Excepție de neconstituționalitate respinsă referitoare la dispozițiile Legii privind procedura insolvenței
20 ianuarie 2014 | Anda-Laura TĂNASE
În Monitorul Oficial al României nr. 428 din data de 15 iulie 2013 a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 312 din 13 iunie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Dacia Invest Grup” – S.R.L. din Braşov într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei care are următorul conținut:
Art. 20
”(1)Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în cadrul prezentei legi, sunt:
l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;”.
Autoarea excepției susține că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) cu privire la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 alin. (2) cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituție. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, precum și dispoziţiile legale criticate, constată că prevederile criticate au mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, raportat la critici şi prevederi constituţionale identice, ridicate chiar de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, însă într-o altă cauză aflată pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din economia prevederilor Legii nr. 85/2006, acestea stabilesc, la art. 5 din capitolul II – Participanţii la procedura insolvenţei -, că organele care aplică procedura insolvenţei sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de legea menţionată, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
Totodată, la art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, se prevede că, după deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului.
În cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar şi lichidatorul au o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ.
În virtutea atribuţiilor stabilite prin lege, administratorul judiciar sau lichidatorul întreprinde diverse acte şi operaţiuni juridice, printre care şi cele cuprinse în prevederile criticate în prezenta cauză, respectiv încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii ori formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului.
În consecinţă, Curtea a constatat că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor criticate de către instanţele de judecată. Or, modul de interpretare şi aplicare a normelor legale la speţa dedusă judecăţii este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi nu intră în sfera contenciosului constituţional, ceea ce a determinat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.
Astfel, Curtea decide:
– Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
