« Flux noutăţi
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateCyberlawDrept comercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiMalpraxis medicalProtecţia animalelorProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrepturile omuluiDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
3 comentarii

Soluţii noi după cauzele Tulică/Plavosin
14.01.2014 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Cauzele Tulică/Plavosin au fost casate şi retrimise spre rejudecare de ȊCCJ. La fel ca şi taxa auto, TVA la imobiliare începe să-şi aibă momentele de glorie. CJUE a decretat TVA adăugat la preţ ca fiind o nelegalitate şi un abuz al ANAF, inclusiv al celebrei Decizii interpretative nr. 2 a Comisiei Fiscale Centrale din 2 aprilie 2011 – un FIASCO al fiscului românesc. Ca urmare, este normal să fi repus în drepturi, la nivelul situaţiei anterioare, corectate de CJUE şi aplicabilă României prin TFUE.

Dacă eşti avocat sau Contribuabil şi ai un proces pe rol, ai pierdut irevocabil o contestaţie sau ai plătit TVA adăugat la preţ, acum este momentul să acţionezi. Cererea ta iniţială este posibil să fie incorectă sau chiar să se fi dezvoltat o practică incorectă, pentru că drumul contenciosului fiscal este înclinat abrupt către stat. Spun abrupt pentru că într-un stat de drept atât inspectorul cât şi judecătorul ar trebui să-şi desfăşoare activitatea corect şi să-ţi aplice legea corect. Este posibil ca judecătorii să nu-ţi fi dat dreptate pentru că nu ai depus decontul de TVA (chiar şi cu valoarea din expertiză) şi ca atare nu există dovada că ai îndeplinit criteriile legale ca să-ţi deduci TVA şi instanţa să ţi-l acorde, chiar dacă inspectorul era obligat să-l identifice.

Procedura legală trebuie respectată. Ca urmare, soluţia firească acolo unde contribuabilii Plavosin şi Tulică au reuşit la CJUE, este urmarea altor proceduri. Să zicem că în RIF inspectorul nu ţi-a calculat şi nu ţi-a dedus TVA deductibil. Vina este a ta, pentru că nu ai îndeplinit procedurile în caz de eroare. Ştiu că întâi trebuia să fii încadrat ca plătitor de TVA şi numai apoi puteai să deduci. Dacă contribuabilul nu a fost declarat plătitor de TVA de către organul fiscal, atunci soluţia instanţei ar fi una simplă – până la încadrarea ca plătitor de TVA subiectul nu datorează TVA (instanţa nu prea a dat soluţii favorabile, chiar dacă ai avea dreptate). Dar dacă ai fost încadrat ca plătitor de TVA, o soluţie de diminuare a TVA este declararea ca plătitor de TVA şi înregistrarea cu nr fiscal, urmată de deconturi. Procedura trebuie să ţină seama că acţiunea se demarează de către Contribuabil.

O soluţie pentru Contribuabil este aplicarea CORECTĂ a Codului de procedură fiscală, respectiv a Art. 117 Restituiri de sume, alin. (1), care spune că se restituie, LA CERERE, debitorului sumele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală, cele plătite ca urmare a unei erori de calcul, şi/sau cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Nu faceţi direct cerere pentru TVA care nu a fost plătit, dar faceţi cerere pentru impozitul pe venit plătit în plus, care afectează şi calculul TVA, care obligă organul fiscal la recalcularea TVA.

