Publicitatea în avocatură ca rău principial și absolut
15 ianuarie 2014 | Ovidiu CONSTANTINESCU
Saptamana trecuta, pentru prima data in ultimii 7 ani, am fost nevoit sa NU raspund la solicitarile venite din partea unui jurnalist.
“Stimata doamna…,
Va multumesc pentru mailul transmis si ma grabesc sa va raspund la el. Din pacate, avand in vedere noile reglementari impuse de UNBR la sfarsitul anului trecut, nu pot sa va ofer informatiile solicitate.
Cu deosebita stima,”
Greu de descris sentimentul trait in momentul in care am dat “SEND” la mesaj si, cunoscand publicatia de la capatul celalalt al firului, probabil ca dezamagirea a fost la fel de mare deoarece – din punctul de vedere al jurnalistului – nimic nu poate fi mai frustrant decat sa nu poata oferi cititorilor informatii pe care le considera relevante. Pentru mine refuzul a insemnat, din punct de vedere profesional, o abdicare de la principii.
Poate ca as fi fost tentat sa las amaraciunea sa se stinga in valtoarea altor activitati curente daca nu as fi citit cel mai recent interviu al dl avocat Gheorghe Florea, presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania [UNBR] cu privire la “Directia in care merge avocatura din Romania”, interviu in care, la un moment dat, este reluata chestiunea “publicitatii profesionale”, ultima problema ramasa nerezolvata a avocatilor din Romania…
Citez paragraful care m-a intrigat cel mai mult: ”[…] Modificarea regimului statutar al publicitatii profesionale a avocatului, in raport cu situatia existenta in tarile europene cu traditii indelungate privind dezvoltarea si consolidarea profesiei de avocat s-a facut prin subordonarea principiilor constante ale profesiei (independenta, secret profesional, evitarea conflictelor de interese) principiului solidaritatii profesionale si intaririi barourilor – ca institutii de interes public indispensabile functionarii si dezvoltarii corecte a statului de drept. Este necesara aplicarea corecta a noilor reglementari pentru a se permite promovarea onesta a formelor de exercitare a profesiei in beneficiul securitatii consumatorului de servicii profesionale avocatiale. [….]”
Cu siguranta ca raporturile conceptuale dintre “publicitate profesionala”, “comunicare” si “relatii publice” in lumea avocaturii merita o discutie si o dezbatere separata si cu siguranta ea va trebui sa aiba loc sau, daca stau sa ma gandesc mai bine, ea ar fi trebuit sa aiba loc INAINTE de adoptarea hotararii UNBR din decembrie 2013! Inutil de spus ca deschiderea spre dialog amintita ceva mai departe in interviu de dl. Presedinte Florea ar fi fost reala, in conditiile in care consultarea ar fi fost publica si ar fi avut loc INAINTE, nu DUPA adoptarea hotararilor… ca asa prea seamana a dictat…
Dl. Presedinte UNBR sustine in interviu ca “modificarile au fost facute la solicitarea majoritatii avocatilor”, ceea ce este cel putin hazardat deoarece pe noi cel putin, la BOŞTINĂ & ASOCIAŢII, nu ne-a intrebat nimeni – nici ca SPRL si nici individual, pe fiecare avocat in parte – daca suntem de acord cu propunerea… Cum dl. Presedinte UNBR doreste sa fie “strain de dogma autoritarismului…” acum nu ne-a ramas nimic altceva de facut decat sa fim de acord cu hotararea!
Din pacate, insa, mult mai socant este faptul ca cineva de la inaltimea functiei pe care o detine poate afirma cu seninatate si convingere ca principiile fundamentale ale unei profesii pot fi subordonate principiului solidaritatii celor care o practica… Mi-e si frica sa gandesc – daramite sa le rostesc sau sa scriu – consecintele unui asemenea demers! Ca beneficiar de servicii juridice mi-ar fi frica daca as sti ca principiile independentei, secretului profesional si al evitarii conflictelor de interese ar putea fi subordonate solidaritatii profesionale a avocatilor – chiar si daca ar fi exclusiv si limitat numai la domeniul “publicitatii profesionale”! A sacrifica transparenta si accesul la informatie, a-i refuza clientului dreptul de a putea face o alegere fundamentata obiectiv in numele “solidaritatii profesionale” nu e un demers menit sa creasca prestigiul profesiei de avocat. Parerea mea… Iar intrebarea fireasca ce s-ar putea pune ar fi: “ce conteaza mai mult, clientul sau solidaritatea profesionala?”.
Nu cred ca “publicitatea” (in intelesul special pe care dl. Presedinte al UNBR il da acestui concept) este inerent opusa “onestitatii”. E absurd sa crezi ca “publicitatea” este panaceul absolut pe care poti sa-ti cladesti o cariera de succes, indiferent de rezultatele practice ale muncii. Nu cred ca “publicitatea” este inerent opusa “solidaritatii profesionale”. E absurd sa sustii ca transaprenta, ca informarea corecta a publicului larg si asigurarea datelor pe baza carora un potential client isi poate fundamenta obiectiv decizia de a lucra cu un avocat sau altul reprezinta un atac la “solidaritatea profesionala”. Nu cred ca “publicitatea” e raul absolut care macina din interior profesia de avocat. E absurd sa crezi ca profesionalismul unui avocat sta in marimea firmei pe care si-o agata la usa de la intrare… si asa mai departe.
Din pacate, incep sa am convingerea ca aceasta confuzie intre publicitate si comunicare nu este un accident. In urma hotararii din decembrie a UNBR, avocatura – asa cum au remarcat multi jurnalisti si observatori ai pietei de avocatura din Romania – a devenit una din cele mai secretoase si opace profesiuni, o stare de fapt interent in defavoarea celor care beneficiaza de servicii de consultanta juridica.
PS: Acest text este o invitatie la dezbatere.
Ovidiu CONSTANTINESCU
PR Manager BOŞTINĂ & ASOCIAŢII
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
