nu definește „motivele excepţionale legate de interesul naţional sau local”, ipoteză care poate genera o denunțare unilaterală a contractului, considerăm că se impune stabilirea clară, prin lege, a situațiilor ce pot constitui motive excepționale de interes național sau local ce conduc la încetarea unilaterală a contractului.

Această reglementare detaliată a măsurilor excepționale în care poate fi denunțat contractul de parteneriat public-privat se impune cu atât mai mult cu cât în această situație partenerul privat va avea dreptul să primească o despăgubire dacă această denunțare îi creează un prejudiciu.

Pentru atragerea investitorilor este necesar ca România să aibă un cadru juridic predictibil în materie, astfel încât să se cunoască de la început regimul juridic aplicabil parteneriatului public-privat. Or, o asemenea prevedere ce nu reglementează în mod transparent aspectele ce pot conduce la denunțarea unilaterală a contractului lasă loc arbitrariului și unei marje largi de acțiune partenerului public în derularea eventualelor contracte de parteneriat public-privat, ceea ce poate afecta climatul investițional.

În jurisprudența sa, în ceea ce privește aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Constituțională constată că „legea trebuie să fie, în același timp, accesibilă și previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în Cauza «„Sunday Times” împotriva Regatului Unit»). În continuare, Curtea constată că, potrivit Art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, «textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce», iar, potrivit Art. 36 alin. (1) din aceeași lege, «actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie». Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea si previzibilitatea necesară. Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile constituționale (…) ale Art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, «În România, respectarea […] legilor este obligatorie». Astfel, Curtea constată că (…) nerespectarea normelor de tehnică legislativă determină apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componența sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii”. (Decizia Curții Constituționale nr. 26/2012)

De asemenea, Art. 42 din noua Lege a parteneriatului public-privat, prevede o procedură lipsită de transparență în ceea ce privește înlocuirea partenerului privat, fără realizarea unei noi proceduri de atribuire. Astfel, Art. 42 prevede următoarele:
„Art. 42. – (1) În cazul în care partenerul privat sau societatea de proiect nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligaţiile faţă de finanţatorii proiectului, partenerul public, din proprie iniţiativă sau la solicitarea finanţatorilor proiectului, va putea înlocui partenerul privat în condițiile alin. (2) şi (3).
(2) Înlocuirea partenerului privat se poate face fără realizarea unei noi proceduri de atribuire, numai dacă:
a) această posibilitate a fost prevăzută în cadrul documentaţiei de atribuire iniţiale într-o modalitate clară, precisă şi neechivocă, indicându-se cauzele unei astfel de înlocuiri potenţiale şi condiţiile în care poate fi realizată, în conformitate cu prevederile normelor de aplicare; şi
b) această posibilitate a fost inclusă în cadrul contractului de parteneriat public-privat, în conformitate cu prevederile normelor de aplicare.
(3) În absenţa îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute la alin. (2), orice înlocuire a partenerului privat necesită declanşarea unei noi proceduri de atribuire.”.

Deși procedura înlocuirii partenerului privat, fără derularea unei noi proceduri de atribuire, în cazul în care partenerul privat sau societatea de proiect nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în cadrul contractului de parteneriat public-privat sau obligaţiile faţă de finanţatorii proiectului, poate fi justificată, principiile egalității de tratament și transparenței decizionale trebuie aplicate. Aceste principii sunt menite să ofere o protecție adecvată investitorilor în cadrul procedurilor derulate pentru atribuirea contractelor, precum și posibilitatea verificării cheltuirii banilor publici, având în vedere faptul că, potrivit Art. 12 din noua lege, „Partenerul public poate contribui la finanțarea realizării investițiilor cu resurse financiare publice provenind exclusiv din fonduri externe nerambursabile postaderare și din contribuția națională aferentă acestora, în condițiile prevăzute de legislația Uniunii Europene”. Mai mult decât atât, considerăm că este necesar ca legea să prevadă criteriile în baza cărora vor fi atribuite proiectele de parteneriat public-privat, atunci când nu va avea loc o nouă procedură de atribuire întemeiată pe legislația privind achizițiile publice și nu prin intermediul normelor de aplicare, ce au o forță juridică inferioară legii.

Având în vedere aspectele semnalate, precum şi competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicităm reexaminarea legii trimisă spre promulgare, urmând ca Parlamentul să decidă asupra acesteia.

TRAIAN BĂSESCU, PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week