Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
3 comentarii

Punctul pe „I”. Judecarea judecătorului
15.01.2014 | Dumitru-Virgil DIACONU

JURIDICE - In Law We Trust

Sunt voci atât de puternice pentru judecarea judecătorului. Pentru ce? Nu pentru fapte de corupție, abuz în serviciu și altele asemănătoare, de care mă delimitez și spun că merită cu prisosință să fie ”judecat”. Pădure fără uscături nu găsești nicăieri.

Se cere însă ca judecătorul să răspundă pentru orice greșeală în actul de justiție ce ține de exercitarea zilnică, firească a atribuțiilor sale de serviciu. Dar, spuneți-mi: există vreo ”meserie” unde cel ce munceşte şi trudeşte este perfect? Iluzii!

Perfecțiunea nu poate exista. Și atunci, de ce ideea, din ce în ce mai inoculată, mai incisivă și vehementă ca magistratul să răspundă pentru ”judecata” sa, pentru munca sa zilnică dacă a greșit. Nu avem cum sa fim perfecți, numai ”Cel de Sus” – încă nu ne-am despărţit de sărbătorile de iarnă – e fără de greșeală.

Mai greșim și noi, pentru că suntem în primul rând oameni, mereu în competiție, în contracronometru cu timpul, cu ziua ce repede se afundă în noapte. În plus, mai avem atât de mult de studiat, de motivat, de redactat, atâtea și atâtea probleme profesionale, familiale, temperamentale, fiind mereu şi mereu antrenaţi într-un ritm de muncă deseori epuizant și sufocant.

În astfel de condiții nu poţi să nu greșești. Desigur, am în vedere o greșeală mai mică, nu una din crasă neglijență sau cu o totală rea credință, când categoric trebuie să răspunzi. Vorbesc așadar de greșelile inerente ce pot apărea în pronunțarea unei soluții, în munca de zi cu zi, ”strivit” sau ”sufocat” de dosare. Astfel de greșeli pot fi însă îndreptate prin exercițiul căilor de atac, și nu prin atac la persoana judecătorului exercitat pe cale penală sau civilă, iar dacă s-a dat o hotărâre definitivă sau irevocabilă „bună” pentru o parte, „rea” pentru cealaltă trebuie acceptată ca exprimând numai adevărul şi nimic mai mult.

Dacă în disputa dintre părţi, dintre stat şi inculpat, mai exact dintre procuror şi avocat ,îmi va ”tremura” mâna atunci când scriu o minută pentru că o pot greși și va trebui să plătesc pentru aceasta atunci, îmi pare rău să o spun, nu pot să fiu judecător. De pildă, ți-e teamă să arestezi o persoană importantă pentru că aceasta prin poziția și influența sa se poate întoarce împotriva ta sau a familiei tale. În astfel de situații, strecurându-se în exercițiul atât de intim al deliberării, în sufletul tău, teama că poți greși și că o să suporți consecințele atunci ”s-a dus” toată independența ta, cel mai sfânt și râvnit principiu câștigat de noi magistrații după anul de grație 1989.

Desigur, independența nu înseamnă ca magistratul să fie ”stăpânul” legii ci ”sclavul” ei, independența nefiind astfel un privilegiu al magistratului, ci un serviciu adus justițiabilului care vrea o soluție dreaptă și nu o soluție pronunțată sub presiune, sub influență, sub teamă, sub frică, ce poate fi astfel, oricând, nedreaptă.

De aceea consider că răspunderea magistratului nu poate fi avută în vedere pentru erori minore, oricând posibile în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu. Dar oare în producerea erorilor în actul de judecată, nu are o contribuție extrem de mare şi statul prin amalgamul de legi, de ordonanțe, de ordonanțe de urgență date unele peste altele, de pe-o zi pe alta, într-o avalanșă de prevederi noi ce atinge punctul maxim prin intrarea în vigoare a noilor coduri, și anume codul penal și de procedură penală?

Nu pot să înțeleg. Acum, în contextul atâtor provocări, schimbări fundamentale de instituții, de principii, cu atâtea interpretări firești într-un început de drum, unde greșeala fără voie poate fi la tot pasul, se mai pune ”pe tapet” și răspunderea magistratului. Văd parcă, totuşi, că n-ar mai fi deocamdată pe prim plan. O atare abordare dacă se doreşte în continuare cu prioritate ar fi o mare greşeală de oportunitate. De ce?

Aud în ultimul timp în rândul magistraților chiar și surprinzător mai tineri, un refren, o întrebare: Câți ani mai am până la pensie?

De ce acest calcul? Pentru că munca, dar mai ales răspunderea te apasă, te domină, te macină, ai vrea și tu ca tot omul să mai ai timp și pentru tine, pentru familia ta – dacă o mai poți avea – pentru sufletul tău.

Și atunci, cum munca ”crește”, mai ales cu intrarea în vigoare a noilor coduri, cum resursa umană ”stagnează” – n-am înțeles cum se poate face reformă fără oameni, fără bani – și de asemenea, cum în acest context se vrea necritic și tăios ca magistrații să răspundă în orice situații – atunci dați-mi voie să afirm că acei magistrați care au vârsta de pensionare vor pleca. Totodată și alții mai tineri, calculându-și anii până la pensie treptat vor pleca și ei.

Astfel dacă se va ”da” o lege prin care să fie ”judecaţi” judecătorii pentru orice greșeală veți vedea cum sistemul rămâne ”în gol”, un gol care cu greu se va ”umple” în timp. Vor pleca oamenii tocmai acum când e atâta nevoie de ei.

