BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Procedură civilă
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
 
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Propunere de lege ferenda pentru unificarea jurisprudenţei
21.01.2014 | Florin-Iulian HRIB

 
SMARTBILL
Florin Iulian Hrib

Florin Iulian Hrib

Propunerea mea vizează două aspecte importante în legătură cu buna funcţionare a recursului în interesul legii (RIL). Mai exact, pentru a da eficienţă maximă acestui mecanism principal de unificare a jurisprudenţei divergente din România, consider că se impun următoarele modificări legislative:
1) Dispoziţiile art. 514 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC) ar trebui completate în sensul că şi justiţiabilii au calitate procesuală activă în privinţa exercitării RIL-urilor.

Precizez că, actualmente, art. 514 NCPC prevede numai obligaţia cîtorva autorităţi publice de a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pe această temă, citez: ”Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea [sublin. HIF] să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.”

Evident, în înţelepciunea sa, legiuitorul nu a reglementat şi sancţiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei îndatoriri de către oficialităţile enumerate limitativ la art. 514 NCPC, ceea ce permite săvîrşirea nestingherită de abuzuri din partea celor obligaţi să stopeze practica neunitară a instanţelor judecătoreşti.

Spre exemplu, subsemnatul a sesizat simultan, încă din septembrie 2012, ÎCCJ, Avocatul Poporului şi Ministerul Public în legătură cu necesitatea iniţierii unui RIL în materia actualizării pensiilor cu rata inflaţiei şi rata dobînzii legale – pentru detalii, aici. (În paranteză fie spus, sintagma „Ministerul Public” este total inadecvată, deoarece sugerează, pe de-o parte, că procurorii ar fi organizaţi într-un minister distinct din cadrul guvernului, iar pe de-altă parte, că acest ”Minister Public” ar fi singurul minister ce se adresează publicului, celelalte fiind secrete sau private?!). Ulterior, am trimis acelaşi memoriu şi la Ministerul Justiţiei (MJ), şi la Curtea de Apel Alba Iulia (CAAI), unde am constatat iniţial existenţa unei jurisprudenţe contradictorii. Ţin să subliniez că nici măcar una dintre autorităţile înştiinţate de mine nu a luat vreo măsură concretă şi utilă pentru a declanşa RIL-ul solicitat. Ba dimpotrivă, unii actori publici au mimat că lucrează (Avocatul Poporului, MJ şi ÎCCJ), iar alţii au ignorat pur şi simplu memoriul subsemnatului (CAAI şi Parchetul General)!

Ignoranţa Procurorului General şi refuzul Avocatului Poporului de a declanşa RIL-ul susmenţionat mi se par foarte interesante (ca să nu spun ipocrite ori suspecte), avînd în vedere că actuala guvernare USL-istă s-a fudulit expres în programul său de guvernare (v. aici) cu unele angajamente concrete în privinţa unificării jurisprudenţei, citez de la pagina 91: „Transformarea ÎCCJ într-o instanţă de casaţie cu rol principal în uniformizarea jurisprudenţei şi crearea de mecanisme judiciare de unificare a practicii judiciare”, respectiv „Creşterea transparenţei actului de justiţie prin publicarea pe internet a hotărârilor judecătoreşti, cu protejarea datelor cu caracter personal ale părţilor”… Inutil să menţionez că programul Jurindex este, practic, mort, nemaifiind publicate aici hotărîrile judecătoreşti pronunţate după anul 2010, iar portalul instanţelor de judecată a devenit chiar mai greu accesibil decît în guvernarea portocalie, în unele zile fiind totalmente blocat.

În aceste condiţii, eu propun ca art. 514 NCPC să fie completat cu un alineat 2, care să reglementeze explicit dreptul oricărui cetăţean implicat într-un litigiu de a sesiza ÎCCJ dacă a constatat o practică judiciară neunitară, fie direct prin cerere adresată ÎCCJ, fie indirect prin ridicarea unei excepţii de unificare a jurisprudenţei în cadrul unui litigiu pendinte, urmînd ca instanţa de judecată să sesizeze ÎCCJ printr-o încheiere de şedinţă, similar cu procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, care este mai flexibilă decît procedura greoaie reglementată de art. 520 NCPC.

În felul acesta, ar fi create nişte avantaje evidente atît în folosul justiţiabilului, în particular, cît şi în folosul justiţiei, în general, anume: RIL-ul ar fi soluţionat cu mai multă celeritate, întrucît ar fi evitaţi intermediarii şi orgoliile acestora de natură juridică sau politică, iar justiţiabilii ar beneficia cu adevărat de o justiţie „unică, imparţială şi egală pentru toţi”, aşa cum prevede art. 124 alin. (2) din Constituţie.

2) Dispoziţiile art. 509 NCPC să fie completate în sensul că deciziile de îndrumare ale ÎCCJ constituie motiv de revizuire, întocmai ca deciziile Curţii Constituţionale a României (CCR) sau hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO)

Din ce am constatat în practica judiciară românească, deciziile de îndrumare ale ÎCCJ se obţin cu foarte mare greutate şi au efecte limitate în timp. De asemenea, ele nu pot fi adoptate ca urmare a unor RIL-uri solicitate direct de către justiţiabili şi nu pot fi aplicate direct executivului sau legislativului, aşa cum sînt deciziile CCR sau hotărîrile CEDO.

Întrucît justiţia se înfăptuieşte pentru cetăţeni, mi se pare firesc ca şi cetăţenii să poată solicita oricînd înfăptuirea justiţiei în folosul lor. Aceasta pentru că, de fapt, recursul în interesul legii este un recurs în interesul cetăţeanului afectat de jurisprudenţa neunitară.

Cu alte cuvinte, dacă un justiţiabil constată existenţa unei jurisprudenţe divergente, ce-i afectează în mod vădit interesele, nu văd de ce acel justiţiabil nu are dreptul să ceară personal remedierea acestei situaţii unicului actor public învestit cu soluţionarea RIL-urilor, conform art. 126 alin. (3) din Constituţie? Idem, dacă ÎCCJ pronunţă o decizie de îndrumare, nu văd de ce un justiţiabil nu are dreptul să ceară revizuirea hotărîrii definitive/irevocabile care contravine acelei decizii de îndrumare?

De pildă, revenind la RIL-ul solicitat de mine în materia actualizării pensiilor cu rata inflaţiei şi rata dobînzii legale, se poate întîmpla ca judecătorii CAAI să pronunţe o hotărîre irevocabilă înainte ca ÎCCJ să dea o decizie de îndrumare în materia respectivă. Presupunînd că decizia de îndrumare a ÎCCJ mi-ar fi favorabilă, eu nu pot, conform legislaţiei în vigoare în prezent, să o invoc într-o eventuală cerere de revizuire, deşi tocmai eu am făcut efortul de a colecta zeci de hotărîri contradictorii de la toate curţile de apel civile şi am depus toate diligenţele necesare pentru declanşarea unui RIL care să remedieze jurisprudenţa neunitară în domeniul cu pricina.

Un alt argument – pur calitativ – în sprijinul propunerii subsemnatului este şi faptul că deciziile de îndrumare ale ÎCCJ se iau de către complete de judecată formate din magistraţi adevăraţi, adică din judecători de carieră, admişi de regulă prin concurs, pe cînd deciziile CCR sau hotărîrile CEDO se iau de judecători numiţi politic şi selectaţi, de regulă, din rîndul unor jurişti paraleli cu activitatea de judecată sau chiar activişti de nădejde ai unor partide politice.

Încă un argument – pur cantitativ – este şi faptul că deciziile de îndrumare ale ÎCCJ se iau în complete formate din 25 de judecători. În schimb, deciziile CCR se iau de complete formate din 9 judecători (uneori şi mai puţini, dacă anumiţi membri CCR absentează din varii motive), iar hotărîrile CEDO se iau de Camere formate din 7 judecători sau de Marea Cameră formată din 17 judecători.

Pe baza ultimelor două argumente, nu înţeleg de ce o decizie CCR sau o hotărîre CEDO ar fi superioare unei decizii de îndrumare a ÎCCJ în privinţa forţei juridice şi a ariei de aplicare?! Lăsînd la o parte calitatea motivării unor decizii de îndrumare (dar calitatea îndoielnică a motivării poate fi reproşată şi în cazul unor decizii CCR sau hotărîri CEDO), consider că, de lege ferenda, se impune abrogarea alineatului 2 al art. 517 NCPC şi completarea art. 509 alin. (1) NCPC astfel încît şi decizia de îndrumare a ÎCCJ să constituie motiv de revizuire pentru toţi justiţiabilii interesaţi (mai exact, dacă instanţa supremă admite un RIL care le este favorabil).

Florin-Iulian Hrib
Hunedoara


Aflaţi mai mult despre , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Propunere de lege ferenda pentru unificarea jurisprudenţei”

  1. Florin-Iulian HRIB spune:

    Daca tot am pomenit in articol de Jurindex si publicarea hotaririlor judecatoresti, mentionez ca proiectul ROLII (acronim nefericit ales, fiindca rimeaza cu „molii” si nu sugereaza nimic legat de publicarea jurisprudentei), zamislit de CSM ca o alternativa la Jurindex, se zbate continuu in chinurile facerii. Recent, prin hotarirea nr. 95/23.01.2014, plenul CSM ne demonstreaza ca este foarte preocupat de drepturile de proprietate asupra bazei de date si de comercializarea contra cost de catre Rolii a produselor on-line derivate din exploatarea acelei baze de date… [v. pct. 18 de pe ordinea de zi din 23 ian. 2014: http://www.csm1909.ro/csm/linkuri/23_01_2014__64959_ro.pdf%5D

    Vasazica, CSM-ul e mai interesat de afaceri/tranzactii cu hotariri judecatoresti, decit de publicarea efectiva a jurisprudentei autohtone si, mai ales, de accesul nelimitat si gratuit al oricarui cetatean la toate hotaririle judecatoresti pronuntate in mod public. 🙁

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.