Despre ce cereri este vorba? Pentru că încă nu am văzut nici un notar să se adreseze ANAF, vă sugerez să începeţi dumneavoastră. Prima cerere este către NOTAR pentru restituirea sumelor plătite în plus faţă de obligaţia fiscală, cele plătite ca urmare a unei erori de calcul, şi/sau cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Notarii publici au obligaţia contractuală (art. 32 din Legea nr. 36/1995) să încadreze o tranzacţie imobiliară conform legii (art. 1 din Legea nr. 36/1995) în tranzactii civile şi comerciale, dar şi să respecte legea (art. 45 din Legea nr. 36/1995). Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice. Notarul putea verifica prin Camera Notarilor dacă persoana a mai avut sau nu tranzacţii şi ar trebui să aibe un statut de plătitor de TVA. Prima prevedere legală este calculul greşit al TVA la notariat, calcul care a generat o eroare pentru fiecare act notarial în parte, NOTARII, în acest caz, fiind incapabili să interpreteze dispoziţiile legale, şi cu intenţie nu au calculat corect taxele şi impozitele generând o stare de confuzie pentru cele 1.000.000 de tranzacţii (nu au luat o poziţie oficială tranşantă că legea a fost neclară şi au întocmit acte încălcând Codul fiscal). Dacă notarii au calculat greşit impozitele şi taxele, TVA fiind inclus în preţ şi nu adăugat, contribuabilul trebuie să solicite notarilor, în baza art. 771 alin. (2) din Codul fiscal – Rectificarea impozitului:
”În cazul în care, după autentificarea actului, se constată erori sau omisiuni în calcularea şi încasarea impozitului, notarul public va comunica organului fiscal competent această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 77^1 alin. (1) şi (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art. 77^1 alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a îndeplinit această obligaţie”. (cu alte cuvinte notarul nu are răspundere dacă ţi-a calculat greşit impozitul)

Această rectificare spune că baza de impunere este eronată şi atât RIF cât şi decizia de impunere sunt incorect calculate de inspectori pentru TVA, aplicându-se art. 47 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală:
”(2) Anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.
(3) Se anulează ori se desființează, total sau parțial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau nu căi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale prin orice modalitate”.

Majoritatea cererilor de chemare în judecată prevăd anularea actului administrativ pentru diverse motive. Asta nu înseamnă că statul nu ar avea dreptul la un control fiscal sau că instanţa ar anula inspecţia fiscală şi contribuabilul scapă fără să-şi plătească taxele sau impozitele ce-i revin. Bineȋnţeles că există şi cauze unde anularea controlului fiscal face parte din cerere, dar condiţiile pentru această stare de fapt sunt limitative procedural. Revenind la anularea actului administrativ fiscal, trebuie să înţelegem că nu avem inspecţia fiscală anulată, ci numai actul administrativ fiscal este incorect întocmit în urma controlului fiscal care are o realitate fiscală diferită. Instanţa are rolul de a anula acea realitate fiscală eronată, dar nu şi anularea dreptului statului de a revizui realitatea fiscală ca urmare a controlului fiscal şi emiterea unei noi decizii de impunere.

Dacă impozitul pe venit, taxa de carte funciară, TVA la comision şi TVA la tranzacţia imobiliară au fost eronat calculate, este răspunderea Contribuabilului să îndeplinească procedurile şi să formuleze cereri, iar acolo unde organul fiscal a greşit, este normal să se corecteze greşeala. Atrag atenţia asupra art. 84 Corectarea declaraţiilor fiscale pe care îl prevede CPF.
”(1) Declarațiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. (adică 5 ani în urmă plus anul curent)
(2) Declarațiile fiscale pot fi corectate ori de câte ori contribuabilul constată erori în declarația inițială, prin depunerea unei declarații rectificative. (Hotărărea CJUE ȋn cauza Tulică/Plavosin tocmai acest lucru a constatat pentru întreg sistemul, dar CONTRIBUABILUL trebuie să ceară)
(4) Declarațiile fiscale nu pot fi depuse și nu pot fi corectate după anularea rezervei verificării ulterioare, cu excepția situațiilor în care corecția se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiții prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impunere și/sau a impozitului aferent”.

Acest articol este unul de mare importanţă. Ai dreptul să-ţi corectezi declaraţia fiscală. Dacă nu ai depus niciodată decont de TVA şi ai pierdut irevocabil la contestarea controlului fiscal, legea îţi permite să depui declaraţii rectificative pentru că în baza cauzei 249 şi 250/2012 nu s-au îndeplinit condiţiile prevăzute de lege şi Contribuabilul trebuie repus în situaţia anterioară erorii constatată în lege. La fel de important este şi art. 216 CPF – Soluţii asupra contestaţiei.

”(3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare”.