Sigur, chestiunea responsabilității magistratului, a judecării judecătorului se impune a fi discutată – nu se poate face abstracție de vocea publică – dar nu acum, ci altădată, pentru că nu este, în opinia mea, nici necesară și nici oportună.
Astăzi, prioritatea priorităţilor pentru aplicarea codurilor  este mărirea schemei de personal şi nu diminuarea! Acum când ”vin” codurile, judecarea judecătorului,trebuie să mai aştepte. Trebuie!

prof. univ. dr. Dumitru Virgil DIACONU
judecător, Curtea de Apel Piteşti

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Punctul pe „I”. Judecarea judecătorului”

  1. Florin-Iulian HRIB spune:

    Citez o reflectie a autorului: „Astfel dacă se va ”da” o lege prin care să fie ”judecaţi” judecătorii pentru orice greșeală veți vedea cum sistemul rămâne ”în gol”, un gol care cu greu se va ”umple” în timp. Vor pleca oamenii tocmai acum când e atâta nevoie de ei.”

    Stimate domn, exista deja o lege ce reglementeaza imperativ: „răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”. Se numeste Constitutia Romaniei (v. art. 52 alin. 3). 🙂

    De asemenea, mai exista si alte legi care prevad acelasi lucru, intr-o forma sau alta: art. 1384 alin. (2) din noul Cod civil, art. 507 C.proc. pen. si art. 96 alin. (7) din Legea nr. 303/2004.

    Iar daca unii vor pleca din magistratura atunci cind statul va demara actiunea in regres impotriva lor, eu salut decizia lor. Si demisia este o dovada de responsabilitate. Insa atita vreme cit sistemul, in frunte cu CSM, se lupta din rasputeri ca magistratii sa nu raspunda nici macar pt exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, mi se pare total deplasat sa sustina cineva din interiorul acestui sistem ca: „se va ”da” o lege prin care să fie ”judecaţi” judecătorii pentru orice greșeală”. In loc sa militati pt finantarea sistemului, trecerea bugetului justitiei la ICCJ, sporirea nr. de judecatori recrutati prin INM, sporirea nr. de grefieri recrutati prin SNG si alte probleme stringente, dvs. va preocupati de ceva ce nu exista.

    Si, ca sa va parafrazez un pic, daca unui judecator ii va „tremura” mina atunci cind scrie o minuta pentru ca o poate gresi si va trebui sa plateasca pentru aceasta, atunci, imi pare rau sa o spun, acela nu merita sa fie judecator…

  2. Ioan PITICAR spune:

    Responsabilitatea judecatorului a fost o tema predilecta pe care am avut-o cu fostul expert MCV-RO la Bucurewsti (Advisor-ul Thomas Barnes).
    De cate ori ne intalneam aducea acest subiect in discutie.

    Desigur ca in urma unui Survey maraton cu durata de 7 ani am identificat, documentat (cu peste 110 dosare la toate instantele) si propus 3 solutii cate Comisarul (inca) V. Reding, si PE.
    Intre ele exista o propunere tehnica:
    – Declaratia obligatorie de integritate a fiecarui membru a completului de judecata, analizata (real-time) cu mijloce tehnice specifice (care exista deja).
    Acesta va fi aplicata atat judecatorilor completului de judecata la deschiderea fiecare sedinte publice, cat si tuturor persoanelor implicate in cercetarea/derularea procesului civil/penal (procurori, politisti judiciari, experti, lichidatori, executori, traducatori, martori) aparatul de testare -total neinvaziv exista deja si va fi asimilat prin CORDIS FP-8, la fel de simplu cum a fost asimilat si alcool testul modern.
    Cei nesinceri vor parasi imediat cadrul procesual, fiind inlocuiti cu personalul din rezerva fiecarei categorii.
    Institutiile care nu asigura suficiente rezerve umane vor fi amendate sau dupa caz vor suferi reduceri bugetare.
    Cei care sunt nesinceri (mint) in fata aparatului de pe masa instantei vor trebui sa fie eliminati de indata din proces, toate actele (eventual efectuate) vor fi nule de drept, cu refacerea acestora de drept, iar persoanele vor trebui pedepsite pentru tentativa de inselaciune cu efecte juridice (ca agravanta).
    Propunerea avansata este ca la repetarea tentativei (fortarea ilicita a cadrului procesual), eliminarea din sistemul judiciar a persoanelor respective sa fie definitiva, imediata si fara drept de revenire in sistem pe caz de nedemnitate.
    Chiar nu avem de ce sa cheltuim bani publici pentru judecarea interminabilaa unor judecatori ab initio corupti.
    Mai ales asupra judecatorului NU TREBUIE SA PLANEZE NICI UMBRA DE INDOIALA, pe cand acum ne trebuie SRI, DNA si alte structuri (prea multe ca sa dea in vileag niste tandemuri de judecatori-avocati PERFECT CORUPTI.

    Asa cum am zis: vremurile se schimba… rapid. si nimeni nu este de neinlocuit.
    Numai ONOAREA este de neinlocuit.
    Iar Just-RO de mult NU prea o mai are…

  3. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Stimate domnule judecător,

    Profesorul Dissescu afirma următoarele:

    A șasea garanție indirectă a libertății individuale e responsabilitatea agenților care servesc puterea publică. Această garanție ar trebui să aibă mai multă vigoare și mai multă energie, mai ales la noi, în starea moravurilor noastre detestabile. Cu toate garanțiile de alegere și de concurs, magistratura nu tentează juriștii noștri cei mai distinși. Baroul fiind mult mai lucrativ, atrage elementele de valoare și culte, care se manifestă astfel mult mai bine în largul vieții sociale

    Dreptul Constituțional, ediția a treia, p. 475, 1915

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.