Judecătoria Deva, fiind chemată să soluţioneze o plângere contravenţională, a reţinut că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiazã de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţă de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului. În privinţa probaţiunii, s-a subliniat că petentul ar trebui să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situaţia în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanţa în privinţa vinovăţiei „acuzatului” dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

În plus, fiind vorba despre o acuzaţie penală, organul constatator avea obligaţia de a informa petentul în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei formulate împotriva sa şi de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzaţia. În speţă, organul constatator a propus ca probe: procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei; raportul agentului constatator; planşa foto. În privinţa raportului agentului constatator, s-a arătat că, în măsura în care nu există niciun text de lege care să-i confere valoare probatorie, instanţa nu-l va analiza ca probă, pe cale de consecinţă, în cauză, nefiind administrate probe de către organul constatator care să convingă instanţa în privinţa vinovăţiei petentului, dincolo de orice îndoială rezonabilă, s-a dispus admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului verbal contravenţional atacat. (Sentinţa civilă nr. 4828 din 5 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Deva)

Andrei PAP