Inspecţia fiscală nu este şi nu va fi niciodată perfectă. Prin anularea actului administrativ în sensul şi aplicarea art. 216 alin. 3, instanţa are tocmai rolul de a corecta baza de impunere şi nu de a anula controlul fiscal, îndreptând o eroare a actului administrativ ce rezultă din inspecţia fiscală cu privire la starea de fapt.

Vă sfătuiesc să solicitaţi de la notar să vi se transmită răspunsul ANAF, pentru că în Declaraţia 208 nu aveţi calitate de parte – contribuabil, ci de beneficiar de venit!!! ATENŢIE!!! Trebuie să faceţi şi demersuri separate, pentru fiecare taxă şi impozit în parte.

După cum am arătat mai sus, prima cerere se face la notariat, care o comunică organului fiscal. Ce a greşit notarul? Notarul este expertul tranzacţiilor imobiliare. Notarul care trebuia să cunoască LEGEA, a ignorat aspectele fiscale şi nu şi-a luat măsurile necesare în interviul ce precede semnarea actelor, să se informeze asupra stării de fapt fiscale a vânzătorului şi să aplice prevederile art. 141 alin. (2) lit. f), fiind răspunzător pentru întocmirea unui act eronat. (Vă daţi seama câţi prieteni îmi fac acum cu acest articol!!! şi mai ales cât de ridicolă este situaţia???).

Dar de ce este calculul greşit şi trebuie rectificat? Să presupunem că o proprietate a fost vândută cu 100.000 de lei. TVA adăugat de organul fiscal în control ar fi însemnat 5%, 19% sau 24%, adică 5.000 lei, 19.000 lei sau 24.000 lei. Să luăm ca exemplu procentul de 19%, care rezultă într-o valoare de 19.000 lei, pe care ANAF a impus-o adăugând-o la preţ. Dacă notarul a indicat preţul ca fiind 100.000 de lei atunci nimic nu ar fi de modificat. Dar şi-a băgat coada CJUE în fiscalitatea românească pentru a cauza haos. De ce haos? Pentru că TVA trebuia inclus în preţ la consumatorul final. Rezultă că TVA din preţul de 100.000 cu TVA inclus în preţ, ar fi trebuit calculat la 15.966 lei, de notar şi raportat în tranzacţie către ANAF în declaraţia 208. Cum notarul nu indică şi TVA-ul, o altă cerere către ANAF din partea Contribuabilului trebuie să însoţească cererea notarului, pentru diferenţa de TVA de 3.033 de lei, calculată eronat de inspector în actul de control. Ca urmare a acestor greşeli urmează o serie de alte erori. Notarul calculează impozitul pe venit de 3% care nu se mai aplică la 100.000 de lei adică 3.000 de lei, ci se aplică la 84.034 lei, adică 2.521 de lei, rezultând 479 lei diferenţă pentru impozitul pe venit plus dobânzi care trebuie rambursată Contribuabilului. Acelaşi calcul este valabil şi pentru comisionul notarului (aici notarii vor spune că nu este adevărat că acel comision poate să fie cât doresc ei) cât şi pentru taxa pentru cartea funciară, dar şi calculul incorect al TVA la comisionul notarului, acolo unde este cazul. Hotărârea CJUE în cauzele Tulică/Plavosin trimite direct la recalcularea TVA, a impozitului pe venit, care trebuie restituit fiind impozit achitat în plus la care trebuie să fie calculate diversele dobânzi fiscale şi penalităţile pentru neîndeplinirea corespunzătoare a actului fiscal. Aceste dobânzi trebuie menţionate în cerere ele fiind multe, incluzând fiecare categorie menţionată mai sus plus reducerea valorii impuse de ANAF. O cerere separată este comisionul pentru cartea funciară, care este incorect calculat necesitând rectificări, plus dobânzi aferente.

Persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă. Ȋn baza art. 1562, alin. (3), Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare şi se vor înscrie la rândurile de regularizări. Ca urmare a unei solicitări de rectificare conform cu art. 1471, Cod fiscal CONTRIBUABILUL va avea un drept de deducere care nu poate fi ignorat de nimeni, dar numai după respectarea procedurii de rectificare înscriind în primul decont, TVA aferent construcţiei.

