Întrebare preliminară cu privire la achizițiile publice
15.01.2014 | Mihaela MAZILU-BABEL

Autoritatea din domeniul achizițiilor publice din Germania se întreabă cu privire la motivele legale de excludere a unui operator economic de la participarea la un contract de achiziții publice. (C-459/13 Bundesdruckerei)

Situația de fapt (preluată de pe curia):
1. legislație națională care impune întreprinderilor care participă la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice să se angajeze să respecte și să asigure respectarea de către subcontractanții săi a dispozițiilor în materie de salariu minim prevăzute în convenția colectivă de muncă la nivel național
2. subcontractanți stabiliți în alt stat membru
3. lucrători care își desfășoară activitatea în domeniul prestărilor de servicii care fac obiectul unui contract, exclusiv în acest din urmă stat.

Dispoziții incidente:
1. articolul 56 TFUE
Articolul 56
(ex-articolul 49 TCE)
În conformitate cu dispozițiile ce urmează, sunt interzise restricțiile privind libera prestare a serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanții statelor membre stabiliți într-un alt stat membru decât cel al beneficiarului serviciilor.
Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot extinde beneficiul dispozițiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanți ai unui stat terț și sunt stabiliți în cadrul Uniunii.

2. articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii
Articolul 3 (extras)
Condiții de muncă și de încadrare în muncă
(1) Statele membre asigură că, indiferent de legea aplicabilă raporturilor de muncă, întreprinderile menționate la articolul 1 alineatul (1) garantează lucrătorilor detașați pe teritoriul lor condiții de muncă și de încadrare în muncă cu privire la următoarele aspecte stabilite în statul membru pe teritoriul căruia sunt executate lucrările:
– prin acte cu putere de lege și acte administrative și/sau
– prin convenții colective sau sentințe arbitrale de generală aplicare în sensul alineatului (8), în măsura în care acestea se referă la activitățile menționate în anexă:
(a) perioadele maxime de lucru și perioadele minime de odihnă;
(b) durata minimă a concediilor anuale plătite;
(c) salariul minim, inclusiv plata orelor suplimentare; prezenta literă nu se aplică sistemelor complementare de pensii;
(d) condițiile de punere la dispoziție a lucrătorilor, în special de către întreprinderile cu încadrare în muncă temporară;
(e) securitatea, sănătatea și igiena la locul de muncă;
(f) măsurile de protecție aplicabile condițiilor de muncă și de încadrare în muncă a femeilor însărcinate sau care au născut de curând, a copiilor și a tinerilor;
(g) egalitatea de tratament între bărbați și femei, precum și alte dispoziții în materie de nediscriminare.

În sensul prezentei directive, noțiunea de salariu minim, menționată la alineatul (1) litera (c), este definită de legislația și practica națională a statului membru pe teritoriul căruia este detașat lucrătorul.

Mihaela MAZILU-BABEL
Doctorand, Facultatea de Drept și Ştiințe Sociale, Universitatea din Craiova