RIL admis. Recunoaşterea vinovăţiei de către inculpatul judecat pentru o pluralitate de infracţiuni în a cărei alcătuire intră o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă

În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 12 din 9 ianuarie 2014 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 16 din 18 noiembrie 2013 (Decizia 16/2013) privind examinarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin sesizarea nr. 5.844/1.806/III-5/2013, în vederea interpretării dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, în ipoteza unui proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de către inculpat.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, într-un proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de către inculpat.

2. Optica jurisprudenţială

Prin recursul în interesul legii se arată că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, a fost relevată o practică neunitară. Astfel:
a) Potrivit unei orientări jurisprudenţiale, în ipoteza menţionată, s-a făcut aplicarea procedurii simplificate bazate pe pledoaria de vinovăţie exclusiv infracţiunilor care nu sunt pedepsite cu detenţiune pe viaţă, concomitent cu aplicarea procedurii de drept comun pentru infracţiunea sau infracţiunile (în formă consumată sau tentată) a căror sancţiune prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, ca pedeapsă unică sau alternativă.
b) Într-o a doua orientare a practicii, în aceeaşi ipoteză, s-a considerat că este exclusă aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ din Codul de procedură penală, judecarea cauzei urmând a se face, pentru toate infracţiunile, potrivit procedurii de drept comun.

3. Opinia procurorului general al PÎCCJ

Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul celei de-a doua orientări jurisprudenţiale, potrivit căreia într-un proces unic cu pluralitate de acţiuni substanţiale şi unicitate de acţiune procesuală (ipoteza concursului de infracţiuni în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă) nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 320¹ din Codul de procedură penală, respectiv judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, atât din perspectivă procesuală (procedura de judecată, art. 320¹ alin. 1-6), cât şi substanţială (efecte, art. 320¹ alin. 7 fraza I).

Prin argumentele expuse s-a arătat, în esenţă, că raţiunea instituţiei constând în judecata în cazul recunoaşterii de vinovăţie se subsumează raţiunii generale a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, or în măsura în care s-ar împărtăşi prima orientare de jurisprudenţă, scopul legii – o procedură simplificată şi mult mai rapidă de judecată, cu beneficii atât pentru inculpat, cât şi pentru stat -, este eludat şi s-ar prefigura astfel o procedură parţial simplificată cu beneficii numai pentru inculpat.

S-a susţinut, totodată, că cerinţa negativă prevăzută de art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală are o natură de drept procesual penal şi, în consecinţă, referirea legiuitorului la acţiunea penală are în vedere accepţiunea procesuală a acesteia, care include şi ipoteza în care printr-o singură acţiune penală procesuală sunt vizate mai multe infracţiuni, unele sancţionate cu detenţiunea pe viaţă.

În opinia înaintată Înaltei Curţi s-a precizat că, chiar dacă s-ar aprecia că referirea legiuitorului la acţiunea penală vizează aspectul său substanţial, absenţa oricărei precizări sau distincţii legale permite concluzia că ori de câte ori acţiunea penală în sens substanţial având ca obiect o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă este alăturată altor acţiuni penale substanţiale, vizând alte infracţiuni, este dedusă judecăţii, alături de acestea, într-un proces unic, prin exercitarea unei unice acţiuni penale în sens procesual, incidenţa art. 320¹ alin. 1-6 din Codul de procedură penală este exclusă.

S-a mai argumentat că prin condiţia impusă de legiuitor, constând în recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei (art. 320¹ alin. 2), s-a urmărit a se înlătura posibilitatea aplicării mixte, în cadrul aceluiaşi proces, atât a procedurii simplificate (pentru faptele recunoscute), cât şi a celei de drept comun (pentru faptele nerecunoscute), or dacă legiuitorul a exclus această posibilitate în cazul unor fapte care nu cad sub incidenţa art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a (de principiu mai puţin grave şi susceptibile de aplicarea judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei), nu se poate admite că a acceptat în mod implicit o asemenea aplicare în ipoteza în discuţie.

Prin recursul în interesul legii s-a precizat că jurisprudenţa Curţii Constituţionale permite concluzia că, în ipoteza în discuţie, neaplicarea procedurii şi beneficiilor recunoaşterii vinovăţiei infracţiunilor concurente cu infracţiunea pedepsită cu detenţiunea pe viaţă nu ar putea fi criticată în mod justificat pentru afectarea principiului egalităţii sau pentru că ar avea valenţe discriminatorii.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
”Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. 7 fraza a II-a din Codul de procedură penală, stabileşte că:
Într-un proces penal având ca obiect o pluralitate de infracţiuni (concurs) în a cărei alcătuire intră şi o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar săvârşirea tuturor infracţiunilor este recunoscută de inculpat, judecarea cauzei se face, pentru toate infracţiunile, potrivit procedurii de drept comun.”

Andrei PAP

Secţiuni: Drept penal, Jurisprudența ÎCCJ-RIL

Cuvinte cheie: Andrei PAP, Codul de procedura penala, inculpat, infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă, procedura simplificata, proces penal, procurorul general, recunoastere vinovatie, RIL promovat

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Ne bucurăm să aducem gândurile dumneavoastră la cunoştinţa comunităţii juridice şi publicului larg. Apreciem generozitatea dumneavoastră de a împărtăşi idei valoroase. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord, publicarea pe JURIDICE.ro nu semnifică asumarea de către noi a mesajului transmis de autor. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteţi citi aici. Pentru a publica pe JURIDICE.ro vă rugăm să luaţi în considerare Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!