Ȋn lipsa facturilor care nu pot fi reconstituite, contribuabilul „ar trebui” în multe ghilimele, să poată folosi o expertiză tehnică construcţii care să stabilească valoarea construcţiei (cost) inclusiv a TVA aferent. TVA fiind inclus în preţ, lucrarea ştiinţifică -expertiza Camerei Notarilor este un document care ar trebui să fie substituit de instanţe facturilor acolo unde acestea nu mai există, pentru a permite deducerea TVA aşa cum prevede Codul fiscal la norma metodologică 48 (2) la art. 1471 lit c): ”În aplicarea art. 147^1 alin. (3) din Codul fiscal, persoana impozabilă va notifica organele fiscale competente printr-o scrisoare recomandată, însoţită de copii de pe facturi sau alte documente justificative ale dreptului de deducere, faptul că va exercita dreptul de deducere după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept a luat naştere”. Expertiza tehnică construcţii se încadrează la acestă categorie de „alt document.” Presupunând că notarul a folosit grila, atunci actul şi preţul se încadrează pentru că valoare plus TVA este preţ final şi nu permite ANAF-ului să evite determinarea valorii cu TVA din grilă şi implicit deductibilitatea TVA pe baza expertizei Camerei Notarilor.

Nu descuraja dacă ANAF îţi respinge cererea. Mai există calea unei cereri de chemare în judecată. Acum există mai multă practică judiciară, judecătorii fiind înclinaţi, la fel ca şi la taxa auto, să-ţi asculte argumentele. O soluţie pentru cei care au dosare pe rol este suspendarea dosarului până la primirea răspunsului şi conexarea cauzelor deja începute, care ar aduce o mai mare greutate acolo unde procedurile sunt complete sau completate.

Daniel UDRESCU

Cuvinte cheie: , , , , , ,
Secţiuni/categorii: Fiscalitate, RNSJ

Pentru toate secţiunile JURIDICE.ro click aici
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Soluţii noi după cauzele Tulică/Plavosin”

  1. Ionuț DOBRINESCU spune:

    Unele informații sunt inexacte. Cazul Tulică nu s-a soluționat în recurs, ci a luat termen pe 7 martie, după ce s-a ridicat o nouă întrebare preliminară legată de momentul exercițiului dreptului de deducere, pe care instanța a pus-o în discuția părților.

    E adevărat însă că după soluția PLAVOȘIN (într-adevar, casare cu trimitere spre rejudecare la fond), instanta ar putea și aici casa cu trimitere, cu instrucțiuni ca la reluarea judecății în fond să se aibă în vedere nu numai calcularea impunerii pe sută mărită, ci și problema exercițiului dreptului de deducere (implicit, întrebarea preliminară aferentă). Cu alte cuvinte, cu o ocazia rejudecării în fond, vor mai fi șanse pentru examinarea exercițiului dreptului de deducere – o problemă cu adevărat complicată.

    Pe fondul articolului, mă tem că și alte informații pot fi inexacte, mai cu seamă pe ipotezele de ”rectificare” pe care le avansați și procedurile la care vă referiți, în raport de unele soluții fiscale definitive.

    Observați că abordând mai puțin contabilicește noțiunea de venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) de la ART. 77^1 CF se calculează LA VALOAREA DECLARATA declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale (deci, strict tehnic, nu se calculează la VENITUL CONTABIL din respectivele tranzacții, la care dvs vă raportați în articol). În aceeași ordine de idei, chiar și dvs constatați că valorile din grila notarială, la care notarii pot sau trebuie să se raporteze atunci când calculează impozitul în anumite situații, nu pot fi decât valori de referință absolute (adică nu pot fi valori fără TVA). Nici notarul, nici grila de valori a notarilor, nu țin cont și nu nuanțează impunerea în funcție de eventuale trazacții scutite (precum construcțiile vechi, în anumite condiții etc.)

