Secţiuni » Arii de practică » Litigation » Drept penal
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti

RIL admis. Recunoaşterea vinovăţiei de către inculpatul judecat pentru o pluralitate de infracţiuni în a cărei alcătuire intră o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă
14.01.2014 | Andrei PAP

Secţiuni: Drept penal, Recurs în interesul legii
JURIDICE - In Law We Trust

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 16 din 18 noiembrie 2013 (Decizia 16/2013) privind examinarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sesizarea nr. 5.844/1.806/III-5/2013, în vederea interpretării dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, în ipoteza unui proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de către inculpat.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, într-un proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de către inculpat.

2. Optica jurisprudenţială

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, a fost relevată o practică neunitară. Astfel:
a) Potrivit unei orientări jurisprudenţiale, în ipoteza menţionată, s-a făcut aplicarea procedurii simplificate bazate pe pledoaria de vinovăţie exclusiv infracţiunilor care nu sunt pedepsite cu detenţiune pe viaţă, concomitent cu aplicarea procedurii de drept comun pentru infracţiunea sau infracţiunile (în formă consumată sau tentată) a căror sancţiune prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, ca pedeapsă unică sau alternativă.
b) Într-o a doua orientare a practicii, în aceeaşi ipoteză, s-a considerat că este exclusă aplicarea dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, judecarea cauzei urmând a se face, pentru toate infracţiunile, potrivit procedurii de drept comun.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, potrivit căreia într-un proces unic cu pluralitate de acţiuni substanţiale şi unicitate de acţiune procesuală (ipoteza concursului de infracţiuni în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă) nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3201 din Codul de procedură penală, respectiv judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, atât din perspectivă procesuală (procedura de judecată, art. 3201 alin. 1-6), cât şi substanţială (efecte, art. 3201 alin. 7 fraza I).

Prin argumentele expuse s-a arătat, în esenţă, că raţiunea instituţiei constând în judecata în cazul recunoaşterii de vinovăţie se subsumează raţiunii generale a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, or în măsura în care s-ar împărtăşi prima orientare de jurisprudenţă, scopul legii – o procedură simplificată şi mult mai rapidă de judecată, cu beneficii atât pentru inculpat, cât şi pentru stat -, este eludat şi s-ar prefigura astfel o procedură parţial simplificată cu beneficii numai pentru inculpat.

S-a susţinut, totodată, că cerinţa negativă prevăzută de art. 3201 alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală are o natură de drept procesual penal şi, în consecinţă, referirea legiuitorului la acţiunea penală are în vedere accepţiunea procesuală a acesteia, care include şi ipoteza în care printr-o singură acţiune penală procesuală sunt vizate mai multe infracţiuni, unele sancţionate cu detenţiunea pe viaţă.

În opinia înaintată Înaltei Curţi s-a precizat că, chiar dacă s-ar aprecia că referirea legiuitorului la acţiunea penală vizează aspectul său substanţial, absenţa oricărei precizări sau distincţii legale permite concluzia că ori de câte ori acţiunea penală în sens substanţial având ca obiect o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă este alăturată altor acţiuni penale substanţiale, vizând alte infracţiuni, este dedusă judecăţii, alături de acestea, într-un proces unic, prin exercitarea unei unice acţiuni penale în sens procesual, incidenţa art. 3201 alin. 1-6 din Codul de procedură penală este exclusă.

S-a mai argumentat că prin condiţia impusă de legiuitor, constând în recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei (art. 3201 alin. 2), s-a urmărit a se înlătura posibilitatea aplicării mixte, în cadrul aceluiaşi proces, atât a procedurii simplificate (pentru faptele recunoscute), cât şi a celei de drept comun (pentru faptele nerecunoscute), or dacă legiuitorul a exclus această posibilitate în cazul unor fapte care nu cad sub incidenţa art. 3201 alin. 7 fraza a II-a (de principiu mai puţin grave şi susceptibile de aplicarea judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei), nu se poate admite că a acceptat în mod implicit o asemenea aplicare în ipoteza în discuţie.

Prin recursul în interesul legii s-a precizat că jurisprudenţa Curţii Constituţionale permite concluzia că, în ipoteza în discuţie, neaplicarea procedurii şi beneficiilor recunoaşterii vinovăţiei infracţiunilor concurente cu infracţiunea pedepsită cu detenţiunea pe viaţă nu ar putea fi criticată în mod justificat pentru afectarea principiului egalităţii sau pentru că ar avea valenţe discriminatorii.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
”Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, stabileşte că:
Într-un proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de inculpat, judecarea cauzei se face, pentru toate infracţiunile, potrivit procedurii de drept comun.”

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti