Dezavantajele medierii
15 ianuarie 2014 | Ilie DORIN
Medierea apare ca fiind procedura cea mai avantajoasa in momentul deciziei partilor de a solutiona conflictul in care se afla. Fie ca e vorba de un conflict civil, fie ca e vorba de un conflict comercial, fie ca e vorba de un conflict familial ori de alt tip, medierea este prezentata ca o optiune foarte avantajoasa pentru partile din conflict.
Economii considerabile de timp, de bani, neutralitatea si impartialitatea mediatorului, confidentialitatea discutiilor, puterea de decizie aflata inca in mainile partilor din conflict, procedura flexibila, participarea activa la discutii si la fixarea agendei de mediere, solutia neimpusa de catre o instanta ori o persoana, sunt printre avantajele generale ale medierii, avantaje foarte importante in fiecare caz. Pe langa avantajele generale, fiecare caz poate prezenta avantaje pentru medierea sa – avem in vedere medierea unui divort, medierea unei custodii comune, medierea unui conflict de proprietate intelectuala, medierea unui conflict in care parte este o persoana/institutie publica, etc.
Avantajele sunt multe si difera de la caz la caz. Dar care ar fi dezavantajele medierii? Nu exista pe lume lucruri care sa nu aiba lipsuri, carente, necesitati de regandire, de aerisire, de reasezare, ori de reformare.
Dezavantajele medierii, obiectiv vorbind, sunt din punctul nostru de vedere in numar de cinci.
In top ar fi lipsa de incredere a cetatenilor in aceasta metoda noua de solutionare a litigiilor. Noutatea domeniului este un dezavantaj in dezvoltarea increderii in acest proces. Noutatea vine si de la obisnuinta interventiei transante si directe a judecatorului in conflict, de la obisnuinta „spatelui intors” partii din conflict. Ceea ce fac mediatorii, si anume, invitarea partilor din conflict la mediere, la discutii, abia incepe sa fie privita cu deschidere de care cetateni. De la clasica „urare romaneasca”: te dau un judecata!, la temperarea partilor pentru crearea unui teren de discutii si dialog, calea este putin anevoioasa, insa e deschisa. Legiuitorul propune partilor din conflict o sedinta la un mediator inaintea unui proces judiciar (binecunoscuta obligativitate a unei sedinte la mediator in vigoare de la 1 august 2013), oferindu-le stimulente financiare considerabile daca isi solutioneaza litigiul in biroul de mediere. Timpul va fi cel care va da nota de succes medierii odata cu solutionarea unui numar cat mai semnificativ de conflicte din varii domenii de raporturi sociale.
Un al doilea dezavantaj al medierii in general ar fi practica incipienta a mediatorilor. Acest dezavantaj este legat de cel de mai sus si este o normalitate in dezvoltarea medierii in orice stat in care aceasta metoda a fost introdusa, chiar si in SUA, acolo unde a luat nastere. Este o normalitatea deoarece este pentru oricine de la sine inteles ca un mediator cu 20 de medieri este cu mult inaintea unui mediator cu 5 medieri, si ne referim strict la aplicabilitatea tehnicilor si strategiilor de mediere cu parti din conflict – deci la practica de zi cu zi in analiza de conflict si dialogul cu partile din conflict pentru stabilirea cadrului de generare de optiuni si schemei de negociere. In Romania exista deja foarte multi mediatori cu experienta, iar schimbul de experienta intre mediatori este pe agenda lor saptamanala in ceea ce priveste pregatirea profesionala continua.
Un al treilea dezavantaj este intelegerea gresita a procedurii medierii, a rolului si a scopului sau de catre unii dintre practicienii dreptului, si publicitatea negativa la adresa medierii si mediatorilor. Ne referim strict la unii dintre consilierii juridici si avocati. Unii dintre acestia, in mod eronat au luat o pozitie ofensiva in ceea ce priveste medierea, neintelegand scopul si rostul acesteia in managementul conflictelor, fie judicare, fie extrajudiciare. Tertul neutru din capul mesei de mediere nu are nicidecum rol de asistenta ori consiliere juridica, fiind sanctionat pentru acest lucru. Mediatorul nu inlocuieste avocatul, nici obiectul activitatii sale (obiectul medierii diferind net de obiectul avocaturii), ci completeaza munca acestuia intr-un mod cat mai satisfacator pentru el si clientul lui. Medierea nu opreste si nici nu ingradeste activitatea de asistenta ori reprezentare juridica, ci completeaza aceasta activitate oferindu-i noi resurse. Munca avocatului devine astfel mai importanta si isi mareste sfera de aplicabilitate. Daca inainte avocatul mergea cu clientul sau doar in sala de judecata si solutia era in mana judecatorului, medierea propune avocatului o sansa in plus pentru clientul sau, implicit si pentru el. Sansa medierii este cu atat mai importanta pentru avocat cu cat stie sa reprezinte interesul clientului sau in discutiile din mediere, avand in mainile sale atat discursul in fata partii adverse si a mediatorului, cat si puterea de a decide o solutie in colaborare directa si imediata cu partea pe care o reprezinta. Este foarte interesant pentru un avocat sa participe activ si implicat in mediere, pentru a mari sansele de castig ale clientului sau chiar si printr-o solutie amiabila.
Un al patrulea dezavantaj ar fi incoerenta legislativa in domeniul medierii. In fiecare an, Legea Medierii suporta amputari peste amputari, fiecare modificare mergand pe principiul mioritic cativa pasi inainte si multi inapoi. Lipsa de coerenta legislativa si de stabilizare si urmare a unei strategii de implementare a medierii in diverse litigii ori de legiferare a unei prime sedinte la mediator a creat diverse lacune legislative si o multitudine de discutii intraprofesionale si interprofesionale ale mediatorilor. Desi o normalitate pentru politica damboviteana, acest lucru denota o anormalitate a cadrului de formare si consolidare initiala a unei metode care, in orice conditii, se va dezvolta si va fi o procedura la care va apela aproape fiecare cetatean cand va fi parte intr-un conflict. Ceea ce se intampla la nivel de predictibilitate si stabilitate legislativa dauneaza doar din punct de vedere al timpilor de implementare si gradului de incredere al cetateanului in profesionistul nou pe piata – mediatorul, si lungeste procesul de stabilizare in managementul conflictelor in societate.
Un al cincilea dezavantaj al medierii ar fi necunoasterea acestei proceduri de catre cetateanul de rand, persoana aflata in conflict, ori cu potentialitatea de a se afla in conflict la un moment dat. Necunoasterea medierii de catre o astfel de persoana, o indrituieste sa apeleze la judecator. Nestiind de alta persoana decat judecatorul, ori de alta procedura – medierea, care sa o ajute in conflictul in care este parte, persoana respectiva apeleaza in continuare, din obisnuinta, la judecator. In aceste conditii judecatorul are puterea de a invita partile din conflict, in cursul procesului judiciar, la o sedinta de mediere, in vederea solutionarii amiabila a conflictului in biroul mediatorului. Noile reglementari in vigoare, care obliga partile din conflict la parcurgerea unei sedinte la mediator vin sa suplineasca aceasta lispa de cunoastere a cetatenilor din conflicte in ceea ce priveste medierea si le propune o solutionare amiabila. Tactul mediatorului si avantajele sustinute in continuare de stat vor fi puncte esentiale pentru persoanele din conflict in cunoasterea continutului medierii (rolul, drepturile si obligatiile lor si ale mediatorului) si implicit in apelarea la aceasta metoda de solutionare a problemelor/conflictelor in care sunt implicate.
Acestea par a fi dezavantajele majore ale medierii in momentul actual, vazute din punctul nostru de vedere, dezavantaje care trebuiesc luate in considerare si asimilate de factorii implicati in exercitarea medierii dar si in promovarea si legiferarea acestei proceduri.
Dorin ILIE
Mediator
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