    Aș zice că, dimpotrivă, impozitul ar fi putut fi considerat incorect calculat de către notari, dar nu de părțile contractante, ci de Fisc, dacă CJUE ar fi fost de acord cu impunerea TVA prin adăugare la prețurile contractuale (valorile declarate). Implicit valorile declarate ale tranzacțiilor ar fi putut fi considerate mai mari mare (PREȚ+TVA) și impozitul notarial ar fi fost altul. Abia o soluție CJUE în sens contrar ar fi ocazionat haos și ar fi adâncit paradoxul în care ne-a aruncat onor. Comisia Centrală Fiscală.

    • Daniel UDRESCU spune:

      Ȋmi cer scuze dacă m-am exprimat impropriu dar m-am referit la cauzele Tulică/Plavoşin ȋn sens unic, ele fiind o singură cauză judecată la CJUE, dar două ȋn realitate. Ambele ar trebui să aibe obligatoriu aceeaşi finalitate la ȊCCJ. Nu acelaşi lucru pot să spun despre inexactităţi cu privire la Codul fiscal şi Codul de procedură Fiscală. Informaţiile despre care spuneţi că pot fi inexacte, pentru că le privesc contabil NU AU CUM să fie inexacte. Impozitul pe venit definit de Codul fiscal se poate calcula numai la valoarea fără TVA. Nici ȋn fiscalitate nici ȋn contabilitate nu se poate calcula impozit pe venit la TVA. Nu pot să gândesc impozitele decât prin prisma fiscală şi contabilă.

      Tocmai valoarea declarată nu a fost corect interpretată de NOTAR. Preţul la consumatorul final, de regulă include TVA. Dacă CJUE a spus că preţul include TVA, atunci, acolo unde legea dispune – pentru construcţiile noi – preţul include TVA. Ca urmare, conform legii, responsabilitatea era a notarului să desluşească raportul dintre părţi (Dacă şi-ar fi dat silinţa să ȋntrebe experţii contabili, poate că aceste lucruri ar fi fost eliminate. Chiar ieri am fost jignit de o doamnă notar pentru că am ȋndrăznit eu contabilul să-i dau sfaturi domniei sale cu privire la Codul fiscal). Fiind tranzacţii care conform art. 141 alin (2) lit f) nu erau scutite de la plata TVA, atunci notarii aveau obligaţia ca pentru cumpărător să verifice dacă vânzătorul se afla sub condiţia legii, putând face o cerere la Camera Notarilor pentru a accesa baza de date, dacă CNP-ul Vânzătorului a mai ȋnregistrat tranzacţii cu clădiri noi. Bineȋnteles că este utopic comentariul meu (adevărul este că legea a fost neclară).

      Din punct de vedere al unei expertize construcţii valoarea declarată de expert trebuie să fie una la consumator final, care de regulă include TVA. Cum ȋntr-un articol precedent (https://www.juridice.ro/241220/suma-impozabila-este-consideratia-primita-efectiv.html) am spus că aceste valori impuse de expertize ȋncalcă dreptul european cu privire la consideraţia primită nu fac decât să mai aduc un motiv ȋn plus de complexitate:

      Paragraful Hotel Scandic Gåsabäck, C 412/03, punctul 21 face trimiteri la cauze judecate anterior după cum urmează:

      (Traducere neoficială) Conform regulii generale menționate în articolul 11A alineatul (1) litera (a) din A șasea directivă, valoarea impozabilă pentru livrarea de bunuri sau servicii cu titlu oneros este, de fapt consideraţia primită pentru bunuri, de către persoana impozabilă. Această considerație este, așadar, valoarea subiectivă, și anume, valoarea primită efectiv, și nu o valoare estimată pe baza unor criterii obiective (a se vedea Hotărârea 154/80 Aardappelenbewaarplaats cooperatieve [1981], p. 445, punctul 13, Hotărârea 230/87 Naturally Yours Cosmetics [1988], p. 6365, punctul 16, Hotărârea C-126/88 Boots Company [1990], p. I-1235, punctul 19, Hotărârea din C-258/95 Fillibeck [1997], p. I-5577, punctul 13, și Hotărârea din C -404/99 Commission v France [2001], p. I-2667, punctul 38). Mai mult decât atât, această considerație trebuie să poată fi exprimate în bani (Aardappelenbewaarplaats cooperatieve, punctul 13; Naturally Yours Cosmetics, punctul 16, și Fillibeck, punctul 14).

      Din punct de vedere al preţului cu TVA, legea a fost din nou neclară pentru că expertizele nu spun că preţul este cu sau fără TVA, chiar dacă ele acum nu pot fi decât cu TVA, după pronunţarea ȋn cauza Tulică/Plavoşin. O cumpărare a unei clădiri vechi este scutită de la plata TVA şi valoarea de grilă a acelei clădiri ar trebui să fie grilă minus TVA, pe când valoarea unei clădiri noi este valoarea de grilă, care include TVA. Tehnic, notarii, Camera Notarilor, inclusiv ANAF, Parlament, Curte Constituţională au dat-o ȋn bară. Principiul fiscal şi contabil trebuie aplicat corect şi impozitul pe venit să fie calculat la venit, nu la venit plus TVA.

      Recapitulez de ce este calculul greşit şi trebuie rectificat!!! Să presupunem că o proprietate a fost vândută cu 100.000 de lei. CJUE a spus că TVA, de exemplu de 19%, care rezultă ȋntr-o valoare de 19.000 lei, pe care ANAF a impus-o adăugând-o la preţ (100.000+19.000=119.000 lei), trebuie inclus ȋn preţ, adică 84.034+15.966=100.000 lei. ANAF a făcut controlul şi trebuie plătit TVA adică calcul dintre 19.000 şi 15.966 este 3.034 lei diferenţă care trebuie rectificată. Notarul a calculat 100.000 x 3% = 3.000 lei impozit pe venit, când de fapt se impozitează la 84.034 x 3% = 2.521 de lei, rezultând 479 lei diferenţă pentru impozitul pe venit plus dobânzi care trebuie rambursată Contribuabilului. Acelaşi calcul este valabil şi pentru comisionul notarului (aici notarii vor spune că nu este adevărat că acel comision poate să fie cât doresc ei şi să fie aplicat şi la TVA) cât şi pentru taxa pentru cartea funciară, dar şi calculul incorect al TVA la comisionul notarului (TVA la TVA???), acolo unde este cazul. ATENŢIE!!! Dacă Camera Notarilor se ȋncăpăţânează şi nu afirmă că legea a fost neclară, mulţi notari ar putea intra ȋn insolvenţă pentru că ar avea de rambursat sume imense la onorariu, ȋn cazuri extreme, de oameni distruşi financiar care pot recurge la toate portiţele pentru aşi salva avutul.

      Articolul este corect. Dacă TVA este inclus ȋn preţ, la consumatorul final, notarul avea obligaţia să-l evidenţieze corect. Adevărul este că NIMENI, inclusiv notarii nu au avut cunoştinţă, pentru că legea a fost neclară. Nu pot să cred că TOŢI notarii au fost incapabili să desluşească raportul dintre părţi. Camera Notarilor s-a ascuns ȋn spatele unor minciuni care acum vor exploda ȋmpotriva notarilor. Soluţia este o negociere a acestor situaţii anacronice.

  2. ANONIM spune:

    Aveti, va rog, solutia de casare din cauza PLAVOSIN?
    As fi curios sa vad motivarea instantei in sensul ca nu s-a realizat o aplicare corecta a legii asupra modului in care a fost calculat T.V.A.
    Nu de alta, dar C.J.U.E .a invalidat modul de calcul prin adaugare T.V.A. la 100% din pret numai in conditiile in care dreptul roman NU ”permite furnizorilor să recupereze de la dobânditori TVA‑ul aplicat ulterior de administrația fiscală” (C‑249/12 și C‑250/12, considerentul 39 si dispozitiv). De aceea, as vrea sa vad jurisprudenta in sensul ca vanzatorii nu au dreptul de a recupera 24% din pretul declarat in contract de la cumparatori, inainte de a sti daca decizia Comisiei Fiscale Centrale 2/2011 (daca nu ma insel asupra numarului)si modul de calcul a T.V.A. de catre autoritatile fiscale este gresit